In traditia crestina, un morman de crengi sau ramuri agitate simbolizeaza omagiul adus triumfatorului. Primul antifon al procesiunii cu crengi din ziua de Florii confirma sensul acesta: multimile vin cu flori si cu ramuri de palmier la intalnirea cu Mantuitorul. Ele aduc un meritat omagiu triumfului invingatorului. Neamurile il proslavesc pe Fiul lui Dumnezeu. Auzind lauda lui Hristos, vocile rasuna pana la Ceruri: Osana! Exista o traditie orientala de a-i aclama pe eroi fluturand in aer ramuri verzi care simbolizau nemurirea gloriei lor. Astfel, urcat pe un asin, Iisus si-a facut ultima intrare in Ierusalim; multimile credeau in triumful lui Mesia; cateva zile mai tarziu, el avea sa fie rastignit. Dar ceremonia crestina din Duminica Floriilor a interiorizat perfect acest triumf. Rugaciunea de binecuvantare a ramurilor subliniaza acest lucru.
Victoria celebrata aici este in intregime launtrica, este acea care triumfa asupra pacatului si care se implineste prin iubire si asigura mantuirea vesnica: este victoria definitiva si fara drept de apel. Simbolismul crengii isi atinge plenitudinea semnificatiei.
El era deja prefigurat in creanga de maslin care anunta sfarsitul potopului. Era un mesaj de iertare, de pace redobandita si de izbavire. Creanga verde simbolizeaza victoria vietii si a iubirii.
In arta medievala, creanga este atributul cand al logicii, cand al castitatii, cand al renasterii primavaratice.
O creanga de lemn verde aprinsa inseamna perenitatea unei iubiri, in ciuda sperantei pierdute. Un exemplu in sensul acesta poate fi vazut intr-una din salile din Palazzo Vecchio de la Florenta. Vasari il explica astfel: un trunchi taiat dar inca verde, care din locurile din care au fost taiate crengi inalta flacari. Citeste acolo cuvantul Semper (totdeauna). Aceasta e deviza pe care Giuliano de Medici o purta pe casca lui in timpul turnirului (La Giostra). Ea inseamna ca, desi rupta de speranta, iubirea nu este mai putin verde sau mai putin inflacarata si ca nu se va sfarsi.
Aceasta deviza va fi schimbata astfel de nepotul lui Giuliano, Pietro de Medici, fiul lui Lorenzo Magnificul. Dar aceasta nu face decat sa explice sensul initial: acela al unei iubiri atat de pasionale incat arde lemnul verde sau atat de stralucitoare incat supravietuieste sperantei, taiata dimpreuna cu crengile.
Creanga de aur trebuie apropiata de creanga verde care este simbolul universal al regenerarii si nemuririi. Creanga de aur este ramul de vasc, ale carui frunze de un verde palid devin aurii la inceputul unui nou anotimp. Astfel, culesul lui coincide cu venirea Anului Nou. Insusi numele druizilor se compune din doua radacini (dru-vid), care au sensul de forta si de intelepciune sau de cunoastere si care sunt reprezentate de stejar si de vasc. Druidul apare deci ca vascul si stejarul, ca intelepciunea unita cu forta sau ca autoritatea sacerdotala investita cu o putere temporala. Conjunctia dintre vasc si stejar ne arata ca cele doua calitati raman indistincte in acelasi individ. Guenon a remarcat incidental ca simbolismul acesta seamana perfect cu cel al sfinxului egiptean, avand cap omenesc si corp de leu, simboluri ale intelepciunii si ale fortei.
Cu toate ca traditia greco-romana n-a cunoscut modelul crengii de aur, Vergilius aseaza o asemenea creanga in mana lui Enea pentru coborarea in Infern. Enea, condus de doi porumbei, a pornit in cautarea copacului cu creanga de aur prin marile paduri si dintr-o data l-a descoperit in trecatorile adanci.
Inarmat cu aceasta creanga pretioasa, el va putea acum sa viziteze infernul. Jean Beaujeu noteaza in legatura cu aceste texte din Eneida ca mitologia vascului, foarte saraca in Italia, era bogata in tarile celtice si germanice; vascul trecea drept o planta ce detine o putere magica: el ne ingaduie sa deschidem portile lumii subterane, indeparteaza demonii, confera nemurire si, amanunt specific latinilor, nu poate fi atacat de foc. Totul se intampla ca si cum Vergilius ar fi adoptat o tema a tarii sale de bastina (Campia Padului a fost ocupata de-a lungul mai multor secole de catre celti), daruindu-i un caracter latin prin faptul ca l-a inchinat Proserpinei.
Trebuie respectat un ritual al culesului de vasc: creanga nu trebuie taiata cu un tais de fier. Folosirea fierului este interzisa in majoritatea riturilor religioase pentru ca el este harazit sa alunge spiritele si i-ar lua crengii de vasc proprietatile magice. Deasemenea, druizii nu-l culeg decat cu o secera de aur.
Creanga de aur este simbolul acestei lumini care ne permite sa exploram intunecatele pesteri ale infernului in afara oricarui pericol si fara sa ne pierdem sufletul. Ea reprezinta forta, intelepciunea, cunoasterea.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5