Frumusetile neasemuite ale satelor traditionale romanesti trec adesea neobservate de catre locuitorii acestora, obisnuiti sa le socoteasca firesti si spontan incluse in ambientul in care s-au nascut si crescut, sub semnul banalitatii vietii lor cotidiene.
Dar lucrurile se afla exact la polul opus cand vine vorba despre modul in care le percep subiectii externi – turisti, vizitatori ocazionali sau persoane ce provin din medii urbane supra-aglomerate, cu dinamici existentiale care se inscriu pe o curba vesnic ascendenta, vesnic frenetica.
Cand vin in contact cu universul rural al satelor traditionale romanesti, acestia din urma par sa paseasca intr-o lume paralela – o matrice care poarta o accentuata amprenta arhaica si ale carei valori impamantenite se inscriu in categoria vechilor credinte populare romanesti si in viata sufleteasca a taranului roman de ieri si de azi – gardian spritual al culturii noastre stramosesti.
Cele mai frumoase asezari rurale romanesti
„Viata sufleteasca inseamna inaltarea gandurilor si desfasurarea simtirilor in fiinta omeneasca”, scria odinioara Nicolae Iorga (1871-1940) – lucru care dobandeste de-a lungul istoriei, o semnificatie aparte in universul rural romanesc, unde vocea industriei si tehnologiei se estompeaza, lasand loc graiului cumpatat si linistilor zamislite de natura.
Sriitori, pictori, muzicieni sau poeti de seama au regasit in satul romanesc si in chipul taranului roman, izvor de inspiratie pentru opere alese – tablouri de o frumusete iesita din comun, scrieri si descrieri mai ample sau mai succinte, dar la fel de pline de pretuire pentru un astfel de tezaur nepretuit, sculpturi si versuri al caror mesaj elogistic strabate vremurile, inchinandu-le oda perpetua…
Tot astfel dupa cum Lucian Blaga era convins ca „vesnicia s-a nascut la sat”, satul romanesc a dat asadar suflare de viata multor opere de arta de o inestimabila valoare, ce stau marturie a identitatii spirituale a poporului nostru in vatra sa stramoseasca.
Grigorescu, Tonitza, Vermont, Andreescu si multi altii asemenea lor, n-au putut rezista bogatiei de culori, forme si ipostaze regasite in peisajul rural romanesc, din care au facut zestre de pret pentru generatii intregi de iubitori de frumos de pe toate meridianele lumii.
Unde si-a ctitorit romanul asezare sateasca?
Asezarile rurale romanesti au luat fiinta in locuri alese cu chibzuinta, de regula in imediata vecinatate a cursurilor unor ape curgatoare, urmand scheme spontane de ctitorie, dictate de particularitatile geografice si de formele de relief specifice fiecaruia din aceste amplasamente.
Fie ele muntoase, de deal, de ses sau de delta, satele romanesti si-au deschis aripi de asezamant dupa tiparul credintei lucrului bine facut, al trainiciei si statorniciei celor decisi sa-si intemeieze gospodarii, familii si lacasuri de cult, acolo unde natura le-a ingaduit sa afle toate cele de trebuinta in acest scop.
Fiecare astfel de asezare sateasca a beneficiat insa de o serie intreaga de elemente specifice, in functie de traditiile, obiceiurile si caracteristicile aparte ale etniilor de obarsie – de la portul popular la aspectul locuintelor si de la roadele mestesugurilor locale la ritualurile si datinile proprii.
Satul maramuresan – de ce incanta ochiul si sufletul?
Devenite cu adevarat faimoase in lumea intreaga pentru frumusetile lor de vis, satele maramuresene si-au castigat pe drept cuvant acest privilegiu aparte gratie peisajelor lor, desprinse parca din basme stravechi, dar si a ospitalitatii si omeniei locuitorilor lor.
Plaiurile maramuresese atrag an dupa an, tot mai multi turisti de pe mai toate meridianele lumii, incantati sa descopere la Breb, Preluca Noua, Barsana sau Sapanta, minunatiile arhitecturii locale, traditiile pastrate cu sfintenie de sute si sute de ani si nu in ultimul rand… bucatele gustoase si imbietoare, pe care le savureaza din plin cu ochiul si cu gura, deopotriva.
Padurile, paraurile, livezile, colinele inverzite, bisericile din lemn, manastirile, dar si faimoasa „Mocanita” de la Viseul de Sus, sunt imortalizate de mii si mii de aparate de fotografiat in fiecare an, luand calea revistelor de top in materie de drumetie si descoperire a unor locuri unice si incantatoare, precum National Geographic sau Discovery Planet.
De ce a fost declarata Marginimea Sibiului destinatie europeana de excelenta?
Ulitele satelor din Marginimea Sibiului sunt strabatute anual de mii de turisti, incantati sa descopere frumusetile neasemuite ale locului, sa guste din bucatele preparate cu pricepere de sateni si sa ia parte la traditiile populare ale acestora.
Marginenii sibieni au fost premiati in repetate randuri pentru modul in care au reusit sa pastreze nealterate obiceiurile locului, dar si pentru grija cu care au stiut sa protejeze fermecatoarele daruri pe care natura le-a zamislit in aceasta regiune, revarsand asupra colinelor belsug de roade, paduri si ape cristaline.
Comisia Europeana a declarat Marginimea Sibiului drept „destinatie europeana de excelenta”, subliniind bogatia traditiilor locului si minunatele peisaje ce pot fi admirate in cele 18 localitati ale regiunii.
Calatorul isi poate incarca aici bateriile pe buna dreptate, respirand cu nesat aerul curat, incarcat de mirosul fanului cosit si de parfumul painilor scoase din cuptor, sau privind cu incantare turmele de mioare, pajistile pline de flori si vitele care pasesc agale pe ulitele satelor, scuturandu-si domol talangile.
Strainii care poposesc pe aceste plaiuri fie si numai pentru scurta vreme, sunt fermecati de asemenea privelisti si se declara incantati de gastronomia locala si de bunavointa satenilor, care-i invita sa ia parte la sarbatorile lor traditionale, la festivaluri, hore si degustari de bucate alese.
Satele Bucovinei – asezari socotite destinatii celebre in Europa
Plaiurile Bucovinei, de un pitoresc cu totul si cu totul iesit din comun, sunt presarate cu manastiri care se confrunta cu un masiv fenomen de pelerinaj din partea credinciosilor ortodocsi de pretutindeni, constituind in acelasi timp destinatii extrem de ravnite de catre turistii straini, incantati sa decopere aici arhitecturi deosebite, ctitorite in zone de o frumusete rapitoare.
Bucovina este cunoscuta de straini ca drept „taramul celor 2000 de manastiri” sau „plaiul lui Stefan cel Mare” – arie sacra sub cerul liber, in orice asezare rurala ar poposi pe aceste meleaguri.
Putna atrage prin imprsionanta sa incarcatura istorica, datorata faimoasei manastiri care-i poarta numele – prima din lungul sir de astfel de asezaminte de cult ridicate in timpul domniei lui Stefan cel Mare, dar si prin cea de natura spirituala, nu putini fiind calatorii care doresc sa vada cu ochii lor chilia lui Daniil Sihastru sau Biserica Nasterea Maicii Domnului.
Sucevita, la randul sau, gazduieste comori culturale care invita la explorare precum un irezistibil cantec de sirena – manastirea sa a fost integrata in Patrimoniul Mondial UNESCO, iar muzeul etnografic local constituie una din atractiile turistice cele mai importante din zona – aici se regasesc obiecte realizate manual de catre localnici, potrivit traditiilor mostenite din batrani, dezvaluind arta si mestesugurile taranesti ale vetrei – de la oua incondeiate la tesaturi din razboi, sculpturi in lemn, picturi pe sticla sau costume populare cu ii, brauri, opinci si caciuli lucrate de mainile satenilor priceputi in astfel de indeletniciri.
Moldovita, Dragomirna sau Voronet sunt manastiri la fel de faimoase in bacinul spiritual european, dar si ca obiective de interes istoric, arhitectural si sub aspect traditional ce defineste identitatea romanilor din aceasta zona.
Dar si salinele Cacica din Rarau atrag o multime de vizitatori, pentru a nu mai vorbi despre interesul starnit de Rezervatia Nationala de Bizoni din Targul Neamt, de Rezervatia Naturala din Lucina, de „turnurile gotice” din calcar alpin de la Pietrele Doamnei sau de muzeele din Campulung Moldovenesc.
Satele din Delta Dunarii si frumusetile lor
Asezarile satesti din Delta Dunarii constituie fara indoiala puncte de referinta pentru cei interesati sa-si petreaca timpul liber intr-un cadru cu adevarat feeric, dar si incarcat de repere istorice.
Jurilovca, Mahmudia, Murighiol, Chilia Veche, Sulina sau Crisan sunt numai cateva nume de localitati socotite mici paradisuri ale Deltei romanesti, unde frumusetile naturii se revarsa peste o intreaga zona privilegiata, al carui antic leagan de civilizatie transmite pana in zilele noastre o multime de descoperiri arheologice surprinzatoare.
Plajele salbatice, cu nisip fin si neintinat de elemente ale lumii moderne, stufarisurile, papura, insulele pescaresti, grindurile, ostrovurile, lacurile si canalele pe care nici macar lipovenii locului nu le cunosc in totalitate, alcatuiesc un peisaj mirific, in care fauna si flora si-au gasit spatiul ideal pentru a se imbogati nestingherite.
Nu-i de mirare ca aceasta esta regiunea cea mai bogata in astfel de nestemate vii, protejate prin lege in cadrul celor 16 rezervatii naturale pentru care turisti din lumea intreaga strabat mii de kilometri pentru a-si incanta privirile cu spectacolul pe care natura l-a daruit cu generozitate acestor locuri.
Rezervatia Rosca-Buhaiova-Hrecisca, Padurea Letea, Rezervatia Periteaca-Leahova, Padurea Caraorman, Grindul Lupilor sau Insula Popina sunt numai cateva din acestea, insiruite de-a lungul bratului Chilia – loc in care izvoarele istorice atesta existenta anticei colonii grecesti Achilea.
Satele pescaresti incanta ochiul calatorului prin simplitatea lor si a putinelor familii care le locuiesc – oameni invatati din frageda pruncie cu asprimea vietii din Delta si cu strabaterea canalelor, de la o casa la alta, manuind in exclusivitate lotcile lor din lemn.
Aceste asezari par complet desprinse de lumea reala, asemenea unor targusoare din vechime, in care barcile pescaresti circula prin reteaua de canale precum masinile in traficul localitatilor mai mari si unde pescarii se bucura sa ospateze turistii cu bors de peste proaspat, scrumbie afumata si baclava.
Ocazia e ideala pentru a da pe gat un paharel in plus si a dezlega limbile spre istorisirea de povesti din cele mai ciudate, despre originile acestor asezari, despre monstrii stranii care vietuiesc in adancurile apelor Dunarii si despre comori ascunse de pirati in locuri secrete, printre grinduri de putini stiute.
Si ca pentru a intari incarcatura de mister a acestor locuri unice, in vecinatatea Sulinei, in urma cu circa doua decenii, a luat nastere in mod spontan, o limba de pamant de circa 7 kilometri, cunoscuta prin partea locului sub denumirea de „Insula K” sau „Insula Fericirii”.
Doar 2,5 kilometri din aceasta suprafata aparin Romaniei, restul fiind inclusa in teritoriul Ucrainei, dar cel mai important aspect legat de aceasta aparitie neasteptata, tine de faptul ca aici si-au gasit salas cormorani negri, pelicani, egrete, starci cenusii si pescarusi cu nemiluita, intr-o zona in care oamenilor nu le este ingaduit sa debarce, pentru a pasta necontaminata matricea unei vieti abia imbobocite…
Bibliografie:
- Nicolae Iorga, „Istoria romanilor in chipuri si icoane”, 1905;
- Stahl, Henri H. – „Istoria sociala a satului romanesc: o culegere de texte”, 2002;
- Muresan, Florin Valeriu – „Satul romanesc. Din nord-estul Transilvaniei la mijlocul secolului al XVIII-lea”, 2005;
- Voicu, Malina & Voicu, Bogdan – „Satul romanesc pe drumul catre Europa”, 2006;
- Popa, Adela Elena – „Sat bogat, sat sarac: comunitate, identitate, proprietate in ruralul romanesc”, 2010;
- Pralong, Sandra – „Mai romani decat romanii? De ce se indragostesc strainii de Romania”, 2013.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.