Ziua Muncii, sarbatorita de 1 Mai, este de fapt o data importanta in istoria grevelor din Chicago in anii 1886. Muncitori care au murit ca drepturile lor de sa fie respectate.

Dupa 1990, ziua de 1 Mai a devenit doar o alta zi libera. Insa parintii nostri isi aduc aminte de paradele obligatorii de 1 Mai in cinstea “conducatorului mult iubit”, unicul fiu al tarii, Nicolae Ceausescu.

O altfel de era, cu altfel de oameni, ale carei mentalitati, suspiciuni si obiceiuri inca continua sa ne bantuie. Pentru ca inca nu am iesit din comunism si multe tare psihologice ni s-au intimparit in creier.

 

Cum se sarbatorea 1 Mai pe timpul lui Ceausescu?

 

Comunistii sarbatoreau 1 Mai la fel cum o face acum Koreea de Nord sau alte state comuniste precum Rusia. Dupa 28 de ani nu s-au schimbat prea multe.

Propaganda comunista se baza pe parade, defilari, afise si postere imense cu Nicolae Ceausescu si “era de aur”.

Miscarea muncitoreasca din Chicago a dus la stabilirea Zilei Muncii din 1890. In America se sarbatoreste in prima zi de luni din septembrie. La greva din Chicago au participat 65.000 muncitori in piata Heymarket.

Parade fastuoase, lozinci comuniste si defilari de 1 Mai

Indiferent de profesie, intelectuali, elevi, muncitori si tarani se strangeau la indemnul marilor fabrici pentru a defila cu prilejul zilei de 1 Mai.

1 Mai muncitoresc era momentul in care se prezentau realizarile marete ale Partidului Comunist Roman. Tovarasul Nicolae Ceausescu si tovarasa Elena Ceausescu, alaturi de ceilalti tovarasi din conducerea de partid si de stat erau intampinati cu „sentimente de inalta pretuire si dragoste fierbinte ale intregului popor”.

 

Se cantau cantece patriotice precum “1 Mai muncitoresc” pe muzica lui Ciprian Porumbescu sau “Te slavim, Romanie!”, imnul Republicii Populare Romane. Pionierii cantau “Din inima partidului”, un fel de oda comunista dedicata Partidului Comunist Roman.

La parade, oamenii erau incolonati in functie de intreprinderea la care lucrau si marsaluiau prin fata tribunei oficiale, de unde erau salutati de reprezentantii partidului-stat. Nu lipseau lonzincile vremii: „Traiasca Partidul Comunist Roman in frunte cu secretarul sau general, tovarasul Nicolae Ceausescu“, „Traiasca comunismul, viitorul luminos al intregii omeniri!“, „Traiasca Nicolae Ceausescu, cel mai iubit fiu al poporului, ctitorul epocii de aur!“. „Ceausescu – Muncitorii“, „Ceausescu P.C.R.“.

Cu acest prilej, cei doi tovarasi – Nicolae si Elena Ceausescu – simteau inalta pretuire si recunostinta a integului popor roman. Dupa parade, romanii de rand mergeau la un gratar, participau la serbari, spectacole artistice si manifestari cultural-educationale. Altii preferau sa se uite la televizor, pentru ca de 1 Mai beneficiau de un program prelungit de la 11.30 pana la 22.00, in loc de 20.00 si 22.00. Nu mai incape indoiala ca si programele TV erau inchinate tot conducatorului iubit, se difuzau cantece cu versuri patriotice si revolutionare sau muzica de promenada cu fanfara Armatei.

Nu avea voie sa lipseasca nimeni. Toate întreprinderile din acea vreme erau mobilizate pentru sarbatoarea de 1 Mai. Cetatenii erau mai întai instruiti cum sa se poarte, apoi  li se aduceau la cunostinta consecintele pe care le-ar fi suportat daca lipseau de la Marea Adunare, fie erau disponibilizati, fie mutati la un loc de munca mai greu.

 

 

 

 

 

(Visited 130 times, 1 visits today)