Vis, motiv, eliberare
Intotdeauna am fost facinati de mituri, dar mai ales de simbolurile din spatele lor. Chiar daca de-a lungul secolelor au aparut diferite teorii care le explica sau macar incearca, ele tot suscita intregul nostru interes, dar mai ales exuberanta noastra imaginatie.
Chiar daca teoria lui Freud a facut putina lumina in subconstientul colectiv, multe imagini si simboluri continua sa ne fie extrem de familiare, insa ciudat de necunoscute. Intelegerea noastra, sa zicem pamanteasca, este departe de a percepe jocul de lumini si umbre pe care sacrul ni-l ofera.
Astfel ca, de cele mai multe ori, ne intrebam ce reprezinta acel gest, ce ascunde acel semn, ce valoare are, ce semnifica oare? Cu ce il asociez si de ce ma tot gandesc la el? Exista anumite elemente care declanseaza in noi diferite stari, diferite emotii si trairi. Unele nu pot fi explicate in cuvinte, iar altele nici macar de stiinta. Poate sunt simboluri universal intelese de noi a priori. Sau poate astazi nu le mai „citim” asa cum trebuia. Probabil ne-am indepartat de adevaratul inteles si scop. Toate acestea vor fi discutate si analizate luand in considerare culturile lumii, parerile marilor istorici ai religiilor si, nu in ultimul rand, perceptia actuala.
Vom incerca prin aceasta serie de articole sa vorbim despre elementele-simbol, despre imaginile-mesaj, care ne-au lasat o puternica impresie si pe care nu stim cum sa le intelegem, dar mai ales cum sa ni le asumam.
Desenul necunoscut androgin al lui Da Vinci
Unul din aceste mituri-chei este motivul androginului. Prezent in mitologie, eshatologie, simbolistica, preluat de Biserica, scindat si filosofat in Evul Mediu, acest simbol a ramas pana in prezent neinteles.
Vom vedea cum Adam devine doi, cum textele indiene si chinezesti ne vorbesc de dualitatea intr-unul, tot aici vom afla originea riturilor de circumcizie, vom gasi elementele platoniciene imbinate perfect cu cele crestine in redarea acestei imagini tulburatoare pentru emisfera occidentala, dar atat de atragatoare, de miraculos-benefica pentru orientali.
Androginul initial nu reprezinta decat un aspect, o figurare antropomorfica a oului cosmic pe care il intalnim in zorii oricarei cosmogonii, ca si la incheierea oricarei eshatologii, caci in punctele alfa si omega ale lumii si ale fiintei manifestate se situeaza plenitudinea unitatii fundamentale, unde contrariile se confunda, fie ca nu sunt decat potentialitate, fie ca impacarea, integrarea lor finala a fost indeplinita.
Mircea Eliade citeaza numeroase astfel de exemple, preluate din religiile greaca, egipteana, iraniana sau din cele nordice, chineze sau indiene. Este firesc ca aceasta imagine a unitatii primordiale, o data aplicata omului, sa capete o expresie sexuala, infatisata adesea drept inocenta sau virtutea dintai, drept varsta de aur ce trebuie redobandita. Mistica sufista o spune limpede: dualitatea lumii aparentelor in care traim este falsa, inselatoare; ea constituie starea de pacat si nu exista izbavire decat in contopirea cu realitatea divina, adica in intoarcerea la unicitatea fundamental. Acesta este sensul vaierelor tulpinii de trestie smulsa din pamant, in preludiul celebrului poem Mesnevi, al celui mai important poet mistic al islamului, Mawlana Djalal ud-Din Rumi.
Aceasta prima diviziune, care, la nivel cosmic, creeaza, adica diferentiaza noaptea si ziua, cerul si pamantul, este similara cu cea a principiilor ying si yang, care adauga acestor opozitii fundamentale pe cele ale frigului si caldurii, ale masculului si femelei. Acestora le corespund, in Japonia, Izanagi si Izanami, amestecate initial in oul haosului, zeul egiptean Ptah si zeita akkadiana Tiamat.
In Rig-Veda, androginul apare sub forma vacii baltate datatoare de lapte, care este in acelasi timp si taurul cu samanta viguroasa. Unu ii naste pe doi, spune Tao si tot asa.
Adam cel dintai, care nu era barbat, ci androgin, devine Adam si Eva.
Androginul este adesea reprezentat ca o fiinta dubla, avand in acelasi timp, atributele celor doua sexe, inca unite, dar pe punctul de a se separa. Este ceea ce, cu precadere, explica semnificatia cosmogonica a sculpturii erotice indiene. Astfel, Shiva, divinitate androgina in panteonul indian, caci se identifica principiului informal al manifestarii, este adesea reprezentat strangand-o cu putere in brate pe Shakti, propria-i putere, figurata in chip de divinitate feminina.
Am mai remarcat urme de androginie la Adonis, Dionysos, Cibele, Castos si Pollux, care evoca pe Izanagi si Izanami. Exemplele se pot inmulti la nesfarsit, caci, in ultima instanta, orice divinitate – vechile teogonii grecesti o demonstreaza din plin – este bisexuala, ceea ce determina lipsa nevoii de partener pentru procreatie.
Acest androgin ritual reprezinta – asa cum subliniaza Mircea Eliade – totalitatea fortelor magico-religioase solidare ale celor doua sexe.
Androginia, ca semn al totalitatii, apare deci atat la sfarsitul, cat si la inceputul lumii. Potrivit viziunii eshatologice a mantuirii, fiinta isi recupereaza o plenitudine in care separarea sexelor se anuleaza – iata ce evoca taina casatoriei, in nenumarate texte traditionale, trimitand astfel la imaginea lui Shiva inlantuind-o pe Shakti.
Cu toate acestea, credinta, universal afirmata, in unitatea originala pe care omul o recapata post-mortem, este insotita, deasemenea, in majoritatea sistemelor cosmogonice, de necesitatea imperioasa, de a diferentia total sexele in lumea noastra. Pentru ca – si aici credintele stravechi se intalnesc cu cele mai actuale descoperiri ale biologiei – fiinta umana nu se naste niciodata complet polarizata din punct de vedere sexual. Faptul ca omul este in acelasi timp mascul si femela in corpul si in principiile sale spiritual reprezinta o lege fundamentala a creatiei, afirma credinta populatiei Bambara.
De aici decurge si explicatia cea mai raspandita a riturilor de circumcizie si excizie, care ar fi integrate integrarii definitive a copilului in sexul sau aparent, clitorisul fiind la femeie un fel de reminiscenta a organului viril, iar preputul barbatesc fiind o reminiscenta feminine. Acesta este si sensul hierogamiei chinezesti a lui Fu-hi si Niukua, uniti prin cozile lor de sape (si, ceea ce este mai important, schimbandu-si intre ei atributele); acelasi sens il are si Rebis-ul ermetic, care este soare si luna, cer si pamant, fiind in mod esential unul, desi aparent dublu, si sulf si mercur.
Simbolurile hinduse se refera nu doar la andrroginul primordial, ci si la intoarcerea finala la aceasta nediferentiere, la aceasta unitate. O astfel de reintegrare constituie scopul scolii Yoga. Fenixul chinez, simbol al regenerarii este hermafrodit. Unirea samantei si suflului pentru reproducerea Embrionului de nemurire se petrece chiar in trupul yoginului. Intoarcerea la starea primordiala si eliberarea de contingentele cosmice se fac prin coincidentia oppositorum si prin implinirea Unitatii initiale: amestecarea principiilor ming si sing, cum spun alchimistii chinezi, cele doua polaritati ale fiintei.
Platon a amintit de mitul Androginului in Banchetul: “ Acesta se numea pe atunci Androgin, caci si infatisarea lui continea, ca si numele, cate o parte de barbat si femeie. Fie ca acest mit este evocat in anumite misdrasim-uri privind starea androgina a lui Adam ori in doctrinele gnosticilor crestini, androginia este prezentata ca o stare initiala ce trebuie redobandita. Barbatul si femeia aveau, in forma lor primitiva, potrivit unei traditii, un singur trup inzestrat cu doua fete; Dumnezeu l-a despartit, dand fiecaruia cate un spate. Deabia de acum inainte barbatul si femeia vor incepe o existeta diferentiata. A spune – potrivit mitului Facerii – ca Eva este scoasa din coasta lui Adam insemna ca intregul omenesc era nediferentiat la origine.
A deveni unul singur este telul vietii omenesti. Origine si Grigore de Nyssa au deslusit in primul om creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu o fiinta androgina. Dumnezeirea la care omul a fost poftit sa participle l-a facut sa redobandeaca aceasta androginie, pierduta de Adam cel scindat si recuperate de noul Adam, cel slavit. In Noul Testament, mai multe texte se refera la aceasta unitate.
Descoperind androginia drept una din caracteristicile perfectiunii spiritual, in Epistolele Sfantului Pavel si in Evanghelia dupa Ioan, Mircea Eliade scrie – “Intr-adevar, a deveni mascul si femela, sau a nu fi nici mascul, nici femela reprezinta expresiile plastice prin care limbjul se straduieste sa descrie metanoia, schimbarea, rasturnarea totala a valorilor. A fi mascul si femela este la fel de paradoxal ca si faptul de a redeveni copil, de a te naste din nou, de a trece prin poarta cea stramta”.
Masculinul si femininul nu constituie decat unul din aspectele multiplicitatii de opozitii chemate sa se intrepatrunda din nou.
Aceasta implinire a androginiei ar trebui studiata deasemenea in regnul mineral sic el vegetal, caci, la randu-le, acestea cunosc impartirea in masculin si feminine, potrivit perspectivei alchimiste. Orice opozitie este destinata sa fie anulata prin unirea cerescului cu terestrul,unire infaptuita de catre om, a carui putere trebuie sa se exercite asupra cosmosului in totalitatea lui.
Aceste mituri ale androginiei dezvaluie modele exemplare pentru comportamentul uman. Androginia este simbolic reactualizata prin ritualuri. La australieni, initierea in pubertate implica androginizarea neofitului. Nu poti deveni un barbat adult pe plan sexual inainte de a fi cunoscut coexistenta sexelor, nu poti accede la un mod particular de a fi, fara a cunoaste un mod de a fi total.
In Grecia, Plutarh vorbeste despre cateva obiceiuri neobisnuite. In Sparta, cea care se ocupa de pregatirea miresei, o radea in cap si o imbraca in haine barbatesti. In Argos, mireasa purta o barba falsa.
In samanismul siberian, samanul cumula simbloic ambele sexe, ca semn al spiritualitatii, refacand astfel unitatea dintre Cer si Pamant, asigurand comunicarea intre Zei si oameni.
De la ingeri androgini pana la moda din viata moderna, la poeziile suprarealistilor, acest motiv si-a gasit o alta viata, un alt rol, un alt sens, a incetat sa fie sacru si s-a scufundat in profan.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5