34 de orase pierdute

  

  

Troia este un oras legendar, asezat in prezent in nord-vestul Turciei, a fost facut celebru în poemul epic al lui Homer, Iliada. Potrivit Iliadei, acesta este locul unde a avut loc razboiul troian pentru Elena, razboi in care au luptat eroi legendari precum Hector, Priam, Ahile, Menelau, Odiseu si multi altii. Situl arheologic de la Troia contine mai multe straturi de ruine. Stratul Troia VIIa a fost, probabil, Troia lui Homer si a fost datat la mijlocul la sfarsitul secolului al XIII-lea î.Hr..

Memphis, fondat in jurul anului 3.100 î.Hr., este orasul legendar al lui Menes, regele care a unit Egiptul de Sus si Egiptul de Jos. La început, Memphis a fost mult mai probabil o fortareata din care Menes controla rutele terestre si de aparare dintre Egiptul de Sus si Delta. Incepand cu a treia dinastie, de la Saqqara, a devenit un oras considerabil. A cazut succesiv prada unor popoare precum cele din Nubia, Asiria, Persia si Macedonia sub Alexandru cel Mare. Importanta sa ca un centru religios a fost subminata de cresterea puterii crestinismului si apoi a Islamului. Acesta a fost abandonat dupa cucerirea musulmana din Egipt în 640 AD. Printre impunatoarele sale ruine se numara marele templu al lui Ptah, palate regale si o statuie colosala a lui Ramses al II-lea. În apropiere sunt piramidele din Saqqara.

Situat în valea Supe în Peru, Caral este unul dintre cele mai vechi orase pierdute din America. Acesta a fost foarte locuit între aproximativ 2600 î.Hr. si 2000 î.Hr.. Acomoda mai mult de 3.000 de locuitori si este unul dintre cele mai mari orase ale civilizatiei Chico Norte. Acesta are o suprafata publica centrala, cu sase movile mari drept platforme dispuse în jurul unei piete uriase. Toate orasele pierdute din valea Supe seamana intr-un fel sau altul cu Caral, folosindu-l probabil ca centru ceremonial si drept model. Ei au avut platforme mici sau cercuri de piatra. Caral a fost, probabil, punctul central al acestei civilizatii.

Babilonul, capitala din Babilonia, un imperiu vechi din Mesopotamia, a fost un oras magnific de pe raul Eufrat. Orasul a degenerat în anarhie in circa 1180 î.Hr., dar a înflorit din nou, ca o capitala a Imperiului Asirian, dupa secolul al IX-lea. Culorile stralucitoare, luxul si opulenta din Babilon au devenit legendare din zilele lui Nabucodonosor (604-562 î.Hr.), care este creditat pentru construirea legendarelor Gradini Suspendate. Tot ce a ramas astazi din acest oras renumit  este o movila de cladiri din chirpici sparte si resturi din campia fertila a Mesopotamiei între raurile Tigru si Eufrat în Irak.

Situat în nord-vestul Pakistanului, Taxila este un oras antic, care a fost anexat de catre regele persan Darius cel Mare în 518 î.Hr.. In 326 i.Hr. orasul a fost predat lui Alexandru cel Mare. Condus de o succesiune de cuceritori, orasul a devenit un important centru budist. Apostolul Toma si-a facut o reputatie vizitand Taxila, în primul secol d.Hr.. Prosperitatea din Taxila, în cele mai vechi timpuri, a rezultat din pozitia sa la intersectia a trei mari rute comerciale. Cand acestea au disparut sau si-au pierdut din importanta, orasul s-a scufundat în anonimat si uitare. Acesta a fost în cele din urma distrus de huni în secolul al V-lea. Apoi, praful s-a asternut incet peste amintirea lui.

Sukhothai este unul dintre primele si cele mai importante orase istorice din Thailanda. Initial un oras de provincie în Angkor, pe baza imperiului Khmer, Sukhothai si-a castigat independenta în secolul al XIII-lea si a devenit cunoscut ca fiind capitala a primului stat Tai unit si independent. Se crede ca orasul vechi a avut aproximativ 80.000 de locuitori. Dupa 1351, cand Ayutthaya, un puternic rival al dinastiei Tai, a fondat propria capitala, influenta Sukhothaiului a început sa scada, iar în 1438, orasul a fost cucerit si încorporat în regatul Ayutthaya. Sukhothai a fost abandonat în secolul al XVI-lea.

Timgad a fost un oras colonial roman in Algeria fondat de împaratul Traian în jurul anului 100 AD. Conceput initial pentru o populatie de aproximativ 15.000 de suflete, orasul a depasit repede specificatiile sale originale si s-a varsat dincolo de grila ortogonala trasata de imparat si constructorii sai  într-un mod mai putin organizat. În secolul al V-lea, orasul a fost distrus de catre vandali si doua secole mai tarziu, de berberi. Orasul a disparut din istorie, devenind unul din orasele pierdute ale Imperiului Roman, pana la excavarea sa în 1881.

Construit în jurul anului 2600 î.Hr., în prezent in Pakistan, Mohenjo-Daro a fost una dintre asezarile urbane timpurii din lume. Acesta este uneori mentionat ca “o vehe metropola din Valea Indusului”. Metropola are un aspect planificat bazat pe o retea de strazi, care au fost prevazute în modele perfecte. La apogeul ei, probabil, metropola avea aproximativ 35.000 de locuitori. Cladirile din oras au fost deosebit de avansate, cu structuri construite din caramizi de noroi si lemn uscate la soare de aceleasi dimensiuni. Mohenjo-Daro si civilizatia Vaii Indusului a disparut fara urma din istorie în jurul anului 1700 î.Hr. pana cand a fost redescoperita în anii 1920.

Marele Zimbabwe, este un complex de ruine de piatra raspandite pe o suprafat mare în Zimbabwe, care în sine este numit dupA ruine. Cuvântul “mare” distinge site-ul de mai multe sute de ruine mici, cunoscute sub numele de Zimbabwe, raspandite în întreaga tara. Construit de oamenii indigeni bantu, constructia sa a început în secolul al XI-lea si a continuat timp de peste 300 de ani. La momentul de vârf, estimarile sunt ca Marele Zimbabwe a avut aproape 18.000 de locuitori. Cauzele declinului si abandonarea finala a site-ului au fost sugerate ca find din cauza scaderii comertului, instabilitatii politice si lipsei de hrana si apa cauzate de schimbarile climatice.

Un mare oras fortificat sub influenta Imperiului Part si capitala din primul stat arab cucerit de britanici, Hatra a rezistat mai multor invazii ale romanilor datorita ziduri sale înalte, groase si consolidate de turnuri. Orasul a cazut în timpul Imperiului Sasanid iranian condus Shapur I în 241 d.Hr. si a fost distrus. Ruinele Hatra în Irak, în special templele în care amestecul arhitecturii elenistica si romane e frecvent, cu acele caracteristici decorative specifice, atesta maretia civilizatiei sale.

Site-ul Sanchi are o istorie cladita pe mai bine de o mie de ani, începand cu acele stupas vechi din secolul al III-lea î.e.n si încheind cu o serie de temple budiste si manastiri, acum în ruine, care au fost construite în secolele X si XI. În secolul al XIII-lea, dupa declinul budismului din India, Sanchi a fost abandonat si jungla s-a mutat rapid aici. The Lost City a fost redescoperit în 1818 de catre un ofiter britanic.

Hattusa a devenit capitala Imperiului Hitit în secolul XVII. Orasul a fost distrus, împreuna cu statul hitit în sine, în jurul anului 1200 î.Hr., ca parte a prabusirii civilizatiilor din epoca bronzului. Site-ul a fost ulterior abandonat. Estimarile moderne sustin ca populatia orasului varia între 40.000 si 50.000 in momentul de varf. Casele de locuit, care au fost construite cu lemn si caramizi din noroi au disparut, lasand doar ruinele de piatra, templele si palatele construite. The Lost City a fost redescoperit la începutul secolului XX în centrul Turciei de catre o echipa arheologica germana. Una dintre cele mai importante descoperiri a acestui site au fost tablitele de lut, formand codurile juridice, procedurile si literatura din Orientul Apropiat antic. Peste timp, praf si declinul civilizatiilor, hititii ne-au lasat marturie propriile scrieri. Astfel, ei nu au fost uitati.

Cel mai mare oras din chirpici este Chan Chan din Peru care a fost cel mai mare oras din America pre-columbiana. Materialul de constructie folosit a fost caramida de chirpici, iar cladirile au fost finisate cu noroi si împodobite cu modele frecvente cu arabescuri in relief. Centrul orasului este format din mai multe cetati care au gazduit camere ceremoniale, camere funerare si temple. Orasul a fost construit de Chimu aproximativ in 850 d.Hr. si a durat pana la cucerirea lui de catre Imperiul Inca din 1470 AD. Se estimeaza ca aproximativ 30.000 de oameni locuiau în orasul Chan Chan.

Mesa Verde, în sud-vestul statului Colorado, este casa faimoaselor locuinte in stanca ale vechilor oameni Anasazi. În secolul al XII-lea, Anasazi încep construirea unor case în pesteri adanci si sub arcurile formate de roci de-a lungul peretilor canionului. Unele dintre aceste case au fost la fel de mari ca 150 camere moderne. Din 1300, tot poporul Anasazi a parasit zona Mesa Verde, dar ruinele raman aproape perfect conservate in mediul uscat din desert. Motivul pentru plecarea lor brusca ramane inexplicabil. Teoriile variaza de la recoltele distruse din cauza secetei la o intruziune a unor triburi straine din nord.

Persepolis (Capitala din Persia în traducere greaca) a fost centru ceremonial si capitala a puternicului Imperiu Persan. A fost un oras frumos, împodobit cu lucrari de arta pretioase, si care, din pacate, nu au supravietuit toate pana astazi. În 331 î.Hr., Alexandru cel Mare, în procesul de cucerire a Imperiului Persan, a ars Persepolis din temelii ca o razbunare pentru arderea complexului Acropole din Atena. Persepolis a ramas capitala a Persiei ca o provincie a marelui Imperiu macedonean, dar a scazut treptat în decursul timpului pierzandu-si importanta.

16 Leptis Magna

Leptis Magna sau Lepcis Magna a fost un oras important al Imperiului Roman, situat în prezent in Libia. Portul natural, a facilitat cresterea orasului ca un important centru comercial mediteranean la marginea Saharei, si a devenit, de asemenea, o piata pentru productia agricola în regiunea fertila de coasta. Împaratului roman Septimius Severus (193-211), care s-a nascut la Leptis, a devenit un mare patron al orasului. Sub conducerea sa, un program ambitios de constructie a fost initiat. De-a lungul secolelor urmatoare, cu toate acestea, Leptis a început sa scada din cauza dificultatilor tot mai mari ale Imperiului Roman. Dupa cucerirea araba din 642, orasul pierdut cazut în ruina si a fost îngropat de nisip timp de secole.

Situat pe vechiul rau Amu-Daria din Uzbekistan, Ürgenç sau Urgench a fost unul dintre cele mai mari orase de pe Drumul Matasii. La sfarsitul secolul al XII-lea si începutul secolului al XIII-lea a fost epoca de aur a Ürgençului, asa cum a devenit capitala imperiului din Asia Centrala a Khwarezm. În 1221, Genghis Khan a distrus Urgench punandu-l la pamantl. Femeile tinere si copiii au fost dati la soldatii mongoli ca sclavi, iar restul populatiei a fost masacrata. Orasul a fost reînviat dupa distrugerea lui Genghis, dar schimbarea brusca a cursului raului Amu-Daria la nord a fortat locuitorii sa paraseasca site-ul pentru totdeauna.

Vijaynagar a fost odata unul dintre cele mai mari orase din lume, cu 500.000 de locuitori. Orasul indian a înflorit între secolul al XIV-lea si al XVI-lea, în timpul apogeului puterii a imperiului Vijayanagar. În acest timp, Imperiul a fost de multe ori în conflict cu regatele musulmane. În 1565, armatele imperiului au suferit o înfrangere masiva si catastrofala si Vijayanagara a fost luata. Victorioasele armate musulmane au continuat apoi sa demoleze, depopuleze, si sa distruga cetatea si templele sale hinduse pe o perioada de mai multe luni. În ciuda faptului ca Imperiul a continuat sa existe ulterior, în timpul unui declin lent, capitala initiala nu a fost reocupata sau reconstruita. Aceasta nu a mai fost ocupata de atunci. Dar amintirea acelor vremuri a ramas nestearsa.

Ascunse în interiorul junglele din statul mexican Campeche, Calakmul este unul dintre cele mai mari orase Maya descoperite vreodata. Calakmul a fost un oras puternic, care a contestat suprematia Tikalului si s-a angajat într-o noua strategie transformand orasele din jur in propria retea de aliati. Din a doua jumatate a secolului al VI-lea d.Hr. pana tarziu spre secolul al VII-lea Calakmul a castigat suprematia, desi nu a reusit sa stinga puterea Tikalului complet. Dar Tikal a fost capabil de a transforma esecurile si pierderile sale intr-o mare victorie printr-o batalie decisiva cu marele sau rival care a avut loc în 695 AD . În cele din urma ambele orase au cedat si prabusirea civilizatiei Maya s-a raspandit.

Timp de secole, Palmyra (“Orasul de palmieri”) a fost un oras important si bogat situat de-a lungul rutelor caravanelor care leaga Persia cu porturile mediteraneene de provincia romana Siria. Începand de la 212, comertul din Palmyra s-a diminuat ca urmare a ocuparii gurii Tigrului si Eufratului de catre Sassanizi. Împaratul roman Diocletian a construit un zid si a extins orasul, în scopul de a încerca sa-l salveze de amenintarea sasanizilor. Orasul a fost capturat de catre arabii musulmani in 634, dar pastrat intact. Orasul a scazut sub dominatia otomana, fiind redus la importanta unei oaze. În secolul al XVII-lea locatia sa a fost redescoperit de calatorii occidentali.

În secolul al VI-lea Ctesifon a fost unul dintre cel mai mare orase din lume si unul dintre marile orase din Mesopotamia antica. Datorita importantei sale, Ctesifon a fost un obiectiv militar important pentru Imperiul Roman si a fost capturat de catre Roma, si mai tarziu de Imperiul Bizantin, de cinci ori. Orasul a cazut la musulmani în timpul cuceririi islamice din Persia în 637. Dupa ce fondatorii dinastiei Abbasid au mutat capitala la Bagdad, în secolul al VIII-lea orasul a intrat într-un declin rapid si în curand a devenit un oras fantoma. Ctesifon este considerat a fi baza pentru orasul Isbanir din O mie si una de nopti din povestirile arabe. Situat în Irak, vizibil chiar si astazi ramane  marele arc Taq-i Kisra.

Hvalsey a fost o comunitate a extremelor, un oras al supravietuitorilor, razboiniclor si navigatorilo. Hvalsey a fost cea mai mare dintre cele trei asezari ale vikingilor din Groenlanda. Ei s-au stabilit la aproximativ 985 d.Hr. Populatia era formata de catre fermieri nordici din Islanda. La momentul de varf site-ul continea aproximativ 4.000 de locuitori. În urma prabusirii asezarii din vest la mijlocul secolului al XIV-lea, asezarea din est a continuat sa existe pentru înca 60-70 de ani. În 1408 o nunta a fost înregistrata la Biserica Hvalsey, iar acestea au fost ultimele cuvinte graite in capitala vikingilor.

Situat pe o ruta majora est-vest a caravanelor, Ani în primul rând a crescut in importantA în secolul al V-lea d.Hr. si a devenit un oras infloritor si capitala Armeniei în secolul X. Cele mai multe biserici construite acolo în aceasta perioada au inclus unele dintre cele mai bune exemple de arhitectura medievala si a castigat astfel porecla de “Orasul celor 1001 Biserici”. La apogeul sau, Ani avea o populatie de la 100.000 la 200.000 de oameni. A ramas principalul oras din Armenia pana raidurile mongolilor din secolul al XIII-lea, un cutremur devastator în 1319 si schimbarea rutelor comerciale l-au trimis într-un declin ireversibil. În cele din urma orasul a fost abandonat si în mare parte uitat timp de secole. Ruinele se afla acum în Turcia.

Orasul Palenque din Mexic este mult mai mic decat unele din alte orase pierdute ale civilizatiei disparute Maya, dar el contine unele dintre cele mai bune exemple de arhitectura si sculptura Maya produse vreodata. Majoritatea structurilor din Palenque dateaza de la aproximativ 600 AD pana la 800 AD. Orasul a scazut în secolul al VIII-lea. O populatie agricola a continuat sa traiasca aici pentru cateva generatii, apoi orasul pierdut a fost abandonat si a fost incet-incet acoperit de jungla.

Situat în apropiere de malul de sud-est al Lacului Titicaca din Bolivia, Tiwanaku este unul dintre cei mai importanti precursori pentru Imperiului Inca. În perioada de timp între 300 î.Hr. si 300 d.Hr. Tiwanaku se crede ca a fost un centru ceremonial si cosmologic la care multi oameni au facut pelerinaje. Comunitatea a crescut la proportii urbane între secolele VII si IX , devenind o putere regionala importanta în sudul Anzilor Cordilieri. La apogeu, orasul a avut între 15.000-30.000 de locuitori, desi imagini din satelit recente sugereaza o populatie mult mai mare. În jurul anului 1000 d.Hr., dupa o schimbare dramatica a climatului, Tiwanaku sau Tiahuanaco (Orasul Guanacului) a disparut odata ce productia de alimente, sursa imperiului de putere si autoritate, a secat.

La data de 24 august 79 d.Hr., vulcanul Vezuviu a erupt, acoperind orasul Pompei din apropiere, cu cenusa si lava, conservand perfect orasul care a ramas neschimbat pana in zilele noastre. Totul, de la borcane si tabele de picturi si oameni au fost înghetate în timp. Pompei, împreuna cu Herculaneum, au fost abandonate si în cele din urma numele si locatiile lor au fost uitate. Ele au fost redescoperite ca rezultate ale sapaturilor din secolul al XVIII-lea. Orasele pierdute au oferit o imagine extrem de detaliata în viata persoanelor care traiau acum doua mii de ani.

Orasul Zeilor, cel mai impunator complex din lume sta marturie pentru complexitatea, inovatia si maretia gandirii anticilor. În secolul al doilea î.Hr. o noua civilizatie a aparut în Valea Mexicului. Aceasta civilizatie a construit metropola înfloritoare din Teotihuacán si uriasele piramide in trepte. Un declin al populatiei în secolul al VI-lea d.Hr. a fost corelat cu secetele lungi legate de schimbarile climatice. Sapte secole dupa caderea imperiului Teotihuacán piramidele din orasul pierdut au fost onorate si utilizate de azteci si au devenit un loc de pelerinaj. Astazi, privelistea iti taie respiratia.

Petra, ireala, magnifica, ascunsa intre munti, pierduta in desert. Orasul Rosu, asa cum este cunoscut, pe jumatate la fel de vechi ca timpul, a fost vechea capitala a regatului Nabataean. Un mare oras, unic, sculptat în partea laterala a Wadi Musa Canyon, în sudul Iordaniei cu secole în urma de catre Nabateeni, care s-a transformat într-un nod important pentru rutele caravanelor de matase si condimente legand China, India si Arabia de Sud cu Egiptul, Grecia si Roma. Lumea occidentului si cea orientala se intalneau aici. Aici se putea vinde si comercializa orice. Era centrul care facea lumea sa se invarta. Dupa mai multe cutremure care au paralizat sistemul vital de apeducte ale orasului, acesta a fost aproape complet abandonat în secolul al VI-lea. Dupa cruciade, Petra a fost uitata în lumea occidentala, pana când orasul pierdut dincolo de nisipuri a fost redescoperit de catre un calator elvetian Johann Ludwig Burckhardt în 1812.

Între cca. 200-900 d.Hr., Tikal a fost cel mai mare oras Maya, cu o populatie estimata între 100.000 si 200.000 de locuitori. In timp ce Tikal a ajuns la populatia de vârf, zona din jurul orasului a suferit defrisari si eroziune urmate de o scadere rapida a nivelurilor de populare. Tikal a pierdut marea majoritate a populatiei în perioada 830-950 si autoritatea centrala pare sa se fi prabusit rapid. Dupa 950, Tikal era intreg, dar pustiu, desi o populatie mica poate a supravietuit în colibe printre ruine. Chiar si acesti oameni au abandonat orasul în secolele X sau XI iar padurile tropicale din Guatemala au imbratisat ruinele pentru urmatorii o mie de ani. Jungla si-a redobandit teritoriul, iar oamenii au uitat.

Angkor este un mare oras templu în Cambodgia oferind ramasitele magnifice din mai multe capitale ale Imperiului Khmer, din secolul IX pana in secolul XV. Acestea includ faimosul Templul Angkor Wat, cel mai mare monument religios unic din lume, si templul Bayon (la Angkor Thom), cu multitudinea sa de chipuri masive de piatra. În timpul lungii sale istorii Angkor a trecut prin multe schimbari în religie de conversie de la hinduism la budism de mai multe ori. Sfarsitul perioadei Angkor este în general setata ca 1431, anul in care Angkor a fost distrus si jefuit de invadatorii Ayutthaya, desi civilizatia deja era în declin. Aproape toate cladirile din Angkor au fost abandonate, cu exceptia Angkor Wat, care a ramas un altar budist. Aici religia a facut farame orasul.

Orasul din Nori reprezinta poate sinteza acestui articol. El este supremul model. Un oras construit de uriasi departe de ochii lumii, un oras mistic. Unul dintre cele mai renumite orase pierdute din lume, Machu Picchu a fost redescoperit in 1911 de istoricul Hiram dupa ce a stat ascuns timp de secole mai sus de Valea Urubamba. “Orasul pierdut al incasilor” este invizibil de mai jos si complet autonom, înconjurat de terase agricole si udate de izvoare naturale. Desi cunoscut pe plan local in Peru, a fost în mare parte necunoscut pentru lumea exterioara înainte de a fi redescoperit în 1911.