O descoperire de legenda: coiful de la Rasova
La marginea unui camp din apropierea localitatii Rasova, judetul Constanta, istoria a iesit din nou la lumina. Nu in timpul unor sapaturi sistematice, nu in vitrine de muzeu, ci in urma unui semnal slab, dar insistent, captat de detectorul de metale al unui pasionat localnic – Ionut Marin din Constanta. Era 23 aprilie 2025. Ploile torentiale din zilele anterioare macinasera solul si scosesera la iveala straturi adanci si tacute ale trecutului. Intr-un canal de scurgere erodat de apa, se ascundea o relicva militara de acum peste 2300 de ani: un coif din bronz, fragmentar, dar incarcat de istorie.
Descoperirea nu a ramas in umbra. La doar doua zile, o prima imagine a coifului a fost postata pe o retea de socializare, provocand imediat interesul specialistilor si al publicului pasionat de patrimoniu. Ionut Marin, utilizand un detector omologat conform legislatiei in vigoare, a identificat initial un fragment mic, aproape de suprafata. Continuand cercetarea cu o lopatica de plastic, a scos la suprafata mai multe bucati – sase in total – care, prin forma si material, sugereaza apartenenta la un coif de tip chalcidic, raspandit in lumea traco-greaca in secolele V–III i.Chr.
Alaturi de coif, in aceeasi zona au fost gasite si alte artefacte: cinci fragmente dintr-o posibila teaca, un umbo de scut, doua fibule si o moneda romana, semn ca locul a fost activ si populat vreme de secole. La doar cateva zile dupa descoperirea initiala, pe 27 aprilie, a fost gasita o alta fibula, intarind ideea unui mic depozit sau a unui complex arheologic distrus partial de intemperii si timp.
Toate obiectele au fost predate in mod legal autoritatilor competente si au fost transferate la Institutul de Conservare din Constanta, unde se afla in prezent pentru analiza si restaurare. Conform primelor evaluari, fragmentul principal al coifului provine din partea superioara a calotei si prezinta o curbura regulata, un profil emisferic si o executie specifica coifurilor chalcidice de tip Kunze II–III. Aceste coifuri, confectionate din foi subtiri de bronz, sunt cunoscute in Balcani si in zona Dunarii de Jos si au fost gasite anterior in situri precum Zimnicea, Cuptoare, Mer?ina sau Babadag.
Desi uneori confundate cu tipurile attice sau corintice, coifurile chalcidice se disting prin deschiderea frontala pentru ochi si nas si, uneori, prin arcade modelate in relief. Din pacate, in cazul descoperirii de la Rasova, lipsesc paragnatidele (protectiile obrajilor), ceea ce ingreuneaza stabilirea exacta a tipului. Totusi, forma si tehnologia de fabricatie indica o origine elenistica sau traco-elenizata.
Importanta descoperirii este cu atat mai mare cu cat, in Dobrogea, asemenea piese sunt rare, iar contextul arheologic local – desi afectat de eroziune – sugereaza o posibila circulatie militara sau simbolica a acestor echipamente in randul aristocratiei locale. In plina epoca a fierului, un astfel de coif nu era doar o piesa de echipament defensiv, ci si un simbol al statutului social si al apartenentei la o cultura martiala de inspiratie greaca.
Pana in acest moment, coiful ramane inedit, iar reconstructia sa este inca ipotetica. Dar ceea ce stim cu siguranta este ca descoperirea de la Rasova deschide noi perspective asupra contactelor dintre lumea egeeana si spatiul nord-dunarean. Ea readuce in discutie rutele de schimb, modelele culturale si influentele militare din perioada elenistica.
Coifuri chalcidice
In lumea greaca, cele mai timpurii coifuri chalcidice apar in secolul VI a.Chr. Ele inlocuiesc progresiv modelul corintic, fiind mai usoare si mai eficiente in lupta, permitand o mai buna vizibilitate si mobilitate. Sunt larg raspandite in Grecia continentala, in sudul Italiei (in special in mediul lucanian si samnitic), dar si in insula Creta, Asia Mica si in regiunile traco-ilirice. Piese comparabile cu cea de la Rasova au fost descoperite la Targoviste (Bulgaria), Kazanlak, dar si in necropole de elita din Thessalia sau Macedonia.
O paralela interesanta poate fi facuta cu coiful descoperit la Montefortino (Italia), desi tipologic diferit, deoarece ambele apar in contexte de tranzitie si adaptare intre modele grecesti si utilizari locale. In spatiul balcanic, unele coifuri chalcidice sunt modificate pentru a reflecta gusturile si cerintele razboinicilor traci, adesea fiind decorate suplimentar, insotite de scuturi circulare si platose ornamentale.
Istoria unei forme
Coiful chalcidic isi trage numele de la orasul Chalcis din Eubeea, dar se raspandeste rapid in lumea greaca ca alternativa la masivul coif corintic. Inca din secolul V a.Chr., el devine simbolul razboinicului profesionist – eficient, mobil si adaptat la noile tehnici de lupta in formatie. Forma sa deschisa il face preferabil in conflictele interne (hoplitice), dar si in expeditii coloniale sau razboaiele cu tracii, scitii si ilirii.
In iconografie, il intalnim frecvent pe vasele ceramice attice, in sculpturi, reliefuri si chiar pe monede. Uneori, aceste reprezentari arata variante idealizate sau mixte, ceea ce complica reconstituirea exacta a tipologiei. Unele coifuri chalcidice pastreaza influente corintice, in timp ce altele prefigureaza modelele attice.
Un posibil coif local sau un obiect de import?
In cazul piesei de la Rasova, starea fragmentara si lipsa contextului arheologic clar fac dificila incadrarea ei exacta. Cu toate acestea, existenta unor paralele tipologice si tehnice in regiunea Dunarii de Jos sugereaza fie importul unei piese grecesti, fie productia locala intr-un atelier traco-elenizat. De altfel, astfel de echipamente puteau ajunge in nordul Balcanilor prin rute comerciale, dar si ca parte a tributelor, prazilor sau darurilor funerare.
Descoperirea intareste ideea ca elitele razboinice din Dobrogea antica erau bine conectate cu lumea mediteraneana, nu doar prin schimburi comerciale, ci si prin circulatia simbolurilor de prestigiu. Coiful, asa cum il reconstituim ipotetic, devine astfel nu doar un obiect militar, ci si o emblema a puterii si identitatii culturale intr-o lume in care apartenenta se exprima adesea prin armura.
O piesa de patrimoniu care, desi fragmentara, ne reaminteste ca istoria se scrie uneori cu o lopatica din plastic si cu ochii atenti ai unui pasionat. Iar sub brazda pamantului, trecutul nu doarme niciodata.
Text publicat in premiera pe Mythologica.ro, 10 mai 2025.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.