Lumea fantezista imaginata de J.R.R. Tolkien abunda in personaje fascinante si pline de personalitate, iar in topul acestora se inscrie fara indoiala si Elrond – un semielf care de-a lungul timpului dobandi cea mai prestigioasa pozitie atat in randurile oamenilor cat si ale elfilor, ca un puternic, intelept si nobil carmuitor.
Elrond purta de altfel cel mai pretios Inel al Puterii din cele trei inele elfice inzestrate cu proprietati iesite din comun, cunoscut sub denumirea de Vilya sau Inelul cu Safir, mostenit de la ultimul Rege Suprem ai elfilor Nordor, Gil-Galad, in anul 3441 SE.
Cine este Elrond in saga Stapanul Inelelor?
Din descrierea acestui personaj, creionata in „Stapanul Inelelor”, Cartea a II-a, cap. I, „Intalniri Numeroase”, se desprind o serie intreaga de trasaturi care-l disting in randurile tuturor celor ce-l inconjoara:
„…Chipul lui Elrond nu avea varsta, nu era nici batran, nici tanar si totusi exprima zestrea unui nesfarsit sir de amintiri triste si fericite, deopotriva. Parul sau lung avea culoarea umbrelor ce se zaresc in ceasul cand apune soarele, iar pe crestet purta un cerc de argint, cu impletitura rara. In ochii sai de un gri limpede, straluceau miliarde de stele. Venerabil precum un suveran secular, avea totusi un aspect viguros, de razboinic aflat in plina putere: era Lordul de Rivendell, la fel de semet, demn si influent atat in lumea elfilor cat si in lumea oamenilor…”.
Elrond era fiul lui Earendil si Elwing, nascut in anul 532 PE la gurile raului Sirion, avand un frate geaman, pe nume Elros.
Dupa ce Razboiul Maniei lua sfarsit, Semielfilor li se impuse sa aleaga intre nemurire si viata de pamantean, iar cei doi frati alesera drumuri diferite: Elros alese sa traiasca precum oamenii muritori si-i conduse pe Eldain in insula Numenor, devenind primul rege Dunedain al acestora, in timp ce Elrond alese nemurirea si viata alaturi de elfi, stabilindu-se in Lindon, la curtea varului sau, regele Gil-Galad.
In decursul Celei de-a Doua Ere, Elrond fu unul din cei ce se opusera cu incrancenare influentei lui Sauron in Pamantul de Mijloc, luptand in repetate randuri alaturi de Gil-Galad si de fortele din Numenor impotriva Lordului Intunericului.
Fu casatorit cu Celebrian, fiica lui Celeborn si Lothorien, iar din uniunea lor rezultara trei copii: gemenii Elladan si Elrohir si o incantatoare fiica, pe nume Arwen Undomiel, cea care avea sa devina ulterior sotia eroului uman Aragorn Elessar.
In timpul Celei de-a Treia Ere, fu unul din membrii Consiliului Alb, continuand sa i se opuna lui Sauron, iar in anul 2941 TE lua parte la campania de alungare a lui Lordului Intunericului din Dol Guldur – antica fortareata a elfilor silvani, pe care acesta din urma o ocupase in jurul anului 1000 TE.
Dupa infrangerea lui Sauron si dupa ce avu loc casatoria intre fiica sa, Arwen si Aragon, Elrond, impreuna cu ceilalti purtatori ai Inelelor Puterii, se retrase pe 29 Septembrie 3021 TE la Mithlond, in asa-numitele taramuri ale „Raiurilor Gri”, abandonand definitiv Pamantul de Mijloc si marcand in acest mod sfarsitul Celei de-a Treia Ere.
Infatisarea si caracterul lui Elrond
O descriere aprofundata a caracterului lui Elrond, dublata de sublinierea anumitor particularitati ale infatisarii acestuia, se desprind si din „The Hobbit”, cap. III, „Un scurt repaos”:
„…Era nobil si avea un chip de o frumusete rara, precum un suveran elfic, puternic ca un razboinic de temut, la fel de intelept ca un vrajitor al luminii, venerabil ca un rege Dwarf, si de blandete rafinata, ca zilele de primavara…”.
Inalt, impunator, cu parul lung, inchis la culoare si cu ochii de culoarea otelului, tipica stirpei elfice Noldor, Elrond era deosebit de invatat, intelept si reflexiv, era foarte echilibrat in actiunile sale, refuzand sa adopte decizii hazardate.
Nu suporta uneltirile si actele de tradare, preferand mai degraba sa traiasca retras in casa sa primitoare din Rivendell, decat sa se implice in dinamicile complicate ale lumii externe.
De-a lungul vietii sale se demonstra incoruptibil si extrem de puternic, fiind unul din putinii care reusira sa reziste influentei, vicleniei si uneltirilor lui Sauron, evitand orice capcana pe care acesta i-o intinse cu siretenie.
Unul din cele mai erudite si mai desavarsite personaje care au trait in Pamantul de Mijloc intre Cea de-a Doua si a Treia Era, Elrond cunostea intreaga istorie a lumii, din zorii crearii sale si vorbea toate limbile cunoscute, inclusiv dialectul secret al Dwarfilor.
Mai mult decat atat: Elrond detinea abilitati native in domeniul artei razboiului si nu se dadea inapoi sa se plaseze strategic in prima linie atunci cand era necesar, demonstrandu-se un luptator neinfricat, ale carui puteri erau cu atat mai de temut cu cat veneau dublate de forta magiei sale si a proprietatilor Inelului Vilya pe care il purta.
Pentru ca portretul lui Elrond sa fie si mai complet, din arsenalul calitatilor personale nu lipsea nici darul de a prevedea viitorul si nici puterea de a tamadui cea mai mare parte a bolilor si suferintelor fizice cunoscute.
Razboiul Maniei si alegerea facuta de Elrond
Dupa ce Razboiul Maniei lua sfarsit, Elrond si fratele sau, Elros, ca semi-elfi, fura obligati sa aleaga un mod de viata definitiv, fie pentru a ramane imortali, fie pentru a urma tiparul de viata al oamenilor obisnuiti, declarandu-si astfel apartenenta totala la o rasa sau alta.
Elros alese sa traiasca in mijlocul oamenilor, devenind primul rege din Numenor, iar Elrond alese viata fara de moarte a elfilor, alaturandu-se varului sau, regele Gil-Galad, la curtea acestuia din Lindon.
Deciziile adoptate de cei doi frati sunt de altfel istorisite detaliat in volumul „The Silmarillion” (Akallabeth, Caderea Numenorului):
„…Divinii Valar nu puteau anula darul odihnei vesnice prin moarte, care le fu oferit oamenilor obisnuiti de catre Iluvatar, dar in ceea ce-i privea pe semi-elfi, tot Iluvatar fu cel ce le permise sa-si aleaga destinul, optand pentru viata eterna sau pentru cea de care aveau parte oamenii; Elros prefera destinul acestora din urma, in timp ce Elrond alese o viata fara de moarte, asadar ii fu ingaduit sa traiasca alaturi de Elfi”.
Cea de-a Doua Era si ctitoria fortaretei din Rivendell
In timpul Celei de-a Doua Ere, Elrond fu trimis de catre Gil-Galad in Eregion si poposi vreme indelungata la curtea lui Celebrimbor, fiind unul din putinii care reusira sa intuiasca adevarata natura a lui Annatar (Sauron).
Totusi, nu reusi sa-l impiedice pe acesta din urma de a-l convinge pe Celebrimbor sa realizeze Inelele Puterii pentru ca ulterior sa poata invada tinutul.
Cu anumiti Noldor supravietuitori ai cumplitei batalii, Elrond fugi in tinuturile din Eriador, unde ctitori fortareata Rivendell in anul 1697 SE, cea care avea sa devina una din cele mai importante oprelisti in calea inaintarii lui Sauron.
In timpul Razboiului Ultimei Aliante purtat impotriva Lordului Intunericului, Elrond lua parte la cea mai sangeroasa batalie, in care Sauron il rapuse pe regele Gil-Galad.
Desi in urma acestor evenimente rascolitoare Elrond ar fi putut deveni Rege Suprem, el nu revendica nicidecum acest titlu, dar ramase in mod indiscutabil, cel mai puternic, mai intelept si mai stralucit Lord Noldor din Pamantul de Mijloc.
Era asadar firesc ca tocmai lui sa i se incredinteze Vilya – cel mai important din cele trei Inele ale Puterii forjate de Celebrimbor, in timp ce Nenya si Narya, ajunsera la Galadriel si respectiv la Cirdan.
Cea de-a Treia Era, casatoria cu Celebrian si relatiile cu Dunedainii
In timpul Celei de-a Treia Ere, Elrond locui in cea mai mare parte la Rivendell, casatorindu-se cu Celebrian, fiica lui Celeborn si Galadriel, care-i darui trei copii: gemenii Elladan si Elrohir, nascuti in anul 130 TE si Arwen Undomiel, nascuta in anul 241 TE.
Dupa caderea Regatului Dunedainilor din Nord, oferi ospitalitate descendentilor lui Arvedui, devenind totodata gardianul tezaurului familiei, care includea Inelul lui Barahir, Fragmentele Spadei Narsil si Sceptrul din Annuminas, precum si asa-numitul Elendimir, pretioasa nestemata purtata de regii Dunedainilor in exil.
In anul 2509 TE, sotia sa fu prinsa intr-o ambuscada a orcilor, care o supusera unor torturi cumplite timp de trei saptamani, inainte ca fiii sai, Elladan si Elrohir, sa reuseasca sa o salveze.
Acestia o purtara in mare graba la Imladris, unde Elrond reusi sa-i tamaduiasca ranile trupesti, dar din pacate nu si pe cele ale sufletului.
Profund tulburata, Celebrian decise sa paraseasca definitiv Pamantul de Mijloc, indreptandu-se spre Aman in anul 2510 TE, lasandu-si in urma familia coplesita de intristare, dar convinsa ca intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat se vor reuni cu totii in taramul fericit din Valinor.
Pe parcursul desfasurarii evenimentelor istorisite in „The Hobbit”, Elrond detinu un rol deosebit de important atat in descifrarea pergamentului ce continea Harta lui Thror, elaborata cu o grafica magica in care fusesera utilizate razele lunii, cat si in recunoasterea celor doua magnifice spade – Glamdring si Orcrist, regasite in ascunzatoarea celor trei troli.
Tot Elrond fu cel ce reuni Consiliul in 25 octombrie 3018, pentru a lua decizia de distrugere a Inelului Unic prin aruncarea lui in maruntaiele de lava incinsa ale vulcanului Amon Amarth din Mordor.
In 29 septembrie 3021, Elrond abandona la randul sau Pamantul de Mijloc pentru a naviga spre Aman alaturi de toti ceilalti purtatori ai Inelului, intr-o calatorie fara intoarcere, spre aflarea fericitelor meleaguri unde avea sa-si reintalneasca sotia.
Bibliografie:
-
Tolkien, J.R.R. – „Il Silmarillion”, 1989;
-
Duriez, Colin & Respinti, M. – „Tolkien e il Signore degli Anelli. Guida alla terra di mezzo”, 2001;
-
Tavella, Emanuela – „Tolkien: dalla fiaba al mito: creazione e significato dell’universo fantastico de Il signore degli anelli”, 2002;
-
Lazu, Robert – „Lumea lui Tolkien”, 2004;
-
Lazu, Robert & Cernauti-Gorodetchi, Mihaela – „Enciclopedia lumii lui J.R.R. Tolkien”, 2007;
-
Monda, Andrea – „J.R.R. Tolkien: L’imprevidibilità del bene”, 2021.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.