Miracolele Terrei si locurile de pe glob in care se inregistreaza fenomene stranii, constituie elemente ce dau planetei noastre o aura de mister si-i sporesc frumusetea, maretia si spectaculozitatea dincolo de orice limita.

Multe din tainele civilizatiilor antice ce au populat odinioara Pamantul ies la iveala dupa mii de ani, pentru a surprinde lumea moderna, natura isi adauga focurile sale de artificii in mai toate colturile planetei, iar vietuitoarele Terrei insufletesc peisajul sub forme si infatisari din cele mai variate.

 

Misterele Terrei – locuri stranii si explicatii pe masura

Dar unele din cele mai iesite din comun locuri ale globului continua sa surprinda prin enormele semne de intrebare pe care le ridica asupra originii lor si asupra anacronismului cu contextul in care se regasesc, lasand oamenii de stiinta fara replica si dand fir de tors teoriilor din cele mai bizare, menite sa destrame misterul de care sunt invaluite.

E dificil de intocmit un top al celor mai surprinzatoare astfel de puncte de pe glob – unele se bucura de o popularitate imensa, alimentata de literatura stiintifico-fantastica si de peliculele cinematografice realizate de-a lungul timpului, cum ar fi de pilda Triunghiul Bermudelor sau Insula Pastelui, dar altele continua sa incite curiozitatea amatorilor de senzational, chiar daca sunt mai putin mediatizate.

Iata in cele ce urmeaza, cateva exemple elocvente in acest sens:

 

 

Yemen: poarta stelara din vecinatatea Golfului Aden

Daca socotiti ca serialul „Stargate” este o istorisire in imagini pline de fantezie a transferului in alte lumi prin intermediul unui portal, ei bine lucrurile par sa fie inspirate din realitate, daca e sa luam in consideratie existenta unui obiect similar in Yemen, in imediata vecinatate a Golfului Aden.

Expertii evalueaza posibilitatea ca intr-un viitor nu tocmai indepartat, sa reuseasca sa descifreze tainele „scurtaturii” catre taramuri necunoscute din spatiu sau chiar din universuri paralele, dar de aici si pana la acceptarea ideii ca deja avem astfel de dispozitive la dispozitie si nu stim inca sa le utilizam e cale lunga.

Misiunea Cluster, dezvoltata de Agentia Spatiala Europeana cu obiectivul de a studia magnetosfera Terrei, a relevat insa existenta unui loc ce ar putea indeplini cu succes rolul principal din „Stargate”: instrumentele sofisticate de care dispun expertii, au detectat in Yemen un soi de „punte” la nivelul careia campul magnetic al Terrei este direct conectat la campul magnetic al Soarelui.

Este vorba despre un canal de circa 150 de milioane de kilometri, de-a lungul caruia tranziteaza particule incarcate catre atmosfera superioara a planetei si care este in masura sa se dechida si sa se inchida chiar si de cateva zeci de ori pe zi.

Ex-militarul american Aaron McCollum, declara in 2014, intr-un interviu acordat cotidianelor de top din SUA, ca Yemenul detine efectiv o veritabila „poarta stelara”, numita oficial „anomalie magnetica”, ce consta intr-un enorm camp magnetic ce creaza un soi de spirala in apa, ale carui proportii pot creste pana la formarea unui vartej in masura sa „inghita” orice.

Pentru a demonstra veridicitatea afirmatiilor sale, McCollum indica fara umbra de rezerva, coordonatele exacte ale locului cu pricina, invitand pe oricine sa le verifice cu Google Earth: Latitudine 14°0’51.62’’N si Longitudine 48°21’23.12’’E – un loc situat intr-o zona izolata si nelocuita, la circa 30 de metri de mare, pe coasta Yemen-ului.

Socotind dupa faptul ca afirmatiile lui McCollum suna destul de excentric, nu-i de mirare ca autoritatile americane si cele din Yemen nu s-au sinchisit sa raspunda in vreun fel declaratiilor, dar imaginile surprinse de aparatele fotografice ale Unchiului Google demonstreaza ca in punctul indicat, se regaseste o structura cel putin ciudata, care adaposteste fara indoiala ceva ce trebuie tinut departe de ochii lumii, chiar daca nu neaparat o poarta stelara sau vartejuri in apa…

 

 

Reteaua de tuneluri ce strabate adancurile Batranului Continent

Ochiul iscoditor al arheologilor a reusit sa decopere in adancurile suprafetei terestre, mii de tuneluri ce par sa aibe o varsta remarcabila: expertii dateaza realizarea acestora candva in Epoca de Piatra.

Perplexitatea cercetatorilor este pe deplin intemeiata, avand in vedere ca tunelurile alcatuiesc o retea ce se extinde pe mii de kilometri, strabatand adancurile Batranului Continent, din Scotia si pana in Turcia, fara sa ofere un minim indiciu in legatura cu scopul pentru care au fost construite.

Parerile sunt impartite: se presupune ca ar fi putut fi utilizate ca lacasuri pentru ingroparea mortilor sau ca spatii la nivelul carora se organizau o serie de ritualuri necunoscute, dar cea mai plauzibila ipoteza este cea ce avanseaza teoria crearii unei ascunzatori de proportii, care servea populatiei de odinioara pentru a evita predatorii.

Cecetatorul german Heinrich Kusch sustine ca varsta retelei de galerii subterane leaga sute de situri neolitice, raspandite in intreaga Europa, iar faptul ca atat de numeroase tuneluri au rezistat timp de 12 mii de ani, indica dimensiunile gigantice ale retelei originale.

Numai in Germania am descoperit 700 de metri din aceasta retea de tuneluri subterane”, sustine Kusch, „in Austria am gasit alte 350 de metri, iar in alte tari europene se afla mii de astfel de galerii”.

Este vorba despre pasaje subterane cu o inaltime aproximativa de numai 70 de cm, suficienta pentru a permite trecerea unei persoane dintr-un tunel intr-altul, din loc in loc regasindu-se mici camere ce par sa fi detinut rolul de spatii de depozitare, prevazute insa si cu cateva locuri destinate odihnei in pozitie asezat, asemenea unor scaunele din piatra”, precizeaza specialistul.

 

Labirintul a fost botezat „Erdstall” si a starnit interesul a numerosi arheologi, geologi si oameni de stiinta, care si-au reunit eforturile in elucidarea misterului ce invaluie aceste galerii, alcatuind „Grupul de Lucru pentru Erdstall Research”.

Nu mica le-a fost mirarea expertilor, cand au efectuat scanarea cu ajutorul radarelor de ultima generatie, descoperind dimensiunile impresionante ale retelei.

Cele mai vechi documente care cuprind informatii referitoare la existenta acestei surprinzatoare structuri subterane apartin unui pionier al explorarilor de acest gen – arheologul, speologul si sacerdotul german Lambert Ferdinand P. Karner (1841-1909), care mentiona in jurnalele sale de calatorie, modul in care s-a „tarat prin tunelurile unui labirint subteran de 400 de ori, iluminand traseul doar cu lumina tremuratoare a unei lumanari”.

Documentele descriu „stranii pasaje intortocheate, prin care se poate trece numai tarandu-te precum un vierme”.

 

In timp ce anumiti oameni de stiinta sustin ideea utilizarii in timpuri stravechi a unui astfel de labirint pentru protejarea de predatori si adapostirea de intemperiile vremii potrivnice, de molime sau de incendii accidentale de proportii, altii avanseaza teoria potrivit careia reteaua constituie „preludiul” unei vaste lumi subterane, despre care oamenii inca nu stiu mai nimic, pentru ca nu au manifestat nicicand un veritabil interes pentru a o descoperi.

In orice caz, putini sunt cei ce aduc in prim-plan o alta chestiune incitanta si anume, cum au reusit oamenii din Epoca de Piatra sa construiasca o retea de tuneluri atat de sofisticata si de extinsa in subteran, cand dispuneau doar de unelete si mijloace primitive pentru traiul de zi cu zi?!?

Chiar si in timpuri moderne, o astfel de retea ar presupune implicarea de resurse remarcabile, iar arheologii sustin ca omul din acea perioada ancestrala ar fi fost rudimentar si incapabil de a realiza un proiect atat de vast, ce ar putea fi considerat chiar o veritabila opera inginereasca, solicitatnd serioase resurse intelectuale si proiectistice…

 

 

Marcahuasi – un portal pentru dimensiuni necunoscute?

Marcahuasi este piscul unui munte de origine vulcanica, situat la est de Lima (Peru), cu o inaltime de 4000 de metri fata de nivelul marii, ce face parte din lantul muntos al Anzilor si al carui mister se datoreaza unor stranii formatiuni de roci granitice, care par sa constituie sculpturi realizate cu mii de ani in urma, menite sa semnaleze un loc incarcat de o energie deosebita, ce se percepe de indata ce calatorul se apropie de obiectiv.

Este vorba despre o zona care pare sa nu fie frecventata in exclusivitate de rasa umana, in repetate randuri semnalandu-se aici prezente de OZN-uri si de fiinte stranii, cu aspect asemanator extraterestrilor lunguieti din productiile cinematografice hollywoodiene.

Intrigata de numeroasele informatii sosite din partea locuitorilor si turistilor care au vizitat zona, o echipa de jurnalisti de la HEAR Magazine a decis sa inteprinda o misiune investigativa dedicata elucidarii misterului ce invaluie locul cu pricina, concluzionand ca lucrurile ce se petrec pe Marcahuasi sunt cu adevarat bizare.

Imaginile surprinse de aparatele de fotografiat prezinta in varful unei stanci, un umanoid cu inaltimea de circa 1,50 metri, imbracta intr-un soi de salopeta deschisa la culoare, albastru-verzuie si purtand pe cap o casca de genul celor utilizate de scafandri, de culoare portocalie, cu bratul drept ridicat, ca intr-o forma de salut.

La redactia publicatiei a continuat ploaia de semnalari de acest gen, cu fotografii si materiale video relevante, dar dupa primele articole publicate despre acest subiect, cititorii au inceput sa-si piarda interesul, astfel incat revista a lasat balta investigatiile, orientandu-se spre materialele de gossip din lumea festivalurilor si a spectacolului in general, care vindeau mult mai bine.

Exoteristul peruan Daniel Ruzo sustine la randul sau, intr-un volum publicat in anul 1974, ca formatiunile de roci granitice sunt cu adevarat sculpturi realizate de catre o civilizatie straveche, numita Masma, care ar fi de fapt descendentii controversatei lumi a Atlantidei.

„Marcahuasi e un loc legendar, care abunda in repere arheologice ce apartin unor civilizatii stravechi, sculpturi megalitice, antropomorfe, zoomorfe si mitologice, pietroglife si ideograme, care nu au nimic de-a face cu efectul de eroziune al vantului si apelor, asa cum sustin legatii la ochi”, mentioneaza Ruzo.

Omul refuza deseori sa vada ceea ce-l stanjeneste sau il constrange sa accepte existenta unor lucruri ce-i produc teama si-i demonstreaza cat de neputincios si de mic e in comparatie cu realitatea inconjuratoare”, sustine autorul, cu o umbra ironie.

Si in volumul intitulat Doctrina Secreta” (1888), semnat de filozofa, teologa si scriitoarea oculta americana de origine rusa Helena Petrovna Blavatsky (1831-1891), explicandu-se istoria raselor, se mentioneaza apartenenta neobisnuita a siturilor megalitice din Peru.

Dupa parearea mea, stiinta care are la baza evidentele matematice, ar trebui sa ia in considerare si rezultatele cercetarilor ezoterice, care ar putea aduce informatii suplimentare in anumite cazuri, prin intuirea unei cai juste de abordare si aprofundare a trecutului”, afirma la randul sau matematicianul sarb Milutin Milankovic (1879-1958), cu privire la acest subiect.

 

Fara a pretinde ca aceste exemple constituie un top-3 al celor mai interesante si mai misterioase locuri din lume, ar fi corect de mentionat ca lista de obiective similare este extrem de lunga si cuprinde relatari de evenimente si fenomene pentru care oamenii de stiinta nu au reusit inca sa formuleze un raspuns pertinent, sustinut de dovezi incontestabile.

Asa cum se intampla deseori in astfel de cazuri, interesul celor fascinati de mister si chestiuni senzationale dintr-un domeniu ce frizeaza fantasticul, este unicul a mentine focalizata atentia cercetatorilor asupra unor aspecte de netagaduit, a caror prezenta la nivelul planetei noastre nu poate fi contestata, dar carora pentru moment, ni li se gaseste o explicatie logica.

 

 

Bibliografie:

  1. McCollum, Aaron – Gulf of Aden Project Seagate, Los Angles, 2010;
  2. Twigt, Willem – Magnetic anomalies over fracture zones in the central North Atlantic Ocean, 1980;
  3. Karner, P. Lambert – Künstliche Höhlen aus alter Zeit, Viena, 2018 (editia originala, 1903);
  4. Ruzo, Daniel – Marcahuasi: la historia fantástica de un descubrimiento, 1974;
  5. Blavatsky, Helena Petrovna – Doctrina secreta, 2017, vol I.

 

 

 

(Visited 201 times, 1 visits today)