Tara noastra a cunoscut de-a lungul vremii o perioada destul de scurta in care regalitatea si-a lasat propria amprenta asupra istoriei, dar desi tronul Romaniei a fost ocupat de regi doar pentru 66 de ani, reginele-sotii au stiut la randul sau sa se remarce prin personalitatile lor puternice.
Reginele Romaniei – istorie si curiozitati
Spre deosebire de alte state, cu traditie puternica in acest domeniu, unde familiile regale sunt atat de stufoase incat e greu sa le comprimi intr-un album, romanii au avut parte doar de trei regine dar, ca pentru a compensa cantitatea, s-ar putea spune ca destinul a facut astfel incat sa completeze cu calitatea: toate trei au fost extrem de indragite si de onorate.
Prima regina a Romaniei – Elisabeta I
Cel dintai rege al Romaniei a fost Carol I, proclamat drept suveran al tarii in anul 1881, desi se afla la carma acesteia de 15 ani – sotia sa, Elisabeta, devenind astfel regina romanilor intr-un moment istoric pentru poporul nostru, cand atat marile puteri europene cat si Poarta Otomana recunoscura tara drept regat.
Pe numele sau complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied (1843-1916), regina Elisabeta a Romaniei a adoptat un pseudonim literar sub care a publicat opere insemnate in mai multe limbi, atragandu-si o binemeritata recunoastere si in acest domeniu: sub semnatura Carmen Sylva (intr-o traducere aproximativa din latina, „Cantecul Padurii”), regina scria atat proza cat si poezie, basme, povestiri sau romane, fiind chiar supranumita „regina scriitoare”.
Efervescenta sa activitate filantropica a plasat-o printre personalitatile feminine cele mai indragite din istoria romanilor, odata cu ea nascandu-se efectiv si expresia „mama ranitilor”, desigur, fara nici cea maica umbra de ironie: regina a infiintat spitale si centre dedicate serviciilor de ambulanta si prim ajutor si s-a implicat intens in activitatile menite sa aprovizioneze structurile medicale cu instrumentar si medicamente in timpul razboiului din 1877.
Dar si pe timp de pace, Elisabeta I a stiut sa identifice sectoarele in care societatea romaneasca avea nevoie de suport, promovare si dezvoltare – ochiului sau atent nu i-au scapat nici bogata zestre culturala a poporului nostru, nici potentialul turistic al tarii sau cel al mestesugurilor nationale.
Iubitoare de arta si frumos, regina a incurajat tinerele talente artistice, formand o veritabila diadema de nestemate in acest context, care cuprinde nume inscrise cu litere mari in cartea de aur a universului cultural romanesc, printre care se numara George Enescu, Elena Vacarescu, Nicolae Grigorescu sau Vasile Alecsandri.
Deosebit de interesanta ar fi insa relatia pe care Elisabeta I o avea cu poetul Mihai Eminescu pe care desi il admira cu toata sinceritatea, nu reusi sa si-l apropie, din pricina tensiunilor pe care acesta le avea cu regele, ca urmare a aplicarii regulilor caracteristice unei monarhii constitutionale si nu a uneia autoritare, asa cum ar fi nazuit poetul sa faca un suveran aflat la carma tarii.
Acest lucru nu a impiedicat-o insa pe regina sa scrie si sa publice neincetat opere care in care se regasesc aceleasi rezonante admirative pentru natura si pentru minunatele plaiuri romanesti ca si in poezia eminesciana, fara a se limita insa la acestea.
Lucrarile semnate „Carmen Sylva” se bucura si in prezent de o pretuire aparte in universul literar international, regina scriind in diferite limbi, in functie de argumentele tratate si de publicul caruia i se adresa – german, francez, englez sau roman.
Mai mult decat atat: admirabila prietenie literara legata cu Vasile Alecsandri s-a aflat si la baza traducerii operelor acestuia din urma in limba germana, de catre regina- scriitoare.
Gratie intensei sale activitati literale, visteria casei regale incasa sume frumusele, care erau cat se poate de binevenite, avand in vedere ca Elisabeta si Carol au pus temeliile uneia din cele mai sarace familii regale din Europa.
Desi cunostea in cele mai mici detalii situatia politica interna si internationala a vremii sale, regina a evitat pe cat posibil implicarea sa in activitatile de suveran ale sotului sau, afirmand cu sarcasm ca „politica este ca paianjenul: un animal de prada”.
Ultima parte a vietii reginei Elisabeta a fost insa marcata de realizarea unui proiect pe cat de ambitios, pe atat de benefic in capitala romaneasca: structurarea cartierului „Vatra Luminoasa”, dedicat nevazatorilor – putini din bucurestenii de azi isi mai amintesc de faptul ca aceasta zona constituie o izbanda a acestei entuziaste protectoare, care l-a innobilat cu un edificiu destinat persoanelor cu deficiente vizuale – „Azilul orbilor Regina Elisabeta”.
Cu putin inainte de a izbucni razboiul cu Germania (1916), regina se stinse din viata in urma unei pneumonii, fiind inmormantata la Curtea de Arges, alaturi de sotul ei, Carol I.
Regia Maria – nepoata reginei Victoria a Marii Britanii
Pe numele sau complet Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha (1875-1938), regina Maria s-a remarcat atat prin frumusetea sa deosebita, cat si prin inteligenta sclipitoare si spiritul sau energic si intreprinzator.
Dand nastere a sase copii, regina Maria s-a straduit sa se demonstreze o sotie si o mama buna, deopotriva, fara sa-si diminueze activitatile complementare, dar intr-un fel sau altul, si-a atras critici pentru modul in care a gestionat fiecare din aceste chestiuni.
In ceea ce priveste casatoria cu Ferdinand, regina a urmat calea impusa de interesele politice si nicidecum cea sentimentala, acceptand un mariaj cu o persoana complet diferita din punct de vedere al caracterului, dar cu care a reusit de-a lungul vremii sa construiasca o relatie de „colaborare” sub toate aspectele, desi opinia reginei fata de sotul sau nu era tocmai una admirativa:
„groaza de a nu face cumva ceva ce nu se cuvine il impiedica sa faca lucrurile pe care ar trebui sa le faca”.
Maria se descria nu tocmai in termeni binevoitori ca mama, soscotindu-se mult prea ingaduitoare cu proprii sai copii:
„nu am fire de pedagog(…), severitatea in doza prea mica e tot atat de primejdioasa pentru bunele rezultate ale educatiei ca si severitatea in doze prea mari”.
Iar in ceea ce priveste activitatile din timpul in care a ocupat tronul de regina a tarii, Maria a avut parte de o sumedenie de critici, mai cu seama avand in vedere ca deveni regina a Romaniei in perioada in care izbucni Primul Razboi Mondial – situatie ce fragmenta in mod brutal opiniile societatii romanesti in ceea ce priveste implicarea Romaniei in marea deflagratie, stabilirea aliantelor si starii politice a tarii.
Prin felul sau de a fi insa, regina Maria a demonstrat o darzenie si o temeritate remarcabile in timpul razboiului, neezitand sa se aventureze pe campurile de lupta, pentru a-si incuraja trupele si a le insufla dorinta de izbanda.
„Regina Maria, mai mult decat oricine altcineva, s-a batut pentru a asigura reintoarcerea Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei la Romania, la sfarsitul Primului Razboi Mondial. A dormit pe campurile de lupta ale celui de-al Doilea Razboi Balcanic si ale Primului Razboi Mondial, alaturi de soldatii sai. Prin forta de nezdruncinat a vointei sale, aceasta printesa britanica s-a redefinit pe sine insasi ca romanca oferindu-le supusilor sai o mai buna intelegere a ceea ce urma sa fie Romania, decat oricare din viziunile fascistilor sau comunistilor autohtoni care au urmat dupa ea”, scria in mod cat se poate de elocvent, Robert Kaplan in volumul sau intitulat “Fantomele Balcanilor”.
Regina Maria ar putea fi socotita drept protagonista uneia din cele mai devastatoare campanii de denigrare din intreaga istorie a Romaniei, starnind valuri de atacuri in presa, cu personalitatea sa complexa si puternica, iritand indeosebi gazetele ce sustineau curentul pro-Antanta si, ulterior, autoritatile comuniste, care o socoteau un amenintator simbol al monarhiei, precum o palma pe obrazul propagandei populiste, utilizata ca instrument al asigurarii puterii.
Pe de alta parte, viata tumultoasa a reginei Maria a alimentat si barfele cu privire la presupuse relatii extraconjugale cu anumiti barbati care ori au demonstrat suficienta tarie de caracter pentru a face fata standardelor sale, fie erau pur si simplu adeptii unei vieti aventuroase din care nu putea lipsi sarea si piperul unei istorii amoroase cu o suverana.
Pe lista sa de admiratori s-au inscris, potrivit documentelor istorice ale vremii, locotenentul de vita nobila Gheorghe „Zizi” Cantacuzino, printul Boris al Rusiei, fiul magnatului William Astor, Waldorf Astor, printul Barbu Stirbei, si colonelul canadian Joe Boyle.
Cat adevar se ascunde in spatele tuturor comentariilor mai mult sau mai putin rautacioase ale contemporanilor reginei Maria cu privire la relatiile sale extragonjugale e greu de stabilit azi dar, asa dupa cum afirma patriarhul Miron Cristea, un lucru e sigur: „In tot cazul, se va putea spune ca a fost o femeie care si-a trait viata intens”.
Regina Maria s-a stins din viata la Sinaia, in anul 1938, epuizata dupa o lunga lupta cu cancerul pancreatic, lansand un testament cel putin la fel de surpinzator precum viata pe care a trait-o, prin care cerea ca trupul sa-i fie inhumat la Curtea de Arges, in timp ce inima sa-i fie depozitata intr-o racla la capela Stella Maris a resedintei din Balcic. Ulterior (in 1940), inima reginei Maria fu transportata la Bran, unde se afla si azi.
Regina Mama Elena a Romaniei (1896-1982)
Nascuta in 1896 la Atena, principesa Elena a Greciei a fost sotia regelui Carol al II-lea si mama viitorului rege al Romaniei, Mihai.
Descrisa de Marta Bibescu drept o femeie „prezentabila, inalta, bruneta, cu un farmec discret si o fire placuta, care-i atragea pe cei din jur”, regina Elena a fost o prezenta feminina care s-a remarcat in istoria monarhiei romanesti prin integritate, darzenie si distinctie de netagaduit.
Putinii ani petrecuti alaturi de sotul sau nestatornic a impiedicat-o sa dobandeasca pretuirea romanilor ca suverana: in 1928 regina Elena s-a despartit de Carol al II-lea, dupa trei ani de la prima abdicare a acestuia, iar regina s-a stabilit in Italia, departe de viata scandaloasa a fostului sau sot, evitand hartuirea emotionala si barfele anturajului.
Abia in 1940, Elena se intoarce in Romania, la solicitarea fiului sau, Mihai, care deveni rege si-i acorda mamei sale titlul cu care aceasta ramase in istorie: „Regina Mama Elena a Romaniei”.
Discreta, apreciata de diplomati si beneficiind de relatii puternice, Regina Elena a fost insa una din putinele personalitati care au indraznit sa se foloseasca de influenta pe care o avea asupra maresalului Antonescu, pentru a salva viata a mii de evrei din Transnistria, convingandu-l sa renunte la deportarea acestora in cumplitele lagare fasciste.
Desi romanii nu au avut timp sa o cunoasca prea bine, evreii ii poarta o adanca recunostinta, in semn de pretuire inscriindu-i numele pe Zidul de Onoare din Gradina celor Drepti intre Popoare; Institutul Yad Vashem, Entitatea Nationala a Israelului in Memoria Victimelor Holocaustului, a acordat reginei Elena, post mortem, recunoasterea „Drept intre Popoare” – distinctie deosebita, cuvenita celor ce, desi nu au fost evrei, au contribuit la salvarea evereilor persecutati in timpul regimului fascist.
Regina mama Elena a Romaniei s-a stins din viata pe 28 noiembrie 1982, la Lausanne, fiind unica in felul sau in intreaga istorie a Europei, ca nepoata a doi regi, fiica de rege, sora a trei regi, sotie de rege si mama a unui rege, dar cea mai putin onorata de generatiile succesive, pe de o parte pentru ca nu-i placea sa vorbeasca prea mult despre faptele ei bune, fiind dificil de gasit insemnari ale sale, iar pe de alta parte, pentru ca a dus o viata marcata de hartuieli de tot soiul, fara sa se bucure de privilegiile care i s-ar fi cuvenit.
Bibliografie:
- Cartland, Barbara – „Viata scandaloasa a Regelui Carol – iubirile si pasiunile sale”, 1992;
- Boia, Lucian – „Mitologia feminina. Istorie si mit in constiinta romaneasca”, 1997;
- Kaplan, Robert D. – „Fantomele Balcanilor”, 2007;
- Buttescu, Mihai I. & Vartic, Mihai: „Vanatorii Reginei Elisabeta: memoriile unui ofiter din garda regala”, 2012.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.