Apocalipsa, este, mai intai, o revelatie privind unele realitati misterioase. Apocalipsa este, apoi, o profetie, caci aceste realitati urmeaza sa se petreaca. Deasemenea, ea este, in sfarsit, o viziune a carei scene si cifre sunt tot atatea simboluri. Aceste viziuni nu au valoare prin ele insele, ci prin simbolismul cu care sunt incarcate, pentru ca totul, sau aproape totul, intr-o apocalipsa are o valoare simbolica: cifrele, lucrurile, partile corpului, insesi personajele care intra in scena. Atunci cand descrie o viziune, omul traduce in simboluri ideile pe care Dumnezeu i le sugereaza, procedand in acest caz prin acumulare de obiecte, culori, cifre simbolice, fara sa-i pese de incoerenta efectelor obtinute. Pentru a-l intelege trebuie deci sa intram in jocul sau si sa retraducem ideile, simbolurile pe care le propune, altfel ii falsificam mesajul.
Termenul de apocaliptic a devenit, deasemenea, (lasand la o parte cartile apocaliptice in sine, care constituie un gen literar foarte raspandit in primele secole ale erei noastre), simbolul ultimelor zile ale lumii, care vor fi marcate de fenomene infricosatoare, uriase involburari ale marilor, prabusiri de munti, despicari ale pamantului, aprinderea vazduhului si a cerurilor intr-un vuiet de nedescris. Apocalipsa devine astfel un simbol al sfarsitului lumii.
La sfarsitul povestirii celei de-a doua batalii de la Moytura, zeita celtica a razboiului, Morrigu, prevesteste sfarsitul lumii: confuzia anotimpurilor, coruptia oamenilor, decadenta claselor sociale, rautatea, decaderea moravurilor. Aceasta schema este reluata, cu lux de amanunte in textul intitulat “Dialogul celor doi intelepti”, redactat in limbajul rafinat si dificil al poetilor medievali irlandezi. Aceasta conceptie poate fi apropiata de apocalipsa crestina, precum si de acea fraza a lui Strabon care precizeaza ca, dupa afirmatiile druizilor, intr-o zi doar focul si apa vor domni.
Pentru a exemplifica aceste viziuni apocaliptice si interpretarea lor, sa ne oprim asupra simbolului Fiarei.
“Si am vazut ridicandu-se din mare o fiara, care avea zece coarne si sapte capete si pe coarnele ei zece steme, si pe capetele ei scria nume de hula
Si fiara pe care am vazut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ca a leilor. Si balaurul ii dadu fiarei puterea si scaunul lui si stapanire mare.
Si unele din capetele fiarei era ca injunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecata si tot pamantul minunat se uita dupa fiara.
Si s-au inchinat balaurului fiindca i-a dat fiarei stapanirea, apoi s-au inchinat fiarei zicand: Cine este asemenea fiarei si cine poate sa lupte cu ea!
Si i s-a dat ei gura sa graiasca semetii si hula si i s-a dat putere sa lucreze timp de 42 de luni.
Si s-a deschis gura sa spre hule asupra lui Dumnezeu ca sa huleasca numele lui si cortul lui si pe cei ce locuiesc in Cer.
Si i s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca, si i s-a dat ei stapanire peste toata semintia si norodul si limba si neamul”
Din punct de vedere istoric, fiara ranita invoca Imperiul Roman zdruncinat si poate sinuciderea lui Nero. Intr-un mod mai general, fiara reprezinta statul care persecuta, inamicul prin excelenta lui Hristos si al poporului sau. Fiara inviata este parodia caricaturala a lui Hristos, Antihristul timpurilor viitoare. Cele sapte capete ale fiarei invoca nenumarate capete ale Hidrei traditionale, care renasc fara incetare. Coarnele simbolizeaza puterea fiarei, diademele, pseudoregalitatea sa. Fiara, comenteaza Georges Casalis, este balaurul, sarpele cel vechi care este diavolul si Satana care se manifesta pe pamant prin fiarele carora le transmite puterea sa si care ii indeamna pe oameni sa li se inchine: “fiara care se ridica din mare” simbolizeaza Imperiul Roman, ranit de moarte, dar renascand in fiecare din imparatii sai, iar “fiara care se ridica din pamant” reprezinta puterea ideologica a propagandei totalitare sau, mai exact, cultul imperial, (cultul personalitatii), care ii obliga pe toti oameni sa-i apartina imparatului ca urmare a unui botez blestemat…lupta imperiului idolatru impotriva bisericii este reflectarea terestra a luptei ceresti a diavolului impotriva lui Hristos.
Fiara care se ridica din adanc va face razboi cu ei si i va birui si ii va omori, va insela toata lumea. Fiara este una dintre figurile centrale ale apocalipsei. Ea reprezinta marele principiu de sminteala si hula…principiu demonic de ratacire a colectivitatilor umane care insoteste intreaga istorie religioasa a omenirii. Dupa rasunatoarele si trecatoarele sale victorii in lumea aceasta, fiara este menita infrangerii finale: ea va fi biruita de miel.
Aceasta trasnformare, aceasta reiterare mai degraba, face parte dintr-un vechi scenariu mitic. Un scenariu care se invarte in jurul alternarii bine-rau si a reprezentilor sai Fiara si Mielul, distrugerea si salvarea, monstrul si eliberatorul.
Marea problema a zilelor noastre este ca Biserica si cei care o urmeaza au luat aceste texte ad literam. Ei cred in venirea unei Fiare si asteapta trezirea si nasterea Antihristului. Neintelegand acest impact psihologic, aceasta reprezentare, simbolista prin excelenta, ei trateaza un simbol in cel mai concret mod posibil.
Cand vom intelege cum trebuie sa privim aceste imagini? Cand va redeveni viata noastra plina de sens? Cand vom lasa deoparte fanatismul, prelegerile, cruciadele ideatice si ne vom scrie singuri propriul destin?
De ce sa asteptam o apocalipsa inventata si venirea unui Salvator cand totul este doar mit?
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
Pingback: Hellboy, baiatul din iad, mitologie si folclor | Mythologica.ro