În legendele populare Sf. Gheorghe este „strajer al timpului”, lui îi sunt încredinaate cheile vremii si, la porunca sa, se închide si se deschide anotimpul cald.
Dat fiind faptul ca începutul sezonului cald coincide în calendarul popular cu debutul sezonului pastoral, Sf. Gheorghe are în cultura populara si atributul de patron al pastorilor.
Sarbatoarea Sf. Gheorghe în traditia populara
Ziua de 23 aprilie marcheaza în calendarul popular începutul anului pastoral. Denumita popular Sângiorz, este o sarbatoare prestigioasa cu semnificatii multiple: agrare, pastorale, divinatorii si augurale. Gesturile si actele dedicate acesteia dureaza 3 zile, la fel ca si la alte sarbatori mari.
Sângiorzul deschide si ciclul vegetal, marcând intrarea în anotimpul cald, care se va încheia la Sf. Dumitru, Sâmedru.
Apa, focul si ramurile verzi sunt prezente emblematice ale aceste sarbatori, având calitati purificatoare, apotropaice si stimulatoare.
- Ajunul Sf. Gheorghe – Sângiorzul vacilor, Alesul, Mânecatoarea, Împroorul – 22 aprilie
Sângiorzul vacilor; Alesul
În ziua de ajun a zilei de Sf. Gheorghe, 22 aprilie, denumita popular Sângiorzul vacilor sau Alesul, se desfaaoara o serie de obiceiuri ce marcheaza ritual începutul anului pastoral, fiind o sarbatoare a ciobanilor. Aceastea presupun alegerea ciobanilor, a locului unde se va face strunga sau stâna, alegerea mieilor ai pregatirea oilor pentru primul muls, precum ai prepararea primului caa.
Primul muls al oilor este marcat de gesturi rituale, deorece sarbatoarea presupune intrarea într-un interval de timp sacru în care foraele naturii puteau fi influenaate. Primul muls se facea printr-un colac sau printr-o cununa de plante cu proprietaai magice, despre care se credea ca pot asigura sanatatea animalelor ai belaug la producaia de lapte.
Galeata în care urma sa se puna laptele de la primul muls era pregatita în mod minuaios: se toarna “apa curgatoare, adica din râu”sau “apa neînceputa din fântâna” ai iarba verde. Marginea galeaii este decorata cu fire de salcie, împletite în forma unei cununi subairi, carora li se adauga uneori un ban de argint.
Manunchiul de plante este aruncat apoi într-o fântâna, având rostul de a asigura o cantitate îndestulatoare de lapte, urmând principiul magiei prin similitudine, invocat în textul care însoaeate acest gest:“- Aaa sa izvorasca laptele în pulpa oii, ca apa în fântâna!”.
În unele zone, pe marginea galeaii în care se mulgeau pentru prima data oile se aaeza “colacul oilor”, de forma unei cununi, preparat din faina de grâu curata, cu apa ai sare, uns cu galbenua de ou. Colacul era apoi luat de catre doi pastori care trageau de el pentru a-l rupe, existând credinaa ca cel care ramânea cu partea mai mare va avea noroc la oi.
În unele zone, la primul muls se folosea, în locul colacului, o cununa din ramuri verzi, care avea ca scop, pe de o parte, asigurarea belaugului de lapte ai, pe de alta, protecaia împotriva foraelor malefice, active în aceasta perioada.
Mânecatoarea
Ajunul zilei de Sf. Gheorghe, Mânecatoarea, este o perioada caracterizata de prezenaa spiritelor malefice, strigoi ai strigoaice, care umbla noaptea pentru a lua mana laptelui de la vaci. Prezenaa acestora este controlata ai contracarata cu ajutorul plantelor cu virtuai apotropaice, cum sunt usturoiul (în Bucovina), rugul de maceae, bozul, pelinul, odoleanul, rostopasca sau leuateanul (în Banat), rugul verde ai leuateanul (în Transilvania).
Prevenirea acaiunii strigoilor de mana se realizeaza prin intermediul unor practici variate: ascunderea sau ungerea cu usturoi a limbilor de meliaa (cu care aceatia obianuiesc sa se bata ai pe care calatoresc strigoaicele) producerea de zgomote de bucium, afumarea vitelor, grajdurilor ai stânelor, aaezarea ramurilor de rug la ferestrele ai uaile adaposturilor pentru animale, agaaarea spinilor la poarta sau ungerea ugerului vacilor cu usturoi.
Pentru a apara de acaiunea rauvoitoare a strigoaicelor de mana asupra oilor, femeile pregatesc, în ziua de 21 aprilie, o substanaa speciala, unsoarea sau untura de oi, cu care pacurarii trebuie sa atinga animalele. În compoziaia acesteia intra, în afara unturii de porc preparata într-un mod special (neaparat luata de la un porc de culoare neagra), diferite plante – usturoi, laptele câinelui, boz, leuatean, pelin, scai, urzica sau salcie cu mâaiaori – precum ai alte substanae adunate în cursul anului precedent – plante adunate în ziua de Tudorusale (a 25-a zi dintre Paati ai Rusalii), uscate ai amestecate cu tamâie.
Plantele utilizate la prepararea unturii de oi au, pe de o parte, rostul de a aigura sanatatea animalelor ai sporul laptelui, iar pe de alta parte, au puterea de a pazi turma ainând la distanaa fiinaele malefice.
Tot pentru protecaie, la ieairea oilor din staul se punea un lana la poarta fiecarei gospodarii. Pentru a impiedica animalele salbatice sa atace, se punea o secure ai doi piepteni de cânepa încleataai, ca sa se încleateze gura lupului.
Împroorul
În dimineaaa ajunului Sângiorzului, are loc Împroorul, adica paaunatul pe roua, gest menit sa asigure sanatatea vitelor în anul respectiv ai pentru a asigura o cantitate suficienta de precipitaaii.
Credinte si superstitii
- Oamenii stau toata noaptea treji, ca sa fie vioi ai sanatoai tot anul.
• Vitele se baga în holda de grâu ai când vin acasa, se ia o mâna de grâu care se pastreaza ai se amesteca în grâul de semanat, ca sa se faca mult ai frumos la anul.
• Oamenii se bat cu urzici pentru a fi harnici ai iuai tot anul.
• În dimineaaa ajunului Sf. Gheorghe, femeile scot sculele de aesut afara, ca sa rasara soarele peste ele, pentru a avea spor la lucru.
• Oamenii se încing cu ramuri verzi ca sa nu îi doara mijlocul.
- Sf. Gheorghe – Sân-Giorgiu, Sângiorz – 23 aprilie
La Sângiorz, spaaiul predilect de desfaaurare a actelor rituale este cel exterior, iar actele performate vizeaza dominarea omului asupra strigoilor, prin practici de alungare a acestora: aprinderea de focuri rituale, cântatul din bucium, fumigaaii ai stropire cu apa, producerea de zgomote ai pomenile de îmbunare a defuncailor.
Renasterea naturii
Una dintre practicile cu raspândire generala în ziua Sf. Gheorghe este împodobirea casei ai anexelor cu simboluri vegetale ce marcheaza renaaterii naturii.
Emblemele vegetale utilizate variaza în funcaie de regiune: în Muntenia se pun crengi de tufan sau de par, în Transilvania rug verde ai leuatean, rug sau frunza de fag sau gorun în Banat, ai au ai rol în protejarea casei ai gospodariei de acaiunea strigoilor de mana care sunt foarte activi în aceasta perioada.
O metoda eficienta de contracararea a strigoilor o reprezinta plantele cu calitaai magice, dintre care cea mai redutabila este usturoiul. Punctele esenaiale care fac legatura cu exteriorul ai pe unde ar putea intra strigoii – pragul uaii, cercevelele ferestrelor, hornul sunt unse cu usturoi, facându-se semnul crucii. De asemenea, se impune consumul usturoiului de catre oameni, care se ai ung cu el pe corp, pe frunte, în piept, în spate ai pe la încheieturi, pentru a protejaai de orice acaiuni nefaste.
Ca sa apere oile de vraji ai de luatul manei, ciobanii se scoala în ziua de Sf. Gheorghe în zori de ziua ai buciuma, crezându-se ca pâna unde ajunge buciumul, pâna acolo merg vrajile.
Pentru a proteja vitele, tot înainte de rasaritul soarelui, se presara împrejurul vacii mac pentru ca nimeni sa nu poata lua laptele de la acea vaca, aaa cum nimeni nu poate sa culeaga macul presarat.
Stropitul
Dupa o noapte în care foraele malefice se manifesta puternic ai în care energiile sacre pot sa-i contamineze negativ pe oameni, în ziua de Sf. Gheorghe se impune scaldatul sau stropitul ritual, al oamenilor, animalelor, sau al obiectelor din gospodarie, în vederea purificarii ai a asigurarii unei stari bune de sanatate ai de prosperitate în anul ce vine.
Baieaii le uda pe fete ca sa nu se apropie de ele strigoaicele sau pentru ca fetele sa nu se transforme în strigoaice, reprezentând totodata un gest de bucurie ai mulaumire pentru apropierea primaverii.
Focurile rituale
O importanta funcaie apotropaica au focurile rituale, fiind legate de o straveche credinaa în rolul purificator al focului. Rolul focurilor rituale era fie acela de purificare a spaaiului, în cazul sarbatorilor ce marcheaza începutul unui nou an, fie înlaturarea vieauitoarelor daunatoare, sau a spiritelor malefice, cu precadere a strigoilor care ameninaa mana câmpului sau mana vacilor, mai ales în aceasta perioada.
Utilizarea focurilor rituale s-a extins, ca ai în cazul ramurii verzi, uneori fiind organizate dincolo de limitele gospodariei, în curtea bisericii, în gradini, pe uliae, le raspântii, pe dealuri, la fântâni, ape curgatoare sau la cimitir.
Credinte si superstitii
- Oamenii se scalda, înainte de rasaritul soarelui, într-o apa curgatoare, spre a fi sanatoai tot anul ai pentru spalarea tuturor relelor.
• Busuiocul semanat înainte de rasaritul oarelui e bun pentru cinste: cel care se spala cu roua de pe el, este cinstitde toata lumea.
• La Sf. Gheorghe se cântaresc oamenii pentru a fi sanatoai tot anul ai pentru a se proteja de farmece.
• Cine doarme în aceasta zi, acela ia somnul mieilor ai tot anul e somnoros.
• La Sân-Georgiu ies preoaii ai poporul cu crucea în câmp ai fac rugaciuni pentru ploaie ai mana în câmp.
• Gunoiul adunat în ziua de Sf. Gheorghe se pune la radacina pomilor, ca sa rodeasca bine.
• Daca la Sân-Georgiu e zi de post (sec), atunci tot anul este la vite lapte slab (nemanos).
• În aceasta zi se aduna de pe câmp tot felul de buruieni de leac, care se pastreaza peste an.
• Daca în ziua de Sf. Gheorghe va fi roua multa ori va fi pâcla, e semn de an bogat.
• Daca la Sân-Giorgiu e ploaie – se face grâu ai fân.
- Calul lui Sf. Gheorghe – 24 aprilie
A treia zi în care este serbat Sf. Gheorghe este considerata a fi una deosebit de importanta, impunând restricaii severe legate de munca. Daca în prima zi a sarbatorii se poate lucra dupa prânz, în aceasta zi nu se lucreaza deloc, pentru ca animalele salbatice sa nu atace vitele ai gospodariile.
Credinte si superstitii
- Se serbeaza Calul Sf. Gheorghe pentru ca cu ajutorul lui sfântul l-a putut ucide pe balaur.
• Calul Sf. Gheorghe se aine pentru ca munca sa mearga bine.
• Se aine pentru ca e rau de gadini (animale salbatice).
- Sf. Gheorghe în legendele populare
În legendele populare Sf. Gheorghe este considerat a fi “strajer al timpului”, alaturi de Sf. Dumitru. Dumnezeu le încredinaeaza cheile vremii ai aceatia pot închide sau deschide vremea, dupa purtarea oamenilor. Sf. Gheorghe ai Sf. Dumitru sunt reprezentaai calare: Sf. Gheorghe, când alearga cu calul sau face iarba ai copacii sa înverzeasca, deschide pamântul ai aduce primavara, iar Sf. Dumitru, aduce frigul, zapada ai iarna. Între ei ar exista un legamânt pe viaaa ai pe moarte: daca padurea nu este înfrunzita pe data de 23 aprilie, Sâmedru îl omoara pe Sângeorz. Aceeaai soarta o va avea ai Sâmedru daca de ziua lui, 26 octombrie, Sângiorzul va gasi frunze pe arbori.
Una dintre reprezentarile grafice cele mai frecvente a Sf. Gheorghe este aceea de “omorâtor al balaurului”, ilustrând legendele în care se povesteate ca acesta ucide un balaur care ameninaa o cetate sau, în alte variante o scorpie care mânca copiii dintr-un sat.
În credinaele populare româneati Sf. Gheorghe e numit “capul primaverii”, despre acesta se spune ca poate învinge vrajitoarele sau ca poate sa le zadarniceasca actele magice, poate arata celor aleai comorile. Tot el este chezaaul tuturor tocmelilor ai patronul tinerilor ai al armoniei familiale.
III. Sf. Gheorghe în calendarul religios
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, nascut în Capadocia, din parinti creatini, a trait în secolul al IV-lea în timpul împaratului Diocleaian. Datorita calitaailor sale, ajunge în slujba împaratului, ca militar, ai se confrunta în mod direct cu persecuaiile asupra creatinilor, începute în anul 303. Sf. Gheorghe îai marturiseate credinaa în Histos ai va fi întemniaat, din cauza convingerilor sale. În încercarea de a-l abate de la credinaa sa, este torturat ai ucis prin decapitare pe 23 aprilie, care ramâne ziua sa de praznuire.
În iconografie, Sf. Gheorghe apare calare pe un cal, strapungând cu suliaa un balaur. Aceasta ipostaza ilustreaza o legenda în care Sfântul Gheorghe salveaza cetatea Silena, din provincia Libiei, care era terorizata de un balaur. Reprezentarea sfântului biruitor ilustreaza modelul de curaj în lupta cu diavolul.
Sf. Gheorghe este reprezentat într-o mantie roaie, culoare tradiaionala pentru un martir, dar ai ca razboinic pedestru sau ca tribun militar cu o diadema pe cap, cu o platoaa sub mantie, ainand o cruce în mâna dreapta ai o sabie în mâna stânga.
În unele icoane Sf. Gheorghe apare însoait de alai doi sfinai militari, Theodor-Tiron ai Dimitrie.
Surse:
Artur Gorovei, Credinai ai superstiaii ale poporului român, editura „Grai ai Suflet – Cultura Naaionala”, Bucureati, 1995.
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, editura Paideea, 2001.
Narcisa atiuca, Sarbatoarea noastra cea de toate zilele, vol. II, editura Cartea de Buzunar, 2006.
http://www.crestinortodox.ro/sfantul-gheorghe/sfantul-mucenic-gheorghe-118692.htm