Memoria este vitala in formarea identitatii personale. Memoria ne ofera un simt, stabilitate, o relatie cu realitatea de care avem nevoie pentru a functiona zilnic. Memoria este cea care ne formeaza si ne spune noua si celor din jur cine suntem. In ciuda importantei fundamentale a memoriei, baza ei pentru creierul uman ramane in mare parte un mister. Au fost facute incercari pentru a dezvolta modele pe computer ale creierului uman. Insa s-a dovedit ca aceasta parte a creierului este mult mai complexa si depaseste orice sistem inventat pana acum. Pentru ca memoria poate disparea sau poate fi falsificata. De curand, oamenii de stiinta au incercat sa sondeze memoria la un nivel celular, utilizand optogenetica pentru a manipula circuitele neuronale la animale. In ciuda progreselor rapide, suntem foarte departe de a intelege o frantura din ce inseamna memoria. Este usor sa consideram memoria ca pe ceva normal, natural. Dar atunci cand o boala intervine, Alzheimer de exemplu, deabia atunci intelegem misterul.
Poti avea incredere in propria memorie?
Oamenii isi amintesc constant experientele trecute. Intr-un moment de reculegere, de remomorare, de flash-back sau pur si simplu intr-un metrou spre birou. Orice miros, culoare sau senzatie ne da o senzatie de deja-vu. Memoria functioneaza mereu. E acolo tot timpul sa ne spuna cine suntem si de ce suntem asa. Memoria e suma experientelor noastre trecute, a greselilor, victoriilor, infrangerilor, povestilor de dragoste, prieteniilor. Pe langa stimulii externi exista si stimuli interni ce pot declansa amintiri sau pot duce la formarea altora noi.
Insa au fost descoperite populatii de celule intr-o regiune a hipocampul ce pot genera amintiri false. Savantii incearca sa studieze interactiunile neuronale si comportamentul lor fata de amintiri adevarate. Optogenetica ne poate ajuta sa intelegem acest comportament si formarea memoriei asociative.
Amintirile pot fi nedemne de incredere. Asadar, savantii au incercat sa creeze o memorie falsa prin manipularea acestor celule. Neuronii au fost mai tarziu reactivati prin conditionarea fricii intr-un anumit context. Asadar, este posibila generarea unei false amintiri prin frica folosind mijloace artificiale.
Exista sindromul memoriei false?
Raspunsul medical este: cu siguranta. Sindromul Memoriei False (SMF) descrie o conditie in care identitatea unei persoane si relatiile acesteia sunt afectate de amintiri care sunt incorecte, dar in care se crede cu tarie. Originea termenului vine de la Peter J. Freyd care a facut populara o asemenea fundatie. Termenul nu este recunoscut ca boala psihiatrica in manualele medicale. Insa principiul memoriei care poate fi modificata de influente externe este acceptat in masura covarsitoare de savanti.
Amintirile false pot fi rezultatul unei terapii de recuperare a memoriei, o forma definita in anii 1990. Unele dintre figurile proeminente ale domeniului sunt psihologul criminalist Ralph Underwager, psihologul Elizabeth Loftus si sociologul Richard Ofshe.
Neurostiinta incearca sa explice cum activitatea din creier determina cunoasterea. Asta inseamna ca mai intai trebuie sa identificam regiunile creierului responsabile cu producerea interna a reprezentarilor mentale si perturbarea acestor activitati pentru a vedea cum sunt afectate procesele cognitive. Mai exact, oamenii au un repertoriu bogat de reprezentari mentale generate intern de procese precum amintirea constienta sau inconstienta, visarea sau imaginatia. Totusi, felul in care aceste reprezentari interne pot fi combinate cu stimuli externi pentru generarea unor noi amintiri inca nu a fost studiat pe deplin.
Savantii au folosit soareci de laborator pentru teste. Folosind frica ca metoda de conditionare ei au declansat episoade de amintiri ce au afectat hipocampul.
Hipocampul – locul in care se naste limbajul, asocierile si navigarea in spatiu
Hipocampul este o parte majora a creierului uman. Acesta face parte din sistemul limbic (acesta sta la baza emotiilor) si se afla sub cortexul cerebral. Este responsabil cu limbajul, asocierile si navigatia in spatiu. Deasemenea, aici este locul in care memoria pe termen scurt se transforma in memorie pe termen lung.
In cazul Alzheimer, aceasta regiune este prima afectata. Hipocampul poate fi afectat si in cazul lipsei de oxigen, encefalitei si epilepsia.
Savantii au mai demonstrat ca celulele activate in hipocamp pot fi apoi reactivate in momentele de frica. Astfel, se va forma o falsa memorie asociativa bazata pe frica ca stimul. Memoria este un construct natural. Actul prin care ne aducem aminte poate fi susceptibil de modificari. La oameni, grselile de memorie si iluziile se intampla frecvent. Aceste fenomene se intampla adesea ca rezultat din incorporarea unor informatii gresite in amintiri. Iar acestea provin din surse externe. Studiile congnitive au aratat o activitate intensa la oameni in hipocamp in timpul rememorarii unor informatii adevarate, dar si in cazul celor false. Dar nu s-a putut gasi locul precis in care acestea se disociaza. Bazandu-se pe studii si experiente in laborator, savantii speculeaza ca amintirile false si memoria falsa se pot forma si la oameni in context natural prin factori interni determinati de o amintire deja formata si asocierea ei cu un stimul extern.
Creierul uman poate inmagazina intregul internet
Noi cercetari ne arata ca un creier uman ar fi in stare sa inmagazineze in memorie intregul continut al internetului. Savantii au descoperit ca celulele creierului folosesc 26 de feluri diferite de codare a informatiei. Computerul foloseste doar “1 si 0”. Asadar, creierul ar putea retine informatii uriase. O adevarata lovitura in lumea neurostiintei. Poate filmele precum Total Recall, Matrix, Inception, Extraction nu sunt chiar asa departe de adevar. Iar urmasii nostri ar putea deveni un fel de Johnny Mnemonic ai viitorului.
Si creierul uman ar putea face cu energia necesara unui bec. Un computer ar trebui sa fie de 10 ori mai puternic si ar folosi 1 GW, o intreaga statie nucleara.
4.5
4.5
Pingback: Conditionare psihologica, manipulare si razboi psihologic | Mythologica.ro
Pingback: Mituri despre creier: mesaje subliminale, cum vedem culorile si cum influenteaza alcoolul creierul | Mythologica.ro
Pingback: Mituri digitale – ce este etic in online? | Mythologica.ro