Arborele Vietii

Una dintre cele mai bogate si raspandite teme simbolice – simpla ei bibliografie ar putea alcatui o carte. Mircea Eliade distinge sapte interpretari principale pe care dealtfel nu le considera exhaustive, dar care se articuleaza toate in jurul ideii de cosmos viu, in vesnica regenerare.

In pofida unor aparente superficiale si a unor concluzii pripite, arborele, chiar sacru, nu este pretutindeni un obiect de cult; el este intruchiparea simbolica a unei entitati ce-l depaseste si care poate deveni ea insasi obiect de cult. 

Simbol al Vietii in continua evolutie, in ascensiune spre Cer, Arborele evoca intreg simbolismul verticalitatii, ca arborele lui Leonardo da Vinci. Pe de alta parte, el slujeste drept simbol pentru caracterul ciclic al evolutiei cosmice: moarte si regenerare; de acest caracter ciclic amintesc mai cu seama arborii foiosi carora in fiecare an le cad si le cresc din nou frunzele. 

Arborele inlesneste comunicarea intre cele trei niveluri ale Cosmosului: cel subteran, prin radacinile ce rascolesc adancurile in care se implanta, suprafata pamantului, prin trunchi si crengile de jos; inaltul, prin ramurile dinspre varf atrase de lumina cerului. Reptile se tarasc printre radacinile sale; arborele leaga lumea chtoniana si lumea uraniana. Aduna laolalta toate elementele: apa circula cu seva lui, pamantul i se incorporeaza prin radacini, frunzele i se nutresc cu aer, iar din frecarea lemnului tasneste focul.

Nu ne vom ocupa aici decat de simbolistica generala a arborelui; precizari despre o specie de arbori apar la numele fiecareia din ele: la chiparos, maslin, migdal, salcam, stejar, etc.

Avandu-si radacinile infipte in pamant si crengile inaltate spre Cer, arborele este in special socotit ca un simbol al raporturilor ce se stabilesc intre pamant si cer. In acest sens, el are caracterul unui centru, ceea ce face ca Arborele Lumii sa fie sinonim cu Axa Lumii. Figura axiala, arborele reprezinta in mod firesc drumul ascensional pe care il strabat cei ce trec din lumea vizibilului in lumea invizibilului: pe acesta il evoca asadar si scara lui Iacov, si stalpul samanic din iurta siberiana, si stalpul-centru din sanctuarele vaudu – drum al duhurilor, cel al colibei indienilor sioux, in jurul caruia are loc Dansul Soarelui. Este stalpul central pe care se sprijina in traditia iudeo-crestina, templul sau casa, sau coloana vertebrala ce sustine trupul omenesc, templu al sufletului.

Arborele cosmic este adesea reprezentat sub forma unei esente de o maretie deosebita. Asa apar, in credintele popoarelor respective, stejarul celtic, teiul germanic, frasinul scandinav, maslinul din Orientul islamic, zada si mesteacanul siberieni, arbori remarcabili prin dimensiuni, prin longevitate, sau, cum este cazul mesteacanului, prin albul luminos al scoartei. Crestaturile de pe trunchiul acestuia din urma sunt materializarea etapelor ascensiunii samanice. Zeii, spiritele si sufletele o iau pe drumul dintre cer si pamant pe care il reprezinta arborele lumii. Asa se intampla in China cu copacul Qianmou, ce se inalta din centrul universului – dovada faptul ca la picioarele lui nu afli nici umbra, nic ecou. Cele noua ramuri si cele noua radacini ale sale ajung la cele noua ceruri si la cele noua izvoare, salas al mortilor.

El este calea pe care urca si coboara suveranii, mijlocitori intre cer si pamant, dar si substituti ai Soarelui. Tot astfel, Soarele si Luna coboara pe zada siberiana sub chipul unor pasari; in plus, de o parte si de cealalta a copacului Qian se afla copacul Fu, spre rasarit si copacul Ruo, spre apus, pe care urca si coboara soarele. Copacul Ruo poarta deasemenea zece sori sub forma a zece corbi. 

Pentru musulmanii siiti de rit ismaelian, arborele ce-si ia hrana din pamant si apa si ajunge dincolo de al saptelea cer simbolizeaza starea de beatitudine sau hakikat, in care misticul, depasind dualitatea aparentelor, ajunge la realitatea suprema, la unitatea originara in care fiinta coincide cu dumnezeu.

Unele traditii vorbesc despre mai multi arbori ai lumii. Asa, de pilda, pentru golzii altaici (popoare nomade turco-tatare), un prim arbore s-ar afla in ceruri, un al doilea pe pamant, iar un al treilea in imparatia mortilor.

La antipod de tara lor, in cosmologia indienilor pueblo, apare marele brad al lumii subpamantene, care reia simbolismul ascensional al migrarii sufletelor prin aceea ca el este scara pe care, in illo tempore, strabunii au urcat pana la pamantul soarelui nostru. Dar acest arbore central care, prin prezenta si puterea lui, acopera intreg domeniul gandirii, de la cosmos pana la om, este, in mod necesar, si arbore al vietii, fie ca nu-si pierde frunzele, ca dafinul, simbol al nemuririi, fie ca si le pierde – regenerarea lor periodica exprimand atunci ciclul mortii si al renasterii, deci viata in dinamica ei: arborele, noteaza Mircea Eliade, este incarcat cu forte sacre deoarece este vertical, creste, isi pierde si-si recapata frunzele, si deci se regenereaza: el moare si renaste de nenumarate ori.

Pomul vietii are drept seva roua cereasca, iar fructele lui pazite cu strasnicie, transmit un dram de nemurire. Asa fac fructele pomului vietii din Eden, care sunt douasprezece la numar, semn al reinnoirii ciclice, sau al celui din Ierusalimul ceresc, sau merele de aur din gradina Hesperidelor si piersicile pe care le daruieste zeita Xi wangmu, ori seva acelui haoma iranian, ca sa nu mai vorbim de diferitele rasini de conifere.  Himorogi-ul japonez adus in pamantul din mijloc este probabil un pom al vietii. Pomul vietii este o tema decorativa larg raspandita in Iran, unde apare reprezentat intre doua animale cu fruntile lipite: in Java ei figureaza impreuna cu muntele central, pe ecranul (numit Kayon), al teatrului de umbre.

Arborele intelepciunii (Boddhi), sub care Buddha a cunoscut iluminarea, este si el un arbore al lumii si un pom al vietii: el reprezinta, in iconografia primitiva, pe Buddha insusi. Radacinile lui, arata o inscriptie din Angkor, sunt Brahma, trunchiul lui este Shiva, ramurile, Vishnu. Avem aici o reprezentare clasica a axei lumii. Arborele cosmic slujeste la obtinerea unei bauturi nemuritoare, este reprezentat la 

(Visited 195 times, 2 visits today)
One comment on “Arborele Vietii
  1. Arborele vie?ii î?i are originea în neoliticul Vechii Europe. Simbolul “V” al Marii Zei?e, bucraniul-uter ?i pieptenele-perie, trei simboluri de regenerare, au fost grupate pentru o amplificare a semnifica?iei sacre, într-o anumit? ordine care s-a p?strat de-a lungul timpului.
    Primele reprezent?ri ale pomului vie?ii în aceast? alc?tuire dateaz? din epoca bronzului, fiind descoperite imagini ale pomului vie?ii incizate în partea superioar? (cap-gât-piept) a idolilor antropomorfi feminini, apar?inând culturii dun?rene Gârla Mare (jude?ul Mehedin?i) – Cârna (jude?ul Dolj) – Zuto-Brdo (Serbia) – Orsoia (Bulgaria), iar un arbore al vie?ii similar este incizat pe inelul getic descoperit la Seimeni.
    Inelul din bronz descoperit în necropola de la Seimeni prezint? incizat un pom al vie?ii specific civiliza?iei getice dun?rene, identic cu cel scluptat în piatra capitelurilor coloanelor descoprite în mormântul getic regal de la Sveshtari ?i în templul din Ostrusha, lâng? Kazanlâk, Bulgaria, dar ?i în Grecia ?i aflate în prezent în muzeele din Kavala, Komotini ?i Xanthi. Pe capitelul coloanei descoperit? la Callatis de Sauciuc-S?veanu Theophile este figurat un pom al vie?ii într-o reprezentare similar?.
    Figurarea pieptenului-periei din alc?tuirea pomului vie?ii, într-un mod cât mai apropiat reprezent?rii unor r?d?cini (înc? din neolitic pieptenele era asociat cu apele curg?toare), se pare c? era un arhetip specific civiliza?iei getice dun?rene (localitatea Sveshtari în care s-a descoperit mormântul getic se afl? amplasat? la mai pu?in de 35 km sud de Dun?re iar necropola de la Seimeni se afl? pozi?ionat? chiar pe malul Dun?rii).
    Pe obiectele din aur ?i argint descoperite în mormântul regelui trac Seuthes III ?i identificat la Kazanlâk, dar ?i pe cele din tezaurul tracic descoperit la Rogozensko, Bulgaria, reprezentarea pomului vie?ii este frecvent?.
    Pomul vie?ii getic a fost postat în vârful coloanelor din temple ?i morminte, ca ornement pentru capiteluri, manifestându-?i astfel func?ia de regenerare. Forma ?i func?ia acestuia a stat la baza obiceiului popular bulg?resc survachka, la noi reg?sindu-se în tradi?ia sorcovei.
    https://sites.google.com/site/seimenineoliticsipreneolitic/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *