Carnavalul constituie o sarbatoare care se bucura de o popularitate imensa in numeroase tari, datorita posibilitatii de a utiliza masti si costume din cele mai nostime si a facilita transformarea omului obisnuit, fie si macar pentru o zi, intr-un personaj aparte.

 

Carnavalul: istorie, semnificatii, traditie si curiozitati

Fie ca sunt imprumutate anumite reprezentari din traditia popoarelor, din istoria lor, din diferite mituri si fantezii, din literatura, filme sau din benzi desenate, personajele ce prind viata in acest fel pe strazile marilor si micilor orase, reprezinta un soi special de parodie a ceea ce se intampla in viata oamenilor de zi cu zi.

Chiar daca multi considera carnavalul un prilej de bucurie indeosebi pentru copii, cand vine vorba de traditii locale, nici adultii nu se dau in laturi de la degustarea unei astfel de oportunitati de a sarbatori deghizandu-se in eroi, vrajitoare, animale haioase sau extraterestri.

Fiecare localitate care se bucura de o astfel de traditie dispune de propriile sale caracteristici carnavalesti, care marcheaza intregul proces organizatoric al manifestarii, de la parada efectiva, cu bine-cunoscutele caruri decorate, costume si masti si pana la spectacolele muzicale, teatrale, de dans, circ sau de magie, care insotesc pretutindeni aceste evenimente.

Dar pentru a intelege cat mai bine sensul unei sarbatori la care participarea entuziasmeaza in egala masura copii si adulti, avem datoaria de a arunca o privire in trecut, pentru a descoperi originile carnavalului si traditiile legate de momentul special al anului in care se organizeaza.

 

Semnificatia termenului „carnaval”, istorie si origini

Termenul „carnaval” provine din expresia latina carnem levare”, care intr-o traducere aproximativa ar insemna „lasatul sec de carne, adica exact ceea ce asociem traditiei intrarii in post in vremurile noastre de azi.

Putini isi mai amintesc insa in prezent de semnificatia termenului si atribuie sarbatorii o cu totul alta patalama, incluzand-o in categoria celor ce anunta apropierea iminenta a primaverii, desi nu vizeaza nici pe departe acest aspect, ci o perioada in care populatia ar trebui, teoretic, sa se ingrijeasca mai mult de propria dieta, impunandu-si o serie de restrictii ce includ eliminarea carnii din menu.

Iscodind si mai mult in analele istoriei, se poate observa ca originile carnavalului sunt inradacinate insa intr-o perioada mult mai timpurie decat cea a crestinatatii si anume in epoci antice, in care civilizatii precum cea romana sau greaca organizau sarbatorile saturnaliilor sau cele dionisiace, de pilda.

In vremurile de mult apuse, carnavalul imbraca insa un vesmant mult mai important decat azi, constituind un prilej de rasturnare autorizata a ierarhiilor – unica zi din an cand oamenilor de rand le era permis sa inverseze rolurile cu cei privilegiati de soarta – prilej de sarbatoare in care se abandonau regulile rigide ale claselor sociale si populatia isi putea permite sa se lase purtata in voia glumei.

In mod simbolic, serivitorii puteau deveni pentru o zi stapani, iar stapanii se puteau deghiza in cersetori, fara sa se produca rasturnari sociale efective.

Carnavalul, in mod mai mult sau mai putin constient, servea asadar si ca instrument psihologic de divertisment pentru mase, oferind oamenilor de rand posibilitatea de a da frau fanteziei si a-si indeplini fie si macar pentru o zi, un vis menit sa se destrame in zori, dar vesnic alimentat pentru noi roluri in anii urmatori – o iluzie care le indulcea cat de cat traiul de zi cu zi si le abatea atentia de la problemele serioase cu care se confruntau in mod frecvent.

Tehnica este utilizata si in ziua de astazi cu succes, in politica, in campanii electorale sau in cele de marketing, ca sa nu mai vorbim despre cele elaborate de dictaturi si lideri importanti, cu obiectivul de a manipula populatia si de a-i umple timpul liber cu ceva distractiv si/sau amagitor.

 

Cele mai indragite carnavaluri din lume

Desi istoria carnavalului este lunga, traditia sa a reusit sa se perpetueze de-a lungul secolelor, ceea ce demonstreaza dorinta frenetica a oamenilor de a dispune de un scurt interval in timpul anului, in care sa se detaseze de realitatea efectiva si sa se lase purtati pe valurile unei fantezii nostime, aducatoare de veselie, rasete si dans, asemenea unei nevoi ancestrale de descarcare psihologica a unor apasatoare ingrijorari si transformarea lor in chestiuni minore.

Este o oportunitate pe care multe popoare o imbratiseaza cu entuziasm, organizand manifestari din cele mai impresionante, mediatizate si admirate pe mai toate meridianele lumii, cum ar fi de pilda Carnavalul de la Rio (Rio de Janeiro, Brazilia), Carnavalul de la Venetia (Italia) sau Carnavalul din Santa Cruz (Tenerife, Spania), pentru a enumera doar trei din acestea.

 

CARNAVALUL DE LA RIO

In topul manifestarilor de acest gen se instaleaza fara drept de apel, Carnavalul de la Rio – un eveniment spectaculos, extravagant si de proportii impresionante, care capteaza interesul fanilor de pe toate meridianele lumii, fie ca strabat mari si oceane pentru a participa direct, fie ca urmaresc evenimentul pe net sau la televizor.

Cu sau fara sange latin in vene, toti danseaza cu mic, cu mare samba, din 1823 pana azi, fara sa dea semne de diminuare a interesului de la un an la altul, ca si cum de asta ar depinde intreaga lor buna dispozitie de peste an.

Nimeni nu-si ia insa ramas bun de la carne cu aceasta ocazie, ci dimpotriva, participantii profita din rasputeri de prilejul de a se linge pe mustati gustand din bunatatile culinare traditionale, din cele imprumutate de peste hotare, sau din cele inventate ad-hoc, stropite din belsug cu bauturi alcoolice, menite sa urce la maxim stacheta distractiei.

 

CARNAVALUL DE LA VENETIA

Carnavalul de la Venetia pare sa fi debutat in anul 1094, potrivit documentelor vremii, in care se mentioneaza intaia data acest eveniment, ca ocazie unica de a purta masti si costume de o frumusete rara, cusute manual, la care se lucra intregul an pentru a impresiona publicul ce lua parte la manifestare.

Spre deosebire de cel de la Rio, carnavalul italian imprumuta o nota mai putin pagana, dar la fel de exuberanta si de frivola, fiind considerat nu numai un prilej de anihilare a diferentelor sociale, ci si o oportunitate ideala pentru aventuri amoroase fara obligatii ulterioare, profitand de ascunderea identitatii reale in culisele unor costume realizate cu maiestrie pentru a magnetiza sexul opus, fara sa dezvaluie insa chipul celor ce se afla in spatele mastilor.

Mastile venetiene autentice sunt considerate si azi adevarate opere de arta, fiind confectionate cu truda si maiestrie, din materiale pretioase si pentru care colectionarii impatimiti sunt dispusi sa-si usureze pusculita de sume consistente.

Balul mascat care marcheaza evenimentul a constituit de-a lungul anilor o veritabila sursa de inspiratie pentru artistii intregii lumi, care nu au precupetit nici un efort pentru a-i imortaliza spectaculozitatea in picturi, opere literare, cinematografice sau fotografice, deopotriva.

De la celebrele „Casanova” sau „Contele de Monte Cristo” si pana la filme precum „Eyes wide shut” sau la comediile semnate de Carlo Goldoni, multe scenarii au imbratisat ideea deghizarii protagonistilor pentru a-i introduce in universul divertismentului dezlantuit de carnavalul venetian.

 

Carnavalul din Santa Cruz

Carnavalul din Santa Cruz reprezinta la randul sau o sarbatoare ce poarta amprenta originalitatii populatiei locale din Tenerife, capitala Insulelor Canare – un arhipelag incantator situat in apropiere de coasta nord-vestica a Africii, dar apartinand Spaniei, ca o comunitate de tip autonom.

Manifestarea artrage turisti din lumea intreaga, incantati sa deguste farmecul amalgamului de ingrediente oferite de reteta inimitabila a unui cocktail ce uneste carnavalul cu plaja.

Spectacolul dureaza circa sase zile si sase nopti, punand la grea incercare rezistenta amatorilor de distractie, muzica si dans, dar facilitandu-le participarea prin atractii din cele mai variate, de la splendidele plaje la retetele culinare delicioase, cocktail-uri racoritoare, fructe si sucuri locale si pana la ritmul irezistibil de samba, reggae, rock, jazz si orice altceva le mai trece prin cap.

 

Curiozitati si particularitati ale carnavalului

Carnavalul constituie un prilej de sabatoare care, in opinia specialistilor ar trebui sa se distinga net de cel al festivalurilor, intrucat acestea din urma pot fi desfasurate in absolut orice perioada a anului, in functie de tematica pe care o abordeaza si intentiile organizatorilor lor.

Carnavalul se distinge in grupul sarbatorilor cu origini antice, ca manifestare asociata particularitatilor culturale ale natiunii in care se desfasoara, imprumutand elemente din traditia locala, de la costume si pana la muzica specifica, dar avand la izvoare acelasi obiectiv uitat astazi, de renuntare la carne, in scopul purificarii organismului.

Cradintele popoarelor de odinioara atribuiau carnavalului un rol important in acest context, nutrind convingerea ca eliminarea carnii din meniu pentru o buna bucata de vreme, conduce la dobandirea unei sanatati de fier si a unui psihic echilibrat, in armonie cu natura si cu celelalte vietuitoare ale planetei, ceea ce nu este departe de adevar, asa cum o confirma si dietologii din zilele noastre.

In plus, carnavalul detine suprematia in materie de costume si masti, incurajand adoptarea unei infatisari diferite pentru fiecare participant la eveniment, in timp ce festivalurile nu impun neaparat deghizarea, ci constituie sarbatori organizate pe baza unor concepte distincte.

Cu sau fara costume, carnavalele lumii ne asteapta in fiecare an cu trena lor de entuziaste manifestari, demonstrand ca omul e capabil sa se bucure de cel mai mic prilej de distractie maxima, atunci cand lumea este in pace si poate sa guste din plin saporile acestei stari de lucruri, favorabile creativitatii benefice si pastrarii unor traditii seculare care incanta ochiul si sufletul, deopotriva.

 

Bibliografie:

  1. Colangeli, Mario & Fraschetti, Anna – „Carnevale: i luoghi, le maschere, i riti e i protagonisti di una pazza , inquietante festa popolare”, 1982;
  2. Martorana, Giuseppe – „Carnevale: angoscia, trasgressione, cosmogonia”, 1996;
  3. Grimaldi, Piercarlo & Castelli, Franco – „Maschere e corpi. Tempi e luoghi del Carnevale”, 1997.

 

 

 

 

(Visited 53 times, 1 visits today)