Alba Iulia, resedinta judetului Alba, isi trage numele din perioada cuceririlor romane in Dacia, cand a fost botezata efectiv „Cetatea Alba a lui Iulius”, asadar nu e de mirare ca pe teritoriul intregului judet se regasesc si azi vestigii ale unei tumultoase istorii.
Leagan de armonizare a mai multor segmente etno-culturale distincte, judetul Alba reprezinta azi un interesant teritoriu de explorat pentru orice iubitor de calatorii pe plaiurile romanesti.
Pe teritoriul intregului judet se concentreaza un numar impresionant de monumente istorice, vestigii, cladiri cu o istorie deosebita si colturi de natura de o frumusete rapitoare, astfel incat nu e usor de intocmit un top 10 al destinatiilor in acest context, chiar si eliminand resedinta de judet.
Iata insa in cele ce urmeaza propunerile noastre pe aceasta tema, cu precizarea ca lista poate sa ramana deschisa pentru multe alte obiective turistice nu mai putin interesante:
10. Cetatea Aiudului
Una din cele mai vechi cetati transilvanene se regaseste la Aiud, cuprinzand in incinta sa fortificata biserica reformata calvina si biserica evanghelica, deopotriva.
Cetatea dateaza din secolul al XIV-lea si a fost ridicata pe temeliile unei antice asezari daco-romane, ale carei vestigii au fost descoperite ulterior de catre arheologi sub zidurile suprapuse pe fortificatiile de pamant initiale, a caror vechime este estimata ca avand radacini in secolul al III-lea e.n..
Pe masura trecerii timpului, indeosebi in perioada cuprinsa intre secolele XVI si XVII, aspectul cetatii a fost modificat, cu extinderea zidurilor de aparare si adaugarea de intarituri, turnuri si decoratiuni in stil gotic.
Particularitatea acestei cetati consta in faptul ca cele 9 turnuri ale sale constituiau un simbol si o recunoastere temeinica a anumitor breasle mestesugaresti, ale caror caracteristici au fost asociate denumirilor lor: Turnul Macelarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Blanarilor, Turnul Dogarilor, Turnul Olarilor, Turnul Kalendas, Turnul Lacatusilorsi Fierarilor ?i Turnul Por?ii.
- Rezervatia Rapa Rosie
Se intinde pe o arie de aproximativ zece hectare, la circa patru kilometri de Sebes, pe malul drept al Secasului Mare, constituind un teritoriu cu totul si cu totul aparte, marcat de formatiuni specifice de eroziune si siroire, de o flora si o fauna particulara, incluzand o serie intreaga de elemente rare.
Impresioneaza insa peretele gigantic al Rapei Rosii, cvasi vertical, asemanandu-se mult cu un o enorma orga, precum un straniu monument natural ancestral, prezentand coloane rotunjite dispuse in trepte, separate de ravene, cu alternante de argile rosii si gresii cenusii.
La nivelul rezervatiei se regasesc specii de plante rare, precum garoafa endemica „Dianthus demissorum”, salvia nutans, salvia transilvanica, exemplare rare de stejar pufos, dar si o specie mediteraneana de feriga, numita „Asplenium adiantum-nigrum”, pentru a enumera doar cateva din acestea.
- Ghetarul de la Scarisoara
La nivelul pesterii Scarisoara se regaseste unul din cei mai mari ghetari subterani din Europa sud-estica, conservat de-a lungul veacurilor gratie unui sistem deosebit de ventilatie a cavernei, care a favorizat instalarea unui climat subteran de tip glaciar.
Cele dintai atestari documentare ale acestui ghetar apartin imparatesei Maria Tereza (1717-1780) – Mare Principesa de Transilvania – care autoriza printr-un document special, explotarea lemnului provenit din padurile comunei Scarisoara pentru repararea scarilor care facilitau accesul la ghetar.
Din punct de vedere al cercetarilor stiintifice realizate la nivelul pesterii, numele lui Emil Racovita se distinge in categoria celor mai de seama specialisti care au studiat caracteristicile speologice ale obiectivului in repetate randuri, elaborand o lucrare dedicata ghetarului in anul 1927.
- Castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Balta
Construit in perioada 1615-1624 din ordinul fiului Cancelarului Transilvaniei – contele Miklos Bethlen (1642-1716) – castelul din Cetatea de Balta a beneficiat pe durata intregii sale zidiri de o atenta supraveghere din partea contelui – el insusi un arhitect cu ambitii perfectioniste, sever mai intai cu el insusi si apoi cu cei ce nu-i respectau strict indicatiile.
Impozantul edificiu prezinta atat elemente renascentiste cat si de tip baroc si este de o frumusete deosebita, restructurat complet in epoca moderna de catre noii proprietari, care au dorit sa puna in valoare simplitatea originala a incaperilor, evidentiind totodata splendoarea arcurilor, pilonilor si scarilor interioare, realizate in piatra si lem masiv.
Numele castelului Bethlen-Haller este strans legat de istoria faimosului vin local de Jidvei, intrucat in perioada comunista a servit drept sectie de sampanizare a IAS-ului Jidvei, motiv pentru care si in prezent cele mai apreciate vinuri ale acestei case producatoare poarta emblema castelului reliefata pe sticla si imprimata pe eticheta.
- Cascada Pisoaia de la Vidra
Cu o cadere de apa ce depaseste 18 metri inaltime, Cascada Pisoaia se regaseste in inima rezervatiei peisagistice de la Vidra, saltand peste un abrupt prag de calcar, strajuit de pini, brazi si foioase.
Rezervatia acopera o suprafata de circa 2,5 hectare si abunda in peisaje pitoresti, presarate cu formatiuni calcaroase datand din epoca paleozoicului.
Cascada isi revarsa apele intr-un fagas care se continua cu o serie de alte caderi de apa mai mici, pe un traseu sinuos si de o splendida salbaticie, pentru care merita fara indoiala includerea in itinerariul de vacanta, mai cu seama in conditiile in care drumul de acces nu prezinta dificultati iesite din comun.
- Cheile Rametului
Se afla la nivelul versantului estic al Muntilor Trascau, in cadrul rezervatiei naturale care le poarta numele, in vecinatatea nu mai putin cunoscutei Manastiri Ramet.
Cheile sunt formate gratie a doua masive calcaroase prezentand numeroase formatiuni carstice de o varietate impresionanta: doline, caverne, coloane, creste si rape cu grohotis, la adapostul unei paduri presarate la randul sau cu poienite, pajisti si fanete de un pitoresc aparte, neintinate de prezenta omului.
De-a lungul rezervatiei se rostogolesc apele raului Geoagiu, care a favorizat instalarea in aceasta zona a unui climat propice dezvoltarii multor specii de plante si animale, de un interes stiintific deosebit, intrucat nu se regasesc in alte locuri.
- Cetatea Calnic
Constituie un veritabil tezaur istoric ce dateaza din cea de-a doua jumatate a secolului al XIII-lea, ridicata din porunca greavului de Calnic, Chyl de Kelling – un nobil de origini sasesti, care tinea mult ca cetatea sa-i serveasca drept locuinta si fortificatie, deopotriva.
Desi nu impresioneaza prin dimensiuni, cetatea detine in prezent o serie intreaga de elemente adaugate la structura initiala in faze succesive, care o impun drept reprezentativa pentru istoria civilizatiei locale, asemenea unei emblematice distinctii.
O alta particularitate a fortificatiei este reprezentata de faptul ca nu a fost amplasata pe o colina inalta sau pe o creasta muntoasa de la nivelul careia ar fi putut sa strajuiasca o larga zona gratie turnurilor de supraveghere, ci a fost construita la joasa altitudine, in imediata vecinatate a paraului Calnic.
- Ruinele Cetatii Feudale a Zebernicului
Cunoscuta si sub denumirea de Cetatea Vurpar, fortareata feudala a fost zidita pe Valea Vintului spre mijlocul secolului al XIII-lea, fiind socotita odinioara cea mai puternica cetate taraneasca de refugiere in vremuri de restriste.
In prezent pot fi observate vestigiile zidurilor de incinta si una din incaperile sapate in stanca – marturie a unei fortificatii strajuite de un turn de veghe din piatra masiva plasat chiar la intrare si inconjurata de ziduri cu o grosime de 1,8 metri.
Incendiata in repetate randuri, cetatea a fost abandonata dupa 1728, ruinele sale fiind azi insrise pe Lista monumentelor istorice din Alba mai putin cunoscute de publicul larg amator de calatorii.
- Castellum (Auraria Daciae) – Fortificatia romana de la Abrud
Dateaza din secolele II-III e. n., respectiv dupa ocuparea Daciei de catre romani, care au decis construirea unei fortificatii in puctul cunoscut sub denumirea „Cetateaua” de la Abrud.
Cu toate ca nu se remarca indeosebi prin dimensiuni, fortificatia constituia un sistem de aparare cu patru laturi, intinzandu-se pe o suprafata de circa 2 Km, ale carui vestigii reprezinta azi o marturie a particularitatilor istorice locale de acum doua mii de ani, adiacenta celei cu adevarat imprsionante, oferite de Marele Castru Roman al Legiunii a XIII-a Gemina de la Alba Iulia.
Ca parte a sistemului defensiv al provinciei romane Dacia, fortificatia Castellum prezenta si un sant exterior de aparare care este vizibil si in zilele noastre.
- Cetatea dacica de la Capalna
Dateaza inca din anul 50 i.e.n. si se regaseste in cadrul Zonei Protejate Capalna, aflata in in imediata vecinatate a comunei Sasciori, pe culmea unui deal situat pe malul stang al raului Sebes si marginit de alte doua cursuri de apa – paraul Valea Gargalaului si paraul Rapii.
Este una din cele mai importante vestigii dacice de pe teritoriul vestic al Romaniei, dezvaluind caracteristici fundamentale ale sistemului de aparare dacic: santuri, valuri de pamant, palisade, terase si turn-locuinta la nivelul zidului de incinta.
Potrivit descrierilor specialistice, turnul-locuinta se regaseste in dreptul ariei de acces in sit, pe o platforma taiata in stanca, prezentand o sectiune patrata, cu latura de 9,5 metri si o grosime a zidului de 1,73 metri, cu intrare pe latura rasariteana, a carei deschidere masoara 1,26 metri.
Grosimea zidurilor de incinta variaza intre 1,5 si 2,5 metri, in timp ce perimetrul cetatii are 280 de metri.
„In interioriul cetatii se ridicau mai multe constructii: pe cea mai inalta terasa, un turn de veghe din lemn, o constructie cu peretii de lemn si baza din piatra langa turnul – locuinta, o scara cu baza de piatra, un canal si mai multe adaposturi de lemn”, precizeaza studiul arheologic dedicat.
Bibliografie:
- Abrudeanu, Ion Rusu – „Motii: calvarul unui popor eroic, dar nedreptatit: studiu istoric-politic”, 1928;
- Cristache-Panait, Ioana – „Biserici de lemn: monumente istorice din episcopia Alba Iuliei, marturii de continuitate si creatie romaneasca”, Vol. I, 1987;
- Marza, Eva – „Cartea romaneasca veche in judetul Alba: secolele 16-17”, 1989;
- Jinga, Victor – „Probleme fundamentale ale Transilvaniei”, 1995;
- ghinea, Dan – „Enciclopedia geografica a Romaniei”, 2000.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.