Enigma din Atlantida sta ascunsa sub mare
Oricare ar fi originea istorica a acestei legende, Atlantida, continentul inghitit de ape, a ramas in mintea oamenilor, in lumina textelor inspirate lui Platon de egipteni, ca simbol al unui soi de Paradis pierdut sau de cetate ideala.
Domeniu al unui Poseidon, care-si asaza aici copiii pe care-i avusese de la o muritoare, amenaja, infrumuseta si organiza el insusi insula, care fu un regat mare si minunat: “Locuitorii adunasera asa multime de bogatii, cum nicio casa regeasca inaintea lor nu mai avusese vreodata si cum nici alteia nu-i va mai fi usor sa dobandeasca vreodata …. Roadele pamantului le culegeau de doua ori pe an: iarna foloseau apa pe care le-o dadea cerul, vara, pe cea daruita de pamant, indreptandu-i suvoiul in afara canalelor”. (Critias, Platon descrie Atlantida)
Fie ca avem aici de-a face cu dainuirea unei traditii stravechi, fie ca este vorba de o utopie, Platon isi proiecteaza in aceasta Atlantida propriile vise: o organizare politica si sociala fara cusur. Cei zece regi se judeca intre ei: ”
Dupa ce se lasa intunericul, iar focul jertfelor se racea, toti se invesmantau in straie frumoase, albastru inchis, si se asezau pe pamant, in cenusa jertfei lor solemne. Si atunci, in bezna, dupa ce stingeau toate luminile dimprejurul sanctuarului, ei judecau si se supuneau judecatii, daca vreunul dintre ei il acuza pe un altul ca a facut vreun lucru oprit. Si, dupa ce astfel imparteau dreptatea, isi gravau sentintele, la venirea zorilor, pe o tabla de aur, pe care o harazeau zeilor ca amintire”. (Critias, Platon).
Dar cand elementul divin incepu sa scada in ei si caracterul omenesc ajunse dominant, ei meritara pedepsa lui Zeus.
Astfel, Atlantida se intalneste cu tema paradisului, a Varstei de Aur prezentata de Hesiod si multi altii, de reintorcerea la inocenta umanitatii, care se regaseste la toate civilizatiile, fie ca inceput al omenirii, fie la capatul ei. Ideea ca paradisul ar insemna predominanta, in noi, a unui element divin, constituie originalitatea ei simbolica.
Mitul Atlantidei mai arata ca oamenii, pentru ca au lasat sa se piarda cele mai frumoase din lucrurile cele mai de pret, sunt, pana la urma alungati din paradisul pe care valurile il inghit o data cu ei. Nu sugereaza oare aceasta ca raiul si iadul sunt mai intai in noi insine?
Fie ca e o hipnoza, o cautare a aboslutului, a umanitatii vitale, a Paradisului pierdut miltonian sau a unui continent pe cat de real, pe atat de istoric, care s-a pierdut in negura timpurilor, aceasta enigma ne va fascina mereu si ne va aduce aminte ca oamenii vor fi zei atunci cand vor dori.
Omenire a localizat acest taram disparut in ceruri, in insule sau chiar pe pamanturile noastre. Exista sute de ipoteze si pareri contradictorii, mai mult sau mai putin stiintifice, inspirate de extraterestrii, teozofi, societati secrete, masonerie, Illuminati, grupuri malefice care conduc lumea din umbra.
A fost interpretat ca gradina Edenului, baza militara ultrasecreta scufundata in Oceanul Atlantic, ramasita arheologica nedescoperita inca a marelui continent unic Pangeea, dimensiune spirituala, univers paralel si cate si mai cate. Interesant este, ca dupa atatea secole, imaginea lui Platon despre cetatea ideala ramane inca un vis, dar o idee moral-civica spre care ne indreptam privirea si admiratia.
Legende, povesti si posibile locatii pentru Atlantida. Unde este Atlantida?
Geologic si biologic, putem spune, pe baza evidentelor si a dovezilor acumulate, ca acum 6000 de ani si mai bine, s-au petrecut evenimente cutremuratoare in scoarta si atmosfera pamantului.
Acestea coincid cu legendele si povestile lasate in urma despre Atlantida de multe civilizatii precum cele care provin din Europa, Scandinavia, Rusia, Africa, continentul american, Australia, Noua Zeelanda, Asia, China, Japonia si Orientul Mijlociu. Practic, de pretutindeni.
Unele din aceste relatari descriu si o caldura foarte mare, care a adus apa marii in stadiu de fierbere, in timp ce altele vorbesc despre munti in flacari, disparitia soarelui si a lunii si intunericul care a urmat, despre ploi de sange si alte dezastre, gheata si pietre care cad din cer, despre alunecari de teren, prabusirea cerului, inaltarea si scufundarea pamantului, disparitia unui continent urias, a unor insule si apartia altora, precum si o glaciatiune.
Practic toate descriu insa si marele potop, un val urias de apa care a maturat intregul pamant. Chiar daca sunt doar evenimente locale percepute de locuitori ca sfarsitul lumii, in Marea Mediterana spre exemplu, acest lucru poate fi si dovedit geologic – potopul lui Deucalion a fost cat se poate de real. Poate si din aceasta cauza, cea mai posibila teorie vede acest areal ca fiind inima si sufletul Atlantidei.
Platon este primul care vorbeste in dialogurile sale despre aceasta insula-continent. Insa, daca au existat si alte informatii ele au fost pierdute in arderea bibliotecilor din Alexandria, un adevarat relicvar al cunostintelor antice. Referirea ajunge cu 11 000 de ani in urma. Era posibila o astfel de civilizatie evoluata in acea perioada. Stim cu totii ca tablele regilor egipteni, sumerieni si nu numai merg multe mii de ani in urma. Insa cat sunt ele de adevarate in lipsa unor dovezi arheologice?
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Pingback: Atlantida- O lume disparuta? – Wanderlust
5
Pingback: Pseudoarheologia: extraterestrii antici si teorii ale conspiratiei | Mythologica.ro
Pingback: Top 6 insule grecesti si mitologia lor | Mythologica.ro