In Stapanul Inelelor de Tolkien, orcii sunt o rasa aparte in Pamantul de Mijloc, creati fiind de Morgoth inca in vremuri ancestrale, prin transformarea hidoasa a elfilor capturati de el in scopul de a-l insulta pe Iluvatar si a-si forma propriile sale ostiri.
Orcii de altfel, formara cea mai mare parte a armatei devotate fortelor Intunericului si Raului, aflandu-se de-a lungul vremurilor atat in slujba lui Morgoth cat si in cea a lui Sauron sau Saruman, chiar daca in anumite imprejurari au actionat si din proprie initiativa.
Respingatori ca infatisare, lasi si vicleni, desi nu tocmai de o inteligenta sclipitoare, orcii se ascundeau de lumina zilei intrucat corpul lor nu suporta intensitatea stralucirii acesteia, putand suferi chiar arsuri chinuitoare.
Totusi, chiar si in aceste conditii puteau deveni extrem de periculosi cand se adunau in numar mare si erau condusi de un comandant care stia sa-i manipuleze si sa le canalizeze instinctele indemnandu-i la rau.
Asa dupa cum se desprinde din „The Silmarillion”, cap. III, „Avantul elfilor si captivitatea lui Melkor”, „…in adancul sufletelor lor obscure, orcii isi detestau totusi stapanul si-l slujeau doar din frica, redusi fiind la un status cu adevarat mizerabil…”.
Desi primii orci creati de Morgoth nu reuseau sa actioneze pe timpul zilei in spatii deschise, pe masura trecerii timpului, Sauron reusi sa rezolve partial acest neajuns creand asa-numita rasa Uruk, dar fu Saruman cel ce izbuti sa obtina cel mai bun rezultat din acest punct de vedere, cu exemplarele sale de Uruk-hai.
Acestia din urma erau in masura sa marsaluiasca indelung chiar expusi fiind luminii solare, fara ca abilitatile lor de lupta sa fie influentate semnificativ, desi preferau oricum sa actioneze pe timp de noapte.
Cum traiau orcii?
Orcii sunt infatisati drpt creaturi cu aspect hidos, piele intunecata, groasa si scortoasa, gambe scurte si brate lungi, dar exemplarele care apartineau rasei Uruk erau ceva mai bine proportionate, cu ochii oblici si guri infricosatoare, avand colti ascutiti si galbeni.
Din punct de vedere al modului lor de viata, evenimentele care au loc de-a lungul firului narativ al fanteziei dezvaluie faptul ca orcii nu se dadeau in laturi de la a se hrani cu aproape orice, chiar si cu alti semeni ai lor atunci cand li se ivea ocazia.
Caracterizati precum fiinte oribile, rele si distructive, orcii nu cunosteu mila sau compasiunea, ci erau animati doar de ura si dorinta de razbunare, dispretuind si stricand absolut orice creatie a elfilor.
Mai mult decat atat: orcii nu manifestau nici un fel de atasament, nici macar fata de semenii lor, astfel incat nu putine erau episoadele in care izbucneau conflicte violente intre orci.
Intr-o astfel de situatie se istoriseste de altfel ca insusi Sauron si locotenentii sai fura siliti sa intervina cu biciul si pumnul de fier pentru a restabili ordinea in randurile soldatilor propriilor legiuni de orci, impiedicandu-i sa se ucida intre ei inainte de a se prezenta pe adevaratul camp de lupta.
Ca organizare sociala, se poate afirma ca orcii erau la inceput simpli slujitori ai lui Morgoth, populand doar cetatile si fortaretele stapanului lor.
Totusi, dupa ce Morgoth fu infrant, orcii migrara si formara un soi de sistem de triburi si clanuri, care nu se dadeau in laturi catusi de putin sa se razboiasca intre ele atunci cand nu se uneau pentru a ataca dwarfii pitici, elfii sau oamenii.
In fruntea fiecarui astfel de clan se afla o capetenie care isi guverna obstea asemenea unui lord absolut: cei mai importanti astfel de orci-sefi de clan fura Azog si fiul sau, Bolg, care apar mentionati in „The Hobbit”.
Traind de pe urma furturilor, talhariilor si incursiunilor cu scop de distrugere a asezarilor celorlalte specii de vietuitoare care populau tinutul, orcii nu cunosteau nici comertul, nici valoarea banilor, dar sub indrumarea lui Morgoth, invatara sa faureasca arme, scuturi si armuri de o calitate discutabila, precum si sa exploateze anumite zacaminte minerale spre obtinerea materialului necesar forjarii acestora.
In vremurile stravechi, orcii vorbeau limbi diferite, toate cu accent gutural si sunete neplacute auzului, care variau de la un clan la altul; ulterior, Sauron crea asa-numitul „Limbaj Negru” – un dialect aspru cu ajutorul caruia Lordul Intunecat intentiona sa uniformizeze modul de comunicare intre toti servitorii raului.
Totusi Limbajul Negru pur era vorbit doar de Sauron, de Spectrele Nazgul si de orcii din Mordor, intrucat celelalte triburi il stalcira, presarandu-l cu elemente din propriul lor vocabular, pana cand izbutira sa incropeasca un soi de neo-Limbaj Negru, dupa cum ii taie capul.
Dar cea mai invaluita in mister chestiune asociata modului de viata a acestor fiinte e constituita insa de modul lor de reproducere, intrucat autorul fanteziei nu a specificat nicaieri modul in care s-ar fi inmultit orcii.
Crearea orcilor si razboaiele din Beleriand
Cand primii elfi vazura lumina zilei, treziti din somnul luminos al lui Iluvatar, nu toate exemplarele create fura regasite de Ainurul Orome, caci multi din acestia nu vazura nicicand Valinorul, retragandu-se speriati in profunzimile codrilor sau migrand catre regiunea estica a Pamantului de Mijloc, devenind cunoscuti sub denumirea de Elfi Intunecati.
Morgoth se grabi sa captureze cat mai multi din acestia, inchizandu-i in incaperile intunecoase ale temnitelor fortaretei Utumno, supunandu-i unor torturi cumplite timp de ani in sir si transformandu-i in creaturi infricosatoare, cu trupul si mintea complet modificate, pentru a-i sluji in exclusivitate lui – acestia fura primii orci.
Chiar daca din punct de vedere fizic nu puteau concura cu elfii sau cu oamenii, orcii, fiind numerosi si inveninati pana in strafundul fiintei lor de rautatea insuflata de Morgoth, alcatuira ostiri impresionante, asteptand momentul potrivit pentru a ataca violent Beleriandul.
Fura infranti in prima batalie de catre alianta creata intre Thingol din Doriath si Denethor, comandantul Elfilor Verzi, dar ulterior luara parte atat la Razboiul Nestematelor, cat si la aproape toate celelalte batalii impotriva poporului Noldor si aliatilor acestora.
Cand Morgoth fu invins de armatele Valarilor, in Razboiul Maniei, la sfarsitul Primei Ere, orcii, mult redusi ca numar si ramasi fara un adevarat conducator, migrara din Beleriand spre munti, sapand vizuine si galerii profunde si ocupand astfel minierele abandonate ale dwarfilor pitici.
Ramasera pentru multa vreme un ghimpe in coastele acestora, savarsind adesea incursiuni in salasurile lor, dar si in randurile elfilor si oamenilor, intinzandu-le capcane si hartuindu-i in calatoriile lor ori de cate ori li se ivea ocazia, dar din pricina dezorganizarii si comportamentului lor haotic, nu reusira sa produca daune prea mari, caci calatorii invatara rapid sa-i evite.
Orcii in Cea de-a Doua si in Cea de-a Treia Era
Dupa ce Morgoth fu expediat de Valari in Marele Vid, Sauron, cel mai puternic servitor al acestuia ii lua locul si se impuse la comanda tuturor fortelor raului in Pamantul de Mijloc.
Totusi, nu toti orcii il recunoscura drept stapan, ci doar cateva mii il urmara in Taramul Negru, in timp ce restul preferara adapostul propriilor lor vizuini din Muntii Innegurati.
Sauron reusi in final sa-si incropeasca o armata suficient de puternica pe care o intari cu timpul, pana ce ajunse sa dispuna de legiuni intregi de orci, in masura sa distruga orice le iesea in cale, mai cu seama dupa ce izbuti sa creeze rasa de orci Uruk, mult mai puternici si mai rezistenti decat predecesorii lor.
Strategia sa era cea de a trimite orci Uruk in munti, spre a reuni sub autoritatea lor toate celelalte clanuri refugiate in maruntaiele stancilor si a i le supune in final, plan care-i reusi in buna parte, asigurandu-i noi efective de luptatori in cele mai ascunse vagauni ale pamantului.
Dispunand de aceste resurse, Sauron isi infunta adversarii in timpul Razboiului Ultimei Aliante, impotriva armatelor lui Gil-Galad si Elendil.
Dupa ce Sauron fu invins, orcii ramasi se ascunsera din nou prin vagauni, in asteptarea momentului in care stapanul lor va reveni, mai puternic si mai plin de ura ca niciodata, spre a ataca din nou tinutul.
Orcii dupa Razboiul Inelului
Ceea ce se intampla cu orcii dupa infrangerea definitiva a lui Sauron in finalul Razboiului Inelului ramane invaluit in mister, ultimele informatii despre ei fiind asociate in exclusivitate incheierii acestui conflict.
Cei ce luara parte la Batalia de la Moranon (Poarta Neagra) si isi pierdura cu desavarsire autocontrolul si motivatia de a lua parte la batalie dupa ce Inelul Unic fu distrus, pierira cu totii.
Acesta este mentionat ca fiind ultimul conflict belic de proportii in care fura implicate legiunile de orci ale lui Sauron, desfasurandu-se dinaintea marii Porti care permitea accesul spre regiunea neospitaliera a Mordor-ului si concluzionata cu victoria armatelor conduse de Gondor si Rohan, dupa ce Frodo si Sam reusira sa distruga Inelul malefic, anihilandu-i exercitarea imensei sale puteri nefaste asupra tinutului.
Se subintelege oricum faptul ca triburi intregi de orci fura exterminate in cadrul acestui eveniment si ca eventualii orci supravietuitori se vazura siliti sa se retraga in teritoriile extremului orient al Pamantului de Mijloc, ascunzandu-se din nou in maruntaiele muntilor, pentru ca ulterior sa nu se mai stie nimic despre ei.
Se poate afirma cu certitudine de altfel, faptul ca in timpul domniei regelui Aragorn al II-lea Elessar nu se mai aminteste in nici o imprejurare de existenta vreunei armate de orci, fie ea mai insemnata sau mai redusa ca numar.
Bibliografie:
-
Tolkien, J.R.R. – „Il Silmarillion”, 1989;
-
Duriez, Colin & Respinti, M. – „Tolkien e il Signore degli Anelli. Guida alla terra di mezzo”, 2001;
-
Tavella, Emanuela – „Tolkien: dalla fiaba al mito: creazione e significato dell’universo fantastico de Il signore degli anelli”, 2002;
-
Lazu, Robert – „Lumea lui Tolkien”, 2004;
-
Lazu, Robert & Cernauti-Gorodetchi, Mihaela – „Enciclopedia lumii lui J.R.R. Tolkien”, 2007;
-
Monda, Andrea – „J.R.R. Tolkien: L’imprevidibilità del bene”, 2021.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.