Ursitoarele mai sunt numite si Ursitori sau Ursite, chiar Ursoaice in unele cazuri. La macedo-romani, la  greci si la bulgari ele poarta numele de Mire sau Harasite. Dupa unele credinte apar in numar de trei, infatisate ca fecioare sau zane, dupa altele sunt sapte muieri la numar sau chiar noua. Ele ursesc, adica croiesc ursita omului, ursa sau urseala, aceasta fiind denumirea populara romaneasca pentru soarta noilor nascuti.

In prima noapte a nasterii sau in primele trei nopti la rand, Ursitoarele vin precum Ielele. In Tara Fagarasului ni se spune ca Ursitoarele sunt servitoarele lui Alexandru cel Mare. Legenda ne arata cum ele i-au furat apa tineretii si de atunci au ramas vesnic tinere, cunoscand viitorul fiecarui om, iar la nasterea acestuia ii ursesc soarta.

Prin unele parti, pe unde se crede ca sunt trei Ursitoare, se zice ca dansele traiesc laolalta intr-o casa, intr-un castel mare, ca ingrijesc de sute si mii de lumanari care sunt de fapt candelele vietii omenesti si ca se hranesc cu carne de furat (adica miei furati de la ciobani). Aceasta legenda apare in judetul Tecuci in Moldova. Aceste candele reprezinta sufletele celor ce se nasc si ale celor ce mor. Ursitoarele toarna untdelemn prin candele, intr-o parte foarte putin, dincolo mai mult, dupa cum era si lor oranduiala.

Tot in aceasta zona exista obiceiul sa fie lasate in noaptea in care vin ursitorile usile si ferestrele deschise, iar lumea sa fie vesela. Pe la miezul noptii sosesc nevazute Ursitele pentru a hotari soarta nou-nascutului.

Prin Tara Hategului, moasa este singura care il poate apara pe copil de toata lohoanele si boglodatele, adica dihaniile spurcate care vor raul copiilor. Doar moasa aude cum ursesc Ursonile in cele trei zile dupa nastere, cand, pentru primirea lor, se pregateste masa cu sare, pita si apa. Acolo unde Ursonile nu gasesc sare, pita si apa, vor ursi pruncului o soarta rea.

Ursitoarele se coboara in casa, pe horn, iar mama nou-nascutului se aseaza langa vatra sau dupa soba.

Prin alte parti din Transilvania se pune pe masa in cele dintai trei zile pentru Ursitoare un cot de panza noua, un blid cu faina de grau, sare, paine, lana si un zeceriu. In alte parti se aseaza trei farfurii cu grau fiert, trei pahare de apa, trei cu untdelemn, bani, iar moasa zice cantecul Ursitelor, ca sa le imbuneze.

In Banat se pun in capul pruncului mai multe obiecte precum oglinda, pieptenele, lingura. Tot in aceasta zona se pregateste in a treia seara un blidusel cu sare noua, faina si un pahar de apa neinceputa care se pune ca cina Ursitoarelor. Iar cantecul suna asa:

Doamne, Dumnezeule,

Trimite Ursitorile,

Sa vina toate voioase,

Voioase si bucuroase,

La sanie sa gusteasca,

Lui N. Bine sa’mparteasca

Putinel sa munceasca

Si mult sa traiasca!

In judetul Braila, moasa trebuie sa viseze ceva in acea noapte si din cele ce le viseaza, talmaceste viitorul pruncului nascut.

In judetul Arges, ursitoarele se pun in a treia noapte si daca este baiat atunci se aduce paine, ceapa, tuica, vin si o carte, iar daca este fetita se pun cusaturi si fuioare, sare si-o lumanare aprinsa.

La macedo-romani se tine acest ospat al Mirelor, iar cainii se trimit de acasa pentru a nu speria Casmetele. Daca ele gasesc casa cu pruncul neluminata, ele nu intra inauntru si astfel copilul ramane neursit.

 

Cum se numesc Ursitoarele?

Dupa unele credinte ele sunt Ursitoarea, cea mai mare dintre ele care tine furca si fusul, Soartea care toarce si cea mica, Moartea, care curma firul.

In Oltenia, cele trei Ursatoare care vin cu Ingerul, ca sa urseasca sunt:

Prima: Capul lunii in care s-a nascut pruncul;

A doua: Ziua in care s-a nascut pruncul;

A treia: Ceasul in care a picat pruncul pe lume.

Toate trei fac sau torc firul vietii unui om, care este cotit prin toate locurile pe unde cel venit pe lume va umbla in viata lui, de la ursala pana la moarte. Uneori ele pun acest fir pe Pamant si insira pe el toate intamplarile pe care le va avea omul in viata si de la care nu se poate abate cu niciun chip.

In alte povestiri, Ursitoarele poarta numele de Zodii si primesc in fiecare zi poruncile lui Dumnezeu pentru cei care se nasc, care raman legati de o anumita soarta sau zodie tot restul vietii. Iar zodia omului se implineste mereu. Acesta nu poate scapa de ea oricat ar incerca. Deasemenea, se mai spune in popor ca cel ce a auzit ce rostesc Ursioarele va muri de moarte naprasnica. Se pedepseste si cel care umbla pe urma Ursitorilor. Acela ologeste exact ca in cazul Ielelor.

In unele cazuri intalnim povestiri in care Dumnezeu poate schimba scrisa Ursitelor, mai ales cand aceasta este cumplita. O abatere de la celebrul “ce ti-e scris, in frunte ti-e pus”!

O singura data pe langa Ursitoarele femei intalnim si Ursitorii barbati. Anume in povestea Sfantului Petru, ei ajuta sa se indeplineasca scrisul fiecarui om. E vorba de trei mocani care ii randuiesc soarta copilului.

Dupa credintele poporului, Ursitoarele scriu viata omului, asa cum urmeaza sa se desfasoare cu toate detaliile, iar acel scris alcatuieste cartea vietii sau cartea sortie. In alte parti se crede ca Ursitoarele canta cuprinsul scrisului care ramane asa cum a fost cantat.

Ursitoarele apar desigur la aproape toate popoarele. La romani se numeau Parce: Parca, Nona si Decuma. Mai tarziu au fost numite Nona, Decuma si Morta. La greci exista Moirele: Clota cea care toarce, Lahesis cea care hotaraste soarta si Atropos, cea neinduplecata.

Bulgarii si grecii le zic Mire sau Naracinite si uneori chiar Samodive. Le intalnim adesea in povesti in care feciorul trebuie sa moara in ziua nuntii. Ele ursesc sau “norocesc”.

Sarbii numesc Ursitoarele, Usude sau Suienite. La albanezi cea mai importanta este ultima Ursitoare. Rusii le numesc Rodjenice de la rod care inseamna nastere sau sud de judecata sau soarta.

Cehii si slovenii ne lumesc Sudnice.

 

Cum arata Ursitorile si unde locuiesc?

Toate trei cunosc viitorul si stapânesc timpul. Stau de straja la granita dintre viata si moarte, dintre fiinta si nefiinta. Ele sunt prezente la venirea omului pe lume, dar si atunci când acesta trece dincolo, în lumea mortilor. Se crede despre ele ca ar fi surori. Cea mai mare dintre ele, Ursitoarea, este cea care îi prezice copilului nou-nascut cum îi va fi viata.

Mijlocia, Soarta, hotaraste întâmplarile vietii celui nou-venit pe lume, iar cea mica, Moartea, asigura împlinirea profetiilor surorilor ei si decide momentul plecarii de pe pamânt. Ursitoarele sosesc întotdeauna noaptea si asteapta sub streasina casei. Pentru ca ele sa astepte linistite, de nimic tulburate, stapânul gospodariei duce câinii la vecini.

În a treia seara de la nasterea copilului, familia merge devreme la culcare, încuie usile si lasa deschisa numai o fereastra. În casa, moasa are deja pregatita masa Ursitoarelor, sub icoana, masa pe care asaza trei colaci sau trei turtite, grâu, faina, apa, untdelemn, tuica, vin, sare, lâna si bani.
Tot ea este cea care invoca venirea Ursitoarelor:

Urselor, Zânelor, Frumoaselor, Fecioarelor/ Cu bine veniti/ Bine ne gasiti/ Cum va primim/ Cu pusa masa/ Cu bucate drese/ Vânaturi alese/ Asa va ospatati/ Pâna va dumiriti/ Noroc sa meniti/ Fatului nost…‘.

Mitul ursitoarelor a fost preluat din mitologia greaca unde erau denumite Moirae.

Prin traditie, ursitoarele sunt trei femei considerate a fi înlocuitoarele mamei. Sunt spirite care pot fi auzite câteodata, dar nu vazute.

În a treia noapte de viata a copilului nou-nascut, nasa invita ursitoarele si face o masa cu prajituri, bomboane, vin, apa, flori si tot ceea ce crede ca le-ar putea placea acestora. Ele apar noaptea, la poarta casei în care dorm mama si cu fiul, si prezic destinul copilului. În urmatoarea dimineata, nasa întreaba mama despre visul sau si îi zice daca au venit ursitoarele, si ceea ce au prezis. În zilele noastre, aceasta se întâmpla într-un spital, pentru ca pruncii nu mai sunt nascuti acasa. De aceea, nasa pune ofrandele la fereastra spitalului.

Ursitoarele sunt fapturi mitice înfatisate ca ipostaze divine prin intermediul carora actioneaza Soarta. Termenul de ursitoare vine de la „a ursi“ însemnând predeterminare. Ursitoarele, cunoscute si ca urse, traseaza momentele biografice ale noilor nascuti, iar determinarile lor nu pot fi anulate pentru ca ele actioneaza în numele Sortii. Împotriva lor se poate interveni numai partial, pe cai ocolite cu sanse reduse de izbânda: vraji, descântece, rugaciuni, contracte cu diavolul.

În mitologia româneasca, ursitoarele sau ursele apar ca fapturi feminine, uneori tinere, frumoase ca niste zâne, alteori ca Batrâne-Fecioare, urâte ca niste vrajitoare de unde si numele de Babele care ursesc.

Fecioria zânelor tinere sau batrâne înseamna starea de puritate fizica si spirituala, strict necesara ritului ursirii si impartialitatii lor.

Mitul urselor prezinta doua variante rituale ale ursirii:

  1. Activitatea lor se desfasoara succesiv în primele trei nopti de la nastere. În prima noapte lucreazatorcatoarea asistata de celelalte doua, torcând firul vietii noului nascut, în noaptea a doua depanatoareadeapana firul tors pe ghemul vietii si în noaptea a treia curmatoarea taie cu o secera firul vietii. A treia ursitoare este adeseori confundata cu Zâna Mortii. De fapt, ursitoarea a treia fixeaza doar în timp limita vietii. Moartea ca acolit (alta categorie de împuterniciti ai Sortii) este cea care apare la momentul oportun si curma propriu-zis viata.
  2. Ursitoarele îndeplinesc întreaga lor activitate numai în noaptea a treia de la nastere.

Ursirea reprezinta o sinteza a întregii vieti a copilului abia nascut, care se petrece în câteva secunde din noaptea a treia de la nasterea lui. Ghemul firului vietii este luat de a treia ursitoare, curmatoarea, care îl ascunde într-o pestera în munti, la care are acces numai Soarta.

În a treia noapte de la nasterea copilului se punea în camera acestuia o masa cu mâncaruri alese si cu bautura pentru primirea urselor, pentru a se ospata pe îndelete, a fi îmbunate si a fi înduratoare cu soarta noului nascut.

Tot în aceasta camera se punea un taler cu obiecte alese, fiecare având o anume semnificatie (un fluier, un spic de grâu, un ban, o ceasca cu vin). În dimineata urmatoare ursirii parintii copilului sau moasa întindeau talerul cu obiectele semnificative, urmarind ce obiect atingea întâi copilul cu mânutele. Obiectul acela prevestea viitoarea stare sociala, civila sau profesionala a copilului: fluierul -ciobania, spicul de grâu – plugaritul, banul – bogatia, ceasca cu vin – betia.

În perioada formarii credintei despre ursitoare si Soarta, parintii copilului nou-nascut credeau ca puteau sa vada cum vin acestea noaptea si ca puteau auzi cum menesc fiintarea fatului lor. Nu trebuiau sa faca nicio miscare sau sa exclame ceva pentru a nu tulbura ursita si nici sa divulge altora ce au vazut si ce au auzit. Trebuiau numai sa se roage în taina, toata noaptea, cât stateau ursele în camera copilului, ca vizita lor sa fie cu noroc. Din cauza indiscretiilor comise de parinti, ursitoarele s-au facut invizibile. Rolul parintilor a fost luat de moase, despre care se credea ca fiind mai prudente puteau sa vada si sa auda ursita mai bine. Când moasele vedeau ca intra tiptil ursele, spuneau în gând o rugaciune:

„Urselor,

zânelor,

frumoaselor,

fecioarelor,

cu bine veniti,

bine ne gasiti.

Cum va primim,

cu masa pusa,

cu bucate direse,

vinaturi alese,

asa va ospatati

pân’ va dumiriti

noroc sa meniti

fatului nost’…“

Urse, Mire, Casmete, Harasite, Zori, Zodii, Albe, Haraioase, Zâne sau Sfinte. Sunt numai câteva din (prea) multele denumiri pe care le poarta fabuloasele personaje mitice feminine pe care le stim ca Ursitoare. Cele trei fete frumoase sau babe urâte – nimeni nu stie exact – care ar hotarî destinul pruncilor, la nastere.

De ce nu stie nimeni cum arata ele? Pentru ca a le vedea sau auzi profetia sunt încalcari ale vrerii lor. Nici numele nu este permis a le fi rostit, caci, potrivit credintei populare, asta înseamna a le invoca si controla puterile.

 

Cine sunt Ursitoarele?

În mitologia româneasca, Ursitoarele sunt fie trei fecioare, trei neveste sau trei batrâne, fie trei naluci. Cel mai adesea trei, rare fiind mentiunile ca ar fi 7, 9, 12, 24 sau chiar 40. De altfel, este mai plauzibil ca sunt trei si datorita faptului ca ele puncteaza trei momente esentiale ale vietii: „al nasterii, al nuntii si al mortii’. Sau, dupa alta neînteleasa împarteala, „de seara, de miezul noptii si despre ziua’.

Numele lor nu sunt stiute de oameni, dar zice-se ca s-ar numi Ursitoarea, Soartea si Moartea. Celei din urma i s-ar mai zice si Schioapa. Infirmitatea ei nu e întâmplatoare si nici lipsita de explicatie. Este vorba despre un shiopatat mitic, ritual, care îi indica pe cei initiati, pe cei care ar fi calatorit în lumea de dincolo.

Folclorul ofera si o imagine a lor: ar avea parul de aur, ar purta aripi si ar fi îmbracate în straie albe, vaporoase. Una ar tine în mâna un fus din care toarce, alta – un caier din care deapana, iar cea de-a treia ar fi cea care taie firul, când vine vremea. Locuiesc în „locuri curate, de picior de om necalcate, cu flori semanate si de pasari cautate’. În casa lor, pe pereti, agatate în cuie, ar sta gheme de sfoara de diferite marimi, fiecare reprezentând firul vietii unui om.

 

Rostul bunatatilor puse pe masa pentru Ursitoare este de a le capata bunavointa, pentru a-i ursi pruncului de bine. Ofranda pusa simbolic pe masa pentru Ursitoare este mai apoi oferita la trei copii sau chiar moasei. Ursitoarele vor pleca asa cum au venit, nevazute si neauzite de nimeni, fara sa stie cineva, vreodata, ce au ursit, caci nu-i om sa-si cunoasca destinul dintru începutul vietii…

Ce puteri au, de fapt, ursitoarele si cum ne stabilesc destinul. De ce se spune ca e interzis sa le rostesti numele la nasterea unui copil

Ursitoarele reprezinta unele dintre cele mai cunoscute personaje din mitologia româneasca. Daca în prezent rolul lor este doar de entertainment la botez, în urma cu câteva secole, viitoarele mamici se pregateau destul de serios pentru venirea ursitoarelor, carora le gateau bucate speciale.

Printre cele mai cunoscute personaje ale mitologiei românesti se numara Ursitoarele, zânele care le stabilesc destinul copiilor la nastere. Adesea, parintii cheama ursitoarele la botezul celui mic, însa rolul acestora este doar de entertainment.

În urma cu 100 de ani, puterea magica a ursitoarelor era luata în serios, iar viitoarele mamici se pregateau pentru venirea zânelor, ce avea sa îi stabileasca copilului destinul.   Potrivit credintei populare, viitoarele mamici nu aveau voie sa rosteasca numele ursitoarelor, cum nu aveau voie nici sa le pândeasca pentru a afla cum au ursit. Mai mult, cei care îndrazneau sa faca asta erau pedepsiti de ursitoare cu infirmitate sau chiar moarte.

„Ursitoarele se leaga de toate aceste aspecte, sunt personaje cu caracter initiatic, pentru ca ele stiu, ele cunosc viitorul, stapânesc timpul datorita acestei calitati, de a sti si totodata din acest motiv ele sunt prezicatoare. Strajuind la granita dintre viata si moarte, fiinta si nefiinta, ele prezideaza trecerea în lumea mortilor, precum si venirea din neant printre oameni”, explica, în Revista Bistritei, muzeograful Irina Nemeti.

Potrivit credintelor populare, cele care stabilesc soarta copiilor sunt trei surori: Ursitoarea, cea mai mare dintre ele, care îi stabileste viata, Soartea, cea mijlocie care hotaraste de ce întâmplari va avea parte copilul si Moartea, cea mai mica dintre surori care stabileste momentul în care copilul respectiv va deceda.

„Ursitoarele sunt zânele destinului. Hotarârea lor nu poate fi schimbata, exprimând caracterul imuabil a destinului uman si cosmic. Basmele relateaza numeroase încercari ale oamenilor de a se sustrage împlinirii acesteia. Toate încercarile de acest fel dau gres. Nici macar Dumnezeu nu încearca sa le schimbe hotarârea, iar intrventia unor sfinti în acest sens, este de asemenea sortita esecului”, mai spune Irina Nemeti.

Ursitoarele sunt descrise ca fiind tinere frumoase, îmbracate cu straie albe din pânza fina, cu aripi si parul de aur. Acestea intra în camera pruncului si dupa ce se sfatuiesc îi stabilesc acestuia destinul.

Ursitoarele, asteptate cu vin si tuica  În urma cu câteva secole, întâlnirea cu aceste ursitoare era atent pregatita. Copilului i se dadea o lingura de unsoare de urs, pentru ca acesta sa faca fata întâlnirii cu ursitoarele. De asemenea, moasa care o ajuta pe mama sa nasca, pregateste o masa pentru ursitoare, pe care aseaza pâine, colaci, turtite, faina, apa, ulei, tuica, vin, sare, lâna, bani, o oglinda. Rolul ofrandelor este îmbunarea ursitoarelor, astfel încât sa urseasca de bine. De asemenea, câinii sunt dusi la vecini pentru ca latratul lor sa nu sperie zânele soartei. Pentru a facilita accesul ursitoarelor se lasa o usa deschisa si o candela aprinsa.

 

 

(Visited 38 times, 1 visits today)