Meleagurile judetului Cluj atrag turisti de pretutindeni precum un cantec de sirena irezistibil, atat din pricina frumusetilor rapitoare pe care natura le-a presarat pe aceste plaiuri, cat si pentru faptul ca aproape oricare din cele 420 de asezari ale sale respira istorie.
La nivelul clasicelor itinerarii propuse de agentiile de turism pentru acest judet, pe primul loc se afla desigur orasul-resedinta – Cluj Napoca – incarcat de atractii pentru toate gusturile si posibilitatile vizitatorilor sai, urmat de faimoasele „Cheile Turzii”, partia de schi de la Baisoara sau nu mai putin incantatoarea „Laguna Albastra” din Arghiresu.
Totusi, in cele ce urmeaza, vom aduce in prim-plan si alte obiective cel putin la fel de interesante de pe meleagurile clujene, care-si asteapta cu drag oaspetii in orice anotimp al anului:
- Castrul si vicus-ul militar Bologa
Daca turistul pasionat de arheologie e ceva mai familiarizat cu prezenta vestigiilor de tip castru roman pe teritoriul vechii Dacii, ei bine, asezarile rurale de tip „vicus” au fost ceva mai putin cercetate de specialisti de-a lungul vremurilor.
Iata insa ca la Bologa, in comuna Poieni, la confluenta Crisului Repede cu Sacuieul, au fost aduse la lumina de catre arheologi ruinele celei mai vechi astfel de asezari din zona, atestata documentar inca din anul 106 e. n., in punctul cunoscut sub denumirea de „Gradiste”.
In afara acestor vestigii, Bologa rezerva si surpriza gazduirii unor artefacte cu o vechime de peste 4000 de ani, descoperite intr-o zona numita de localnici „Drumul gaunos” si nu numai: pe malul raului Sacuieu, ochiul curios al calatorului poate descoperi si fortareata medievala Sebesvar, care proteja populatia refugiata, in perioada in care otomanii cucerisera deja Oradea si imprejurimile.
- Casa Karacsonyi din Gherla
Gazduieste azi Muzeul de Istorie din Gherla si constituie cea mai valoroasa reprezentare arhitecturala baroca din zona, construita fiind spre sfarsitul secolului al XVIII-lea din porunca bogatei familii maghiare Karacsonyi.
In momentul de fata muzeul detine o expozitie permanenta la nivelul a trei Sali distincte, cuprinzand materiale arheologice si documentare, deopotriva, ce atesta evolutia societatii umane inca din perioada paleoliticului si pana in zorii secolului al XIX-lea.
“Sunt inserate in vitrine, exponate descoperite la Gherla si in zonele limitrofe apartinand epocilor paleolitic, neolitic, perioadei dacice si romane, precum si cele apartinand evului mediu”, se precizeaza pe site-ul oficial al muzeului, adaugandu-se si faptul ca „avand in vedere valoarea unor obiecte armenesti, a fost amenajata si “Sala armeneasca” , expozitie ce prezinta publicului vizitator o gama larga de piese cu caracter religios apartinand cultului armeano-catolic din zona”.
- Cetatea medievala de la Liteni
Cunoscuta si sub denumirea de „Cetatea lui Gelu”, se regaseste pe culmea unei stanci ce se inalta semeata deasupra Vaii Iara, atestata documentar fiind inca din anul 1324, ca daruita de catre Imparatul Sigismund de Luxemburg orasului Cluj.
Din nefericire, in jurul anului 1562, o puternica explozie declansata la nivelul magaziilor subterane ale cetatii in timpul unui violent asediu, a avariat grav intreaga structura.
Descendentii lui Geczy Janos, ce intrara in posesia acesteia ulterior, se straduira din rasputeri sa o refaca, dar in perioada conflictelor cu ostile lui Francisc Rakoczi al II-lea, respectiv in zorii secolului al XVIII-lea, fu definitiv abandonata.
Azi, ruinele sale strajuiesc inca zona de pe culmea sud-vestica a Liteni-ului, asemenea unor vechi ziduri stirbite, ce stau marturie pentru vremurile tulburi ale unui trecut istoric puternic marcat de conflicte armate.
- Dealul cu Fluturi
Rezervatia naturala „Dealul cu Fluturi” se afla in Viisoara, pe colina sud-estica a unui deal numit la fel de inspirat „Coasta Lunii” si acopera o suprafata de circa 20 de hectare cu pasuni si fanete astenute asemenea unor covoare verzi pe blandele unduiri ale versantului.
Zona este incantatoare in anotimpul cald, cand pot fi observati pretutindeni o multime de fluturi apartinand a peste 150 de specii, dar si plante deosebite, carmofite, precum astragalus-ul sau tartanul – rar intalnite in intregul bazin european.
Este surprizator cat de putin vizitata este aceasta rezervatie, avand in vedere frumusetile pe care le detine si valoarea sa deosebita ca sipet cu nestemate botanice, zoologice si geomorfologice, deopotriva.
„Conditiile de microclimat, solul cu o mare bogatie de minerale, relativ sarat si expunerea intensa la soare a Dealului fac din acest loc unul unic iubit cu patima de fluturi”, sustin specialistii, precizand totodata faptul ca o astfel de arie este cu atat mai pretioasa, cu cat exista tari in Europa in care fluturii au disparut cu desavarsire.
- Lacul Stiucilor
Se afla pe Valea Bontului, in Campia Fizesului si a fost la randul sau declarat arie protejata in anul 1966, gratie caracteristicilor sale deosebite vizand biodiversitatea pe care o adaposteste la nivelul vegetatiei lacustre si insulelor plutitoare de tip plaur, regasite din loc in loc pe luciul unui lac renumit indeosebi pentru specia de stiuca ce-l populeaza.
Rezervatia gazduieste insa si numeroase specii de pasari acvatice protejate prin lege la nivel european din pricina riscului disparitiei totale, precum presura, nagatul, cufundarul polar, lacarul, fasa de padure si acvila mica tipatoare, pentru a enumera doar cateva din aceasta categorie.
Zona ce inconjoara Lacul Stiucilor este supranumita si „Delta Transilvaniei”, intrucat prezinta elemente similare celor ale Deltei Dunarii, cu largi zone de stufaris ce favorizeaza popasul din timpul migratiei pentru foarte multe specii de pasari, in timp ce apele lacului, pe langa stiuca, ofera cu generozitate gazduire altor 14 specii de pesti.
- Castelul Kemeny-Banffy
Vechea familie nobiliara ardeleana Kemeny-Banffy, atestata documentar inca din secolul al XV-lea, fu pentru generatii intregi proprietara unui splendid domeniu situat la Luncani, in inima caruia se inalta semet castelul blazonat al stirpei.
Timp de decenii, eleganta proprietate constitui unul din punctele de referinta transilvanene in materie de rafinament, splendoare si eleganta – o emblematica amprenta de care numai batranii de prin partea locului isi mai amintesc din cand in cand cu o nostalgie aparte.
Dar din luxul ce domina odinioara acest fastuos conac, azi a mai ramas doar o palida umbra, intrucat cladirea a fost abandonata total pentru multa vreme, mostenitorii instaritei familii nereusind sa-i pastreze stralucirea peste timp.
In prezent ceea ce a mai ramas din splendida perla transilvaneana de odinioara, apartine Asociatiei Voluntare Castelul Banffy, la carma careia se afla un filantrop austriac pe nume Gerhart Spitzer – un personaj destul de controversat din pricina conflictelor cu administratia locala a Luncani-ului – motiv pentru care acest monument istoric nu a putut fi nicicand restaurat cum se cuvine.
- Pestera Varfurasu
Reprezinta unul din cele mai importante obiective endocarstice clujene, aflata la nivelul Masivului Vladeasa, la o altitudine de circa 1200 de metri, structurata natural pe trei nivele, cu galerii surprinzatoare ce strabat compartimente presarate cu stramtori, labirinturi si pasaje cu formatiuni stalagmitice.
Din punct de vedere stiintific, valoarea acestei pesteri este cu totul si cu totul deosebita, intrucat prezinta o morfologie rara, boagat in calcare cu un aspect zaharoid surpinzator si o fauna cavernicola activa, regasita in exclusivitate la nivelul acestei regiuni.
De asemenea, calitatea si puritatea panzei freatice care scalda subteranul s-a demonstrat de un elevat nivel, investigatiile specialistilor relevand astfel un element care sporeste gradul de interes pentru aceasta pestera la nivel continental.
- Saraturile si Ocna Veche din Turda
Rezervatia naturala Saraturile si Ocna Veche constituie o propunere deosebit de interesanta pentru un itinerariu turistic inedit pe plaiurile clujene, cuprinzand o arie speciala ce asigura habitate protejate pentru pasari si animale salbatice surprinzatoare.
Este vorba despre un peisaj cu totul si cu totul iesit din comun, in centrul caruia se distinge un element esential pentru dezvoltarea unui intreg ecosistem de nepretuita valoare: sarea.
Lacurile antroposaline formate prin prabusirea boltelor vechilor ocne de exploatare a sarii din Turda alterneaza cu stejarisul, mlastinile saraturate, poienitele inflorite si intinderile de sare care exclud cu desavarsiure vegetatia.
Aceasta varietate a facilitat de-a lungul timpului impletirea unica a doua tipuri distincte de habitate: cel specific colonizarii ariilor umede si nisipoase, alaturi de cel tipic pajistilor, mlastinilor si smarcurilor, intr-un complex de microdepresiuni marcat de eroziuni, disolutie si prabusiri.
- Valea Morilor din Feleacu
La extremitatea sudica a Feleacului, se intinde rezervatia naturala Valea Morilor, pe o arie de aproximativ doua hectare, la nivelul carora se identifica pajisti si tufarisuri ce includ o mare diversitate floristica, in categoria careia se inscriu o serie intreaga de specii vegetale rare, ocrotite prin lege.
Aici poate fi admirata faimoasa orhidee romanesca „papucul doamnei”, dar si stanjenelul de stepa si serpanta – trei din cele mai frumoase si mai pretioase comori floristice clujene, disparute de mult din peisajul natural al altor tari europene in care mai puteau fi regasite cu decenii in urma.
In vecinatatea acestei rezervatii se afla insa si o alta zona de interes floristic si peisagistic la fel de atragatoare: Valea Caprioarelor. La nivelul acesteia pot fi observati trovanti perfect rotunjiti, asemenea unor bolovani mai mari sau mai mici, cu aspectul unor mingi mari din piatra, care atesta, in opinia specialistilor, existenta ancestrala pe aceste meleaguri, a unei mari disparute.
- Gipsurile de la Leghia
In aceeasi generoasa categorie a rezervatiilor naturale clujene se inscrie si zona cunoscuta sub denumirea de „Gipsurile de la Leghia” – o arie de mare interes geologic, aflata pe colinele dealurilor Inucu, Nadasu, Dumbrava si Leghia.
Timp de decenii, zona aceasta a fost exploatata intens pentru bogatele sale rezerve de alabastru – un tip de gips special, incadrat in categoria rocilor nobile, asemanatoare marmurei, utilizat frecvent la realizarea obiectelor de podoaba si articolelor decorative pentru care mestesugarii din Dumbrava si Capusul Mare devenira renumiti la nivel national si nu numai.
In prezent exploatarea a fost abandonata, straturile de roca oferind un decor bizar, ca desprins dintr-un film SF – senzatie sporita de aparitia spontana din loc in loc, a grupurilor de caprioare ce populeaza padurile din vecinatate si de linistea oarecum nefireasca ce invaluie peisajul.
- Rezervatia de orbeti de la Apahida
Orbetele este un mamifer din familia Spalacidae – un soi de rozatoare cu lungimea corpului de circa 23-25 cm, coada scurta si cap robust si lat, prevazut cu doi ochi acoperiti in permanenta de pleoape, astfel incat poate distinge intunericul si lumina numai prin filtrul acestora – motiv pentru care a si fost botezat cu acest nume.
Aflat pe cale de disparitie, orbetele a fost incadrat in categoria animalelor protejate prin lege, fiind regasit inca la nivelul rezervatiei naturale de la Apahida, in Podisul Somesan, pe Dealul Tigla, la numai 5 kilometri de Cluj Napoca.
In randurile localnicilor din zona, orbetele este cunoscut sub denumirea populara de „catelul pamantului” si nu este tocmai indragit, intrucat sapa galerii subterane la adancimi cuprinse intre 15 si 150 de centimetri, compromitand culturile agricole, asemena cartitelor, cu care nu este insa inrudit.
Rezervatia de la Apahida le permite insa sa cuibareasca si sa se hraneasca la nivelul pajistilor si pasunilor de pe colinele inverzite ale zonei, orbetii nedemonstrand abilitati in materie de dispersie, asadar izolandu-se in acest colt de natura in care rareori se aventureaza la suprafata.
In documentatia planului de management al rezervatiei se precizeaza faptul ca „valoarea deosebita a acestei specii, atat din punct de vedere conservativ cat si stiintific trebuie sa fie cunoscuta publicului, localnicilor si tuturor factorilor interesati, fara sprijinul carora nu se poate realiza protectia efectiva”.
Bibliografie:
- Goldenberg, S. – „Clujul in sec. XVI: productia si schimbul de marfuri”, 1958;
- Morariu, Tiberiu & Savu, Alexandru – „Judetul Cluj”, 1970;
- Vladescu, Maria – „Atlasul antropologic al Transilvaniei”, Vol. II, 2005;
- Mitu, Sorin: „Transilvania mea: Istorii, mentalitati, identitati”, 2006;
- Pop, Grigor P. – „Judetul Cluj”, 2007;
- Ghita, Andrea, Sdrobis, Dragos & Zador, Andrei – „File din istoria evreimii clujene”, 2011;
- Muresan, Marius – „Metamorfoze clujene dupa Marea Unire. Rolul monarhiei”, 2018.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.