Reconstituire la fata locului. Jaful care a zguduit Europa: Coiful de la Cotofenesti, bratarile dacice si misterele ramase fara raspuns
La mai bine de un an de la unul dintre cele mai spectaculoase jafuri de patrimoniu din Europa, Coiful de la Cotofenesti si doua dintre cele trei bratari dacice din aur furate de la Muzeul Drents din Assen, Olanda, au fost recuperate si returnate Romaniei. Cu toate acestea, in spatele vestii care a facut inconjurul presei internationale continua sa existe numeroase intrebari fara raspuns. Unde se afla ultima piesa disparuta, celebra „Bratara 13”? Cine s-a aflat, cu adevarat, in spatele operatiunii? A fost vorba despre un jaf la comanda sau doar despre o actiune disperata a unor infractori de rand? Si, poate cea mai importanta intrebare: s-a dorit cu adevarat aflarea intregului adevar?
Jurnalistul Ciprian Rus a mers in Olanda pentru a reconstitui la fata locului traseul jafului, ancheta politiei olandeze si procesul celor trei inculpati acuzati ca au furat unele dintre cele mai importante artefacte ale patrimoniului romanesc. Dincolo de recuperarea pieselor, cazul ramane unul incarcat de suspiciuni, coincidente bizare si teorii care continua sa alimenteze dezbaterile din Romania si din Tarile de Jos.
Linistea dinaintea exploziei
Assen este unul dintre acele orase olandeze elegante si aparent imposibil de zdruncinat. Strazi curate, canale linistite, pub-uri cochete si un centru istoric care, dupa miezul noptii, devine aproape ireal de tacut. Exact aceasta liniste avea sa fie sparta in dimineata de 25 ianuarie 2025, cand trei indivizi mascati au executat in mai putin de patru minute unul dintre cele mai socante jafuri muzeale din ultimii ani.
„Fix asa a fost si in noaptea aia”, ii spune barmanul unui sportsbar din centrul orasului jurnalistului. „Am fost ultimul care a tras obloanele. Dimineata, toata lumea vorbea despre marele jaf de la muzeu”.
Muzeul Drents din Assen, considerat unul dintre cele mai sigure muzee din Europa, gazduia atunci expozitia dedicata tezaurului dacic al Romaniei. Printre piesele centrale se aflau celebrul Coif de la Cotofenesti si mai multe bratari dacice din aur, artefacte de o importanta exceptionala pentru istoria si identitatea culturala romaneasca.
Putin inainte de ora 03:38 dimineata, trei siluete au sarit gardul din spatele muzeului, folosind lanterne frontale pentru a se orienta. Un mic canal si gardul care il traversa au servit drept acces improvizat spre iesirea de urgenta a cladirii. La doar cateva minute dupa aceea, o explozie puternica avea sa zguduie centrul orasului.
Operatiunea a durat mai putin de patru minute
Singurul martor ocular direct a fost o femeie cazata in centrul pentru refugiati ucraineni aflat peste drum de muzeu. Iesise afara pentru o tigara si a observat luminile lanternelor miscandu-se precipitat in curtea muzeului. Cateva secunde mai tarziu a auzit explozia, iar apoi i-a vazut pe cei trei fugind spre masina cu care aveau sa dispara in noapte.
La ora 03:42, cei doi politisti care patrulau centrul orasului primesc alerta de la Drents Museum. Cand ajung la fata locului, hotii disparusera deja. Angajatii hotelului din apropiere confirma ca explozia s-a produs in muzeu, iar un agent de securitate pune la dispozitie prima proba importanta: imaginile surprinse cu Volkswagen-ul folosit la fuga.
Pompierii confirma rapid ceea ce nimeni nu voia sa auda: interiorul muzeului fusese devastat.
Jaful care a socat Olanda si Romania
Primele zvonuri au circulat rapid in redactiile din Olanda. Jurnalistul de investigatie Mick van Wely si celebrul detectiv specializat in infractiuni artistice Arthur Brand au crezut initial ca tinta hotilor fusese un tablou de Van Gogh. Realitatea s-a dovedit si mai grava. Sursele judiciare le-au confirmat rapid ca fusesera furate piese dacice de patrimoniu din expozitia dedicata Romaniei.
„Ne-am dat seama imediat ca daca acesta este noul nivel al furturilor de arta, atunci lumea muzeelor are o problema uriasa”, spune Mick van Wely. „Nu poti transforma muzeele in buncare. Arta trebuie sa circule, sa fie vazuta”.
Furtul a avut un impact urias nu doar in Olanda, ci si in Romania, unde scandalul a explodat intr-un context politic extrem de tensionat. Disparitia coifului si a bratarilor a devenit imediat tema nationala, alimentand atacuri politice, teorii ale conspiratiei si reactii emotionale fara precedent.
Directorul Muzeului National de Istorie a Romaniei, Ernest Oberlander-Tarnoveanu, a fost demis rapid de Ministerul Culturii, inainte chiar de finalizarea unei anchete administrative. In schimb, directorul muzeului din Assen, Harry Tupan, a beneficiat de sprijin psihologic si juridic din partea autoritatilor olandeze si avea sa fie decorat ulterior de Casa Regala a Olandei pentru activitatea sa culturala.
„Pentru romani, era ca si cum Olanda ar fi pierdut Rondul de noapte al lui Rembrandt”
Jurnalista Claudia Marcu, corespondent Radio Romania Cultural in Olanda, povesteste ca expozitia dedicata tezaurului dacic fusese un succes extraordinar. Atmosfera, scenografia inspirata de Sarmizegetusa, lumina si conceptul expozitional impresionasera profund publicul olandez.
„Cand am fost intrebata ce inseamna pentru Romania acest jaf, am spus simplu: pentru noi este echivalentul pierderii tabloului Rondul de noapte al lui Rembrandt”.
Comparatia a devenit rapid virala in presa internationala si a ajutat publicul occidental sa inteleaga dimensiunea emotionala si simbolica a pierderii suferite de Romania.
Greseala care a schimbat ancheta
Desi operatiunea de la muzeu fusese executata rapid si violent, hotii au facut greseli uluitoare imediat dupa jaf. Una dintre cele mai importante probe avea sa fie descoperita complet intamplator. O femeie de pe strada Pelikaan, trezita de latratul cainelui in timpul noptii, a observat a doua zi o geanta suspecta aruncata intr-un tomberon. In interior se aflau hainele purtate de hoti.
Probele ADN prelevate de politie au dus rapid spre doi suspecti cu antecedente penale: Bernhard Z., de 36 de ani, si Douglas W., de 39 de ani, ambii din Heerhugowaard. In geanta au fost descoperite urme de aur si sticla identice cu cele din muzeu. Alte probe importante au fost ciocanele si rangile aruncate de hoti intr-un canal din apropiere.
Ulterior, politia a identificat si al treilea suspect, Jan B., un tanar de doar 20 de ani, care cumparase uneltele folosite in jaf de la un magazin Praxis cu doua zile inainte de spargere.
Sub acoperire, politia olandeza a organizat apoi o operatiune prin care agenti infiltrati, pretinzand ca reprezinta un colectionar din Orientul Mijlociu, au incercat sa obtina informatii despre locul in care se aflau artefactele. Strategia a functionat. Doi dintre suspecti au acceptat ulterior colaborarea cu procurorii.
Proces rapid si pedepse controversate
In schimbul returnarii Coifului de la Cotofenesti si a doua bratari dacice, procurorii au oferit reduceri substantiale de pedeapsa. Pentru cei implicati direct in jaf au fost cerute pedepse de doar 3 ani si 8 luni de inchisoare. Doar unul dintre inculpati, care a refuzat intelegerea cu autoritatile, risca o condamnare mai mare, de aproximativ 5 ani si jumatate.
Decizia a starnit controverse puternice, mai ales in contextul in care multe dintre intrebarile esentiale ale cazului au ramas fara raspuns. Cine a comandat furtul? Cine a finantat operatiunea? Cum au aflat hotii exact ce piese sa vizeze?
Ipoteza „conexiunii romanesti”
Mick van Wely sustine ca ancheta contine detalii ignorate de rechizitoriul oficial. Potrivit acestuia, cu cateva zile inainte de jaf, un cetatean roman fusese surprins in muzeu in conditii suspecte. Individul ar fi pretins ca a confundat muzeul cu o reprezentanta auto Dacia. Ulterior, anchetatorii ar fi descoperit legaturi intre acesta si persoane din Germania implicate in furturi de arta.
Tot in orasul unuia dintre suspecti, politia a descoperit o romanca in timpul unei perchezitii. Alte tranzactii suspecte, inclusiv transferuri de aproximativ 14.000 de euro, au ridicat noi semne de intrebare in jurul cazului.
„Cred ca a existat o conexiune romaneasca”, spune jurnalistul olandez. „Dar politia sustine ca nu are suficiente probe”.
Ancheta paralela din Romania
In tot acest timp, fostul director al MNIR, Ernest Oberlander-Tarnoveanu, si fostul procuror general Augustin Lazar au incercat sa reconstruiasca independent intreaga operatiune, folosindu-se de surse si informatii obtinute din Olanda.
„Scenariul jafului este extrem de elaborat”, spune Oberlander. „Hotii au trecut pe langa obiecte care contineau mai mult aur decat piesele furate. Sabia de la Persinari, de exemplu, are peste doua kilograme si jumatate de aur. Ei au vizat direct coifurile si bratarile”.
Fostul procuror general Augustin Lazar ia in calcul inclusiv ipoteza unei operatiuni de tip razboi hibrid, menita sa provoace haos social si politic intr-un moment sensibil pentru Romania.
„Nu exista nicio logica pentru un colectionar normal sa cumpere asemenea artefacte urmarite prin Interpol. Singura explicatie rationala ramane aceea ca s-a dorit producerea unei tulburari majore”.
Unde este „Bratara 13”?
Astazi, Coiful de la Cotofenesti si doua dintre bratarile dacice din aur s-au intors in Romania si au fost expuse din nou la Muzeul National de Istorie, unde au atras un numar record de vizitatori. Sentinta finala in procesul de la Assen urmeaza sa fie pronuntata in iunie.
Cu toate acestea, una dintre bratari nu a fost recuperata nici pana acum. Celebrul obiect cunoscut drept „Bratara 13” continua sa fie disparut. Iar pana cand toate intrebarile acestui caz nu vor primi raspuns, jaful de la Drents Museum ramane unul dintre cele mai controversate si misterioase atacuri asupra patrimoniului cultural european din ultimele decenii.
Mai multe detalii puteti gasi aici: https://www.formula-as.ro/2026/05/09/dosarul-coiful-dacic-marele-jaf-de-la-drents-museum/