Cel mai frumos vesmant al Pamantului este impodobit cu flori – oriunde in lume, florile incanta privirea si schimba aspectul celor mai dezolante unghere, transformandu-le intr-un soi de suport pentru viata, lumina si prospetime de culori.

 

Mituri si traditii despre limbajul florilor

E aproape cu neputinta sa ne imaginam lumea fara flori, desi prezenta lor trece de multe ori neobservata pentru multi, ca si cum ar fi vorba despre ceva ce ni se cuvine fara drept de apel.

Dar daca natura ne-a daruit o astfel de zestre incantatoare, nici oamenii nu s-au lasat mai prejos cu creativitatea, asociind fiecarei flori o semnificatie, un simbol sau o istorie, pe cat de fascinanta, pe atat de gratioasa.

Arthur James Balfour (1848-1930), unul din premierii Regatului Unit si membru al masoneriei britanice, remarca plin de intelepciune: „Ce loc dezolant ar fi lumea fara nici o floare! Ar fi ca o fata fara suras sau ca o petrecere fara un bun venit. Nu sunt oare florile stele ale pamantului , iar stelele , flori ale cerului?”…

Inca din vechime frumusetea florilor i-a determinat pe oameni sa le cultive si sa le ingrijeasca, pentru a da splendoare gradinilor, parcurilor si ambientelor sofisticate ale palatelor de odinioara.

Cel mai elocvent exemplu in acest sens il reprezinta fara indoiala, celebrele Gradini Suspendate ale Semiramidei – una din cele sapte minuni ale lumii –  care impodobea anticul Babilon, omagiind frumusetea fara seaman a Semiramei – una dintre sotiile regelui Ninus, cel ce a intemeiat Ninive si Babilon.

In realitate insa, nu era vorba numai de flori, ci de o veritabila arhitectura verde, alcatuita din splendide aranjamente de plante, arbori si arbusti din cele mai variate specii, plantate pe patru randuri de terase si ocupand circa 15.000 de metri patrati. La umbra acestor terase erau construite in piatra, odaile racoroase ale palatului regal, sprijinite pe coloane impresionante, de sub care coborau trepte marmorate, impodobite cu fantani arteziene.

Ideea realizarii de gradini spectaculoase a facut ca, de-a lungul secolelor, orase impunatoare sa-si castige renumele in parte pentru prosperitatea lor, dar pe de alta parte, pentru frumusetea spatiilor verzi si minunatelor gradini care le impodobeau.

Palatele tuturor regilor erau inconjurate de veritabile opere de arta in materie de gradinarit, iar pentru realizarea acestora  erau angajati cei mai renumiti artisti din cele patru zari, care se intreceau in alcatuirea de planuri si schite menite sa incante ochiul suveranilor si sa le usureze visteria cu o investitie de proprortii, destinata infrumusetarii imprejurimilor curtii regale.

Ce semnificatie au florile in culturile lumii?

Dar chiar si in randurile muritorilor de rand florile joaca deseori un rol fundamental, fiind in masura sa aline tristetea si sa aduca un strop de culoare pana si in cea mai saraca gospodarie.

Asa dupa cum spunea celebrul filozof chinez Confucius – un veritabil pionier al unui mod original de gandire – florile pot da un sens vietii noastre: „Ma intrebi de ce cumpar orez si flori? Cumpar orez pentru a trai si cumpar flori pentru a avea un motiv ca sa traiesc”.

In Asia, florile constituie un element de o importanta primordiala in existenta omului, regasindu-se pretutindeni, in ritualuri, in sarbatori, in tratamente medicale si homeopatice, in arta culinara, dar mai cu seama in gradini de o frumusete ametitoare.

In Tara Soarelui-Rasare, arta de a dispune florile intr-o anumita formula ce starneste admiratie dar si in masura sa transmita mesaje metaforice de o sensibilitate deosebita privitorului, a capatat numele de Ikebana.

 

Ikebana, stravechea arta a aranjamentelor florale in armonie cu sufletul si natura

Ikebana a luat nastere undeva prin secolul al VI-lea, in templele budiste, dar constituie si azi un soi de impletire a artei vizuale cu o filozofie de viata, concretizand cultul pentru frumos si cultivand simtul estetic si dragostea pentru armonia si echilibrul dintre om si natura.

Toate aranjamentele florale realizate potrivit regulilor acestei arte au un numitor comun, fiind focalizate catre simbolizarea trecerii timpului, urmand un model asimetric si ingemanand cu o eleganta desavarsita, trei elemente esentiale: omul, cerul si pamantul.

Delicatetea si gratia aranjamentelor Ikebana au facut ca aceasta arta sa castige cu timpul tot mai mult teren in inimile oamenilor de pe mai toate meridianele lumii, pentru ca in lumea moderna sa devina o forma de arta din cele mai rafinate.

Totul a luat amploare cu timpul, oamenii invatandu-se chiar sa comunice anumite mesaje mai mult sau mai putin evidente prin intermediul florilor – putandu-se afirma fara umbra de exagerare ca in momentul de fata dispunem de un adevarat „limbaj specific”, ideal pentru a transmite multe lucruri nerostite…

 

Simboluri florale si mesaje ascunse

Se spune ca micile scrisorele trimise impreuna cu un buchet de flori, constituiau o moda lansata undeva prin secolul al XVIII-lea, dar cine poate afirma cu exactitate ca mesajele de acest fel nu isi au originea in timpuri mult mai stravechi, poate chiar cand Adam a hotarat sa-i ofere in dar o floare Evei, pentru a si-o impleti in cositele balaie?

Desi a obtinut in schimb doar un mar purtator de bucluc, Adam s-ar putea sa fi fost primul barbat galant al istoriei omenirii, demonstrand ca o fire puternica si impunatoare poate ascunde un suflet plin de sensibilitate si iubire.

Simbolurile florale se regasesc inca din vechime, sub forma de modele decorative pentru arme, unelte, podoabe, vase, vesminte, monede si aproape orice altceva reusea omul sa faureasca odinioara, aplicand un strop de natura pe produsul finit, asemenea unei peceti menite sa incante ochiul.

Pana si trecerea in lumea de dincolo era impodobita cu flori in detaliu, de la tesaturile ce imbracau trupul lipsit de viata si pana la ornamentele pietrelor funerare – obicei ce s-a pastrat pana astazi, cu toata incarcatura sa simbolica.

Mormantul lui Tutankhamon, cunoscut si sub simbolul „KV62”, dezvalui lumii intregi un sceptru la nivelul caruia era incrustat un iris – simbol al puterii faraonilor egipteni de odinioara, iar miturile Greciei Antice abunda in simboluri florale, precum anemonele rosii, rasarite din sangele lui Adonis, de pilda.

Romanii aveau chiar o zeita numita Flora – cea care imbraca pajistile cu flori, inmugurea pomii si inverzea gradinile si in cinstea careia se organizau veselele serbari de primavara, imprumutate de lumea crestina sub numele de „Florii”.

Odata cu scurgerea timpului, in Evul Mediu si in epoca Renasterii, valoarea simbolica a florilor era asociata unor importante semnificatii morale: crinul, prezent in mai toate picturile ce reprezinta momentul in care Arhanghelul Gabriel ii anunta Mariei ca va da nastere Fiului Domnului, vine utilizat in Franta ca stigmat social, atunci cand era aplicat pe umarul prostituatelor.

 

Florigrafia, “codul secret” al florilor

Odata cu nasterea florigrafiei, introdusa in 1716-1718 de Mary Wortley Montagu, sotia ambasadorului englez la Constantinopole, a fost preluata moda introducerii in diferite carti si dictionare, a unui „indrumar de interpretare”, ce asocia fiecarei flori, fruct sau plante, o anumita semnificatie.

Acesta a constituit preludiul intocmirii unui veritabil „cod secret” utilizat pentru comunicarea anumitor sentimente ascunse, emotii si senzatii intime, pe care pudoarea si regulile de conduita ale vremii le treceau sub o tacere absoluta.

Spre deosebire de vremurile respective, astazi nu se mai acorda prea multa importanta mesajului ascuns al unei flori, ci s-a adoptat la nivel general ideea ca florile sunt toate frumoase si purtatoare de voie buna, desi anumite exemplare continua sa-si impuna o precisa semnificatie, precum trandafirul rosu, care nu are nevoie de translatori in nici un colt al Pamantului pentru a exprima o iubire patimasa.

Culorile florilor par sa beneficieze la randul lor de o anumita incarcatura simbolica, destinata sa diferentieze de pilda iubirea de gelozie, atunci cand in locul unui trandafir rosu se ofera un trandafir galben.

Florile albe sunt asociate puritatii, prieteniei sincere si nu in ultimul rand mireselor – in ziua in care decid sa-si uneasca destinul cu alesul inimii lor, iar florile roz transmit bucuria copilareasca a revederii unei persoane dragi.

Florile albastre contin un mesaj de duiosie si dor insotit de speranta reintalnirii, in timp ce florile violet transmit senzatii de indrazneala, temeritate si dorinta de cunoastere, de experimentare, de traire cu maxima intensitate a momentului.

Anumite flori sunt recunoscute drept mesageri de prosperitate si rafinament, precum crinul si laleaua, in timp ce altele sunt purtatoare de noroc – zambilele si freziile.

Liliacul simbolizeaza primii fiori ai dragostei si inocenta unei varste fragede, garoafa – suferinta din iubire, iar irisul constituie un simbol al intelepciunii.

Floarea soarelui este martora unui suflet credincios, plin de lumina spirituala, iar crizantema e aducatoare de sanatate si longevitate.

Macul este mesagerul celor visatori, in timp ce margareta simbolizeaza perseverenta, iar florile de dafin – misterul si fascinatia unor lucruri nerostite.

Lista poate continua la nesfarsit, intrucat fiecare floare de pe Terra are o poveste a ei, inradacinata in cultura popoarelor ce o cunosc – uneori, aceeasi floare poate beneficia chiar de interpretari contradictorii, in functie de modul in care a fost inzestrata cu o legenda sau alta de-a lungul timpului.

Ceea ce se poate afirma insa cu siguranta, este ca florile au toate darul de a ne imbogati existenta cu spectacolul petalelor si culorilor lor, indiferent de mesajele pe care omul le-a atribuit uneia sau alteia si ca se cuvine sa le pretuim si sa le ocrotim pentru darul nepretuit si total dezinteresat pe care ni-l fac in scurta lor viata – o lectie din care am putea trage o multime de invataminte.

 

Bibliografie:

  1. Vanessa, Diffenbaugh – The Language of Flowers, 2011;
  2. Daphne & Cloe – Linguaggio e significato dei fiori, 2015;
  3. Marina, Heilmeyer – The Language of Flowers: Symbols and Myths, 2006.

 

 

 

 

(Visited 569 times, 1 visits today)