Potrivit unor statistici mai putin accesibile publicului larg, in lume, in fiecare an, mor aproximativ 25 de limbi – un fenomen de dimensiuni remarcabile, cu adevarat surprinzator si ingrijorator, deopotriva, daca ne raportam la tezaurul termenilor pe care-i contin.
Este vorba despre un holocaust ce prezinta un curs fara odihna, cu dinamici ce au loc sub ochii tuturor, dar intr-o aparenta nepasare colectiva, al carei rezultat ar putea conduce la degenerarea multor culturi ale lumii.
Cel putin aceasta este perspectiva sumbra asupra careia isi indreapta atentia o serie intreaga de specialisti in materie, pentru ca nu se aduc completari in acest context privitoare la limbajele si limbile noi aparute, care le inlocuiesc pe cele date uitarii.
Limbi artificiale pentru echilibrarea balantei
Inca din 1879, cand Marton Scheleyer avansa ideea unei limbi artificiale de tip „volapük”, alternativa unor limbi artificiale menite sa se impuna pe scena comunicarii globale a infierbantat mintile multora – nobili visatori s-au pus pe treaba din zori si pana-n noapte cu scopul de a pune capat diferentelor babilonice de limba dintre popoarele lumii.
Intr-o buna masura insa, raman de-a dreptul induiosatoare straduintele lor de a se angaja intr-un efort sisific pentru a domestici temperamentul de nestapanit al limbii in sine, conducand la o unica si descumpanitoare concluzie: cea care demonstreaza ca o limba a tuturor este de fapt a nimanui…
Ulterior, esperanto s-a demonstrat o limba artificiala care a inglobat ceva mai mult decat un rece mecanism produs de rationamente logico-verbale: s-a relevat o inventie cu incarcatura pasionala, animata de un pronuntat avant de idei, care a favorizat pana si creatia de poezie lirica sub acest stindard.
Acest lucru a contribuit insa la constientizarea faptului ca limbile naturale constituie un tezaur milenar la nivelul caruia s-a depozitat viata a sute si sute de generatii, imprumutandu-le amprenta si devenind la randul lor izvoare de viata, metaforic vorbind – sevele lor pulseaza in venele popoarelor care le vorbesc, hranindu-le identitatea, traditiile si zestrea culturala intr-un mod unic si cu adevarat spectaculos.
Cititi mai multe despre Limbaje si coduri secrete
Destinul limbilor pe cale de disparitie – un motiv de ingrijorare?
In ciuda beneficiilor pe care le-ar aduce utilizarea unei singure limbi la nivel global intr-un viitor ipotetic, facilitarea comunicarii dintre natiuni pare sa nu cantareasca suficient de mult in balanta „pro si contra” destinului care ameninta limbile pe cale de disparitie.
Dialectele populatiilor native din sutele de insule raspandite in intinderile impresionante ale oceanelor lumii tind sa fie sufocate de natiunile care le „patroneaza”, le inglobeaza si le influenteaza dupa bunul lor plac si in functie de propriile interese – o istorie care se repeta in mod invariabil de cand lumea si pamantul, intre dominati si dominatori.
Rspunsul firesc al acestor comunitati nu a fost catusi de putin croit sa celebreze generatiile succesive care vorbesc engleza, spaniola sau orice altceva s-a mai ridicat la putere ci, intr-un mod pe cat de tacit pe atat de indarjit, s-a manifestat sub forma unei revolte impotriva genocidului cultural menit sa le distruga propria identitate, impotrivindu-se din rasputeri la furtul patrimoniului lor lingvistic.
In Canada de pilda, in perioada cuprinsa intre secolele XIX – XX, guvernul a oprimat indigenii, silindu-le copiii sa urmeze cursurile scolilor de stat, unde micutii s-au confruntat cu o serie intreaga de abuzuri, fizice si psihice deopotriva, fiind pedepsiti printre altele si in situatia in care vorbeau propria limba.
Aceste acte injuste au intrerupt cu brutalitate cursul firesc al transmiterii termenilor si formulelor traditionale de exprimare a populatiei indigene, impiedicandu-le sa-si cultive propria identitate, propriile valori…
Cititi mai multe despre ORIGINEA SI EVOLUTIA LIMBAJULUI, SCRIERII SI VORBIRII
Cum se invarte roata in materie de comunicare?
Dupa decenii de masuri restrictive in acest context, guvernul canadian manifesta azi o deschidere majora catre initiativele de recuperare a limbii indigenilor din teritoriul cunoscut sub denumirea de Tyendinaga Mohawk (Ontario) sau in Nehiyawak (Saskatchewan), unde copiii sunt in prezent incurajati sa impartaseasca traditiile, limba si cultura inaintasilor lor.
Canada se declara azi in favoarea masurilor ce favorizeaza investitiile de resurse multiple in abordarea provocarilor create de situatia abuziva din trecut, nadajduind in declansarea unui proces de reinflorire a traditiilor si dialectelor indigene pe teritorii cat mai extinse.
O astfel de atitudine confirma preocuparea autoritatilor locale pentru eventualitatea pierderii unei bogate zestre culturala specifice zonelor in care nativii amerindieni nordici isi au radacinile adanc infiripate in vremuri in care colonistii britanici si francezi inca nu visau sa traverseze oceanul.
Chiar daca in aparenta ar fi mult mai usor, mai economic si mai practic sa se accepre limba engleza ca mijloc de comunicare generalizat, astfel incat sa se utilizeze resursele disponibile in alte domenii, lupta pentru recastigarea dialectelor pe cale de disparitie dezvaluie cat de multa importanta acorda azi autoritatile canadiene, valorii limbilor indigenilor si pericolului de a li se stinge cu desavarsire flacara deja mult prea plapanda.
„Limba este liantul cultural care uneste comunitatea; pierderea sa constituie o tragica deteriorare a patrimoniului specific acesteia – de la folclor si expresii ancestrale transmise exclusiv pe cale orala si pana la notiuni asociate cunostintelor din vechime despre plante sau practici stravechi, nescrise si netraduse vreodata”, afirma Claude Hagege in volumul sau intitulat „Morte e rinascita delle lingue. Diversità linguistica come patrimonio dell’umanità” (2000).
Acesta este insa numai unul din motivele pentru care specialistii manifesta ingrijorare in raport cu fenomenul disparitiei anumitor limbi vechi, apreciind ca impactul acestuia este de fapt real si substantial pentru noi toti.
„Orice limba este o piesa de puzzle de care cu totii avem nevoie pentru a pune in miscare mecanismele cu ajutorul carora mintile noastre reusesc sa desluseasca dinamicile de exprimare si de raspuns logic la nivel cerebral. Cu fiecare piesa lipsa ne indepartam tot mai mult de posibilitatea intelegerii acestor capacitati de care omul da dovada din cele mai vechi timpuri”, subliniaza Hagege.
Cititi mai multe despre Limbile inventate de SF: Star Trek
Limbile si batalia generala pentru supravietuire
Una din cele mai interesante afirmatii regasite la nivelul lucrarilor de specialitate, se refera la limba ca element absolut necesar pentru om:
„Un copil mic, fie el hranit cu multa atentie si ingrijit cum se cuvine, dar caruia nu i se vorbeste absolut deloc, nu supravietuieste indelung”, sustinea filozoful german Ludwig Andreas Feuerbach (1804-1872).
Potrivit studiilor efectuate de lingvisti, sociologi si antropologi din lumea intreaga, limbile nu ne permit doar sa vorbim si sa scriem anumite lucruri menite sa depoziteze informatii in sipetul istoriei, ci contin ele insele istorie – tezaure ce relateaza evolutia societatii si aventurile spectaculoase ale indivizilor ce o alcatuiesc.
Istoria cuvintelor reflecta istoria ideilor – daca o societate anume nu moare, acest lucru nu se datoreaza doar istoricilor si naratorilor sai oficiali, ci si gratie faptului ca acea societate detine o anumita limba si in acea limba vine descrisa, zugravita, elogiata sau blamata…
Batalia selectiei naturale descrisa de Darwin in faimoasa sa teorie a evolutiei speciilor ar putea fi extinsa la nivelul domeniilor lingvistice:
„Tot astfel dupa cum animalele si plantele se afla in permaneta competitie pentru supravietuire, limbile se lupta sa domine si sa reziste la presiunea celor dominante”, afirma la randul sau lingvistul german August Schleicher (1821-1868).
Factorii sociali constituie insa componente necesare pentru supravietuirea limbilor, variatia acestora influentand in mod considerabil fenomenul evolutiei sau involutiei lor, asa cum se intampla cu orice organism viu, a carui existenta penduleaza un interval mai lung sau mai scurt intre viata si moarte, dupa cum sublinia nu fara o umbra nostalgica, Abel Hovelacque (1843-1896):
„Limbile se sting la fel cum se sting natiunile si in mod natural, indivizii. Pier din pricina competitiei firesti, intr-o aventuroasa lupta pentru existenta, pentru supravietuire. Acesta e un adevar ancestral, dar si un fenomen ce se petrece chiar sub ochii nostri…”.
Limbile inventate de scriitori: Dothraki si George Martin in Urzeala Tronurilor
Disparitia unor cuvinte nu conduce neaparat la moartea unei limbi
Asa numitele „limbi moarte”, care nu mai sunt vorbite in epoca moderna, dar inglobeaza nepretuite marturii ale unor civilizatii apuse, continua sa stimuleze interesul pasionatilor de gramatica si fonetica antica, refuzand cu incapatanare sa dispara cu desavarsire.
Studierea limbilor vorbite cu mii de ani in urma este importanta nu numai pentru deslusirea unor cunostinte pretioase detinute de inaintasii nostri sau pentru a ne delecta cu frumusetea unor opere poetice sau literare inegalabile, ci si pentru intelegerea modului in care au evoluat procesele de schimbare a acestora, de transformare in noi limbi pe masura trecerii timpului, precum si a conditiilor care au favorizat aceste schimbari remarcabile.
Tot la fel de adevarat este insa ca daca pe vremea Romei Antice de pilda, limba literara era latina, limba vorbita era alcatuita dinntr-o multime de dialecte si amalgamuri de exprimare provenite din diverse colturi ale lumii, idiomuri, argouri, jargoane si termeni vehiculari din cei mai variati, imprumutati de la mai toate natiunile cu care romanii veneau in contact de-a lungul procesului de expansiune al Imperiului si a schimburilor comerciale cu alte popoare.
Disparitia unor cuvinte nu conducea in mod automat sau instantaneu la moartea limbii oficiale, dar isi punea negresit amprenta pe transformarea treptata a acesteia, introducand substituenti, pana la dobandirea unor caracteristici cu totul si cu totul diferite, care au impus acceptarea „de iure” si „de facto” a unei noi forme de comunicare, asadar a nasterii unei limbi noi.
Acest proces s-a repetat de-a lungul istoriei si se remarca si in zilele noastre, precum un val de transformare care avanseaza lent dar implacabil, pana ce natiunile adopta oficial noile forme de exprimare, noile limbi si/sau limbaje impuse de schimbarile firesti ale societatii in care traiesc.
Unele limbi precum greaca veche, ebraica veche sau latina sunt predate in anumite scoli pentru valorile lor literare. Exista si incercari de reinviere a limbilor precum cea din Hawaii, maori in Noua Zeelanda, cornish in Cornwall, Anglia sau limba populatiei indigene ainu din Japonia. Dar iata si o lista cu limbile cele mai importante deja disparute:
agneana
aramaica
avestan
burgunda
cnaanica
crimeana-gotica
curoniana
daca
dalmata
elamita
falisca
frigiana
galica
galmeza
goguryeo
gotica
greaca bizantina
greaca veche
hitita
ilira
karpateana
kamas
khotaneza (saka)
greaca koin?
kuchana
kwarazmiana
liciana
lidiana
lombardica
luwiana
manx
mator
miceniana (dialect grecesc)
osca
pahlavi
palaica
pali (dialect sanscrit)
persana veche
pisidiana
polaba
pracrita (sanscrita vulgara)
prusaca
sanscrita
sogdiana
sumeriana
traca
umbriana
vandalica
Bibliografie:
- Coseriu, Eugenio – „Sincronia, diacronia e storia: il problema del cambio linguistico”, 1981;
- Hagege, Claude – „Morte e rinascita delle lingue. Diversità linguistica come patrimonio dell’umanità, 2000;
- Di Cesare, Donatella & Coseriu, Eugenio – „Storia della filosofia del linguaggio”, 2010;
- Von Herder, Johann Gottfried – „Saggio sull’origine del linguaggio”, 2017;
- Riehl, Anastasia – „Why Are Languages Worth Preserving?”, 2019.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
5
4.5