Povestile tragice au, de obicei, succes imens la public. Dar povestea tatuatorului nu este doar o poveste. Ne-o putem imagina cu ochii mintii, dar ar fi putut la fel de bine sa fie reala. Un evreu care ajunge la Auschwitz si se indragosteste. Dar nu este o dragoste simpla cum nici acele vremuri nu erau deloc simple. Trebuie sa-si tatueze iubita. Si desi astazi ni s-ar parea un gest interesant, in acel lagar de concentrare nazist era cu siguranta semnarea unei condamnari la moarte imprimata in piele. Un simplu numar tatuat facea diferenta intre viata si moarte.

 

Heather Morris s-a nascut în Noua Zeelanda si s-a mutat în Australia, la Melbourne. În 2003 l-a cunoscut pe Lale Sokolov si prima forma a povestii lui s-a constituit într-un scenariu cu care Heather Morris a câstigat International Independent Film Awards în 2016.

In 2018, impresionata de poveste, s-a hotarat sa publice cartea Tatuatorul de la Auschwitz (The Tattooist of Auschwitz), inspirata de scenariu. fiind nominalizat în Marea Britanie la prestigiosul Specsavers National Book Award. Sincronicity Films a cumparat drepturile de ecranizare.

 

Povestea lagarului Auschwitz si a tatuatorului

Un “tatowierer” era un tatuator evreu ce se ocupa cu tatuarea victimelor din lagarele de concentrare. Unul dintre cele mai crude si nemiloase locuri de pe Pamant – Auschwitz. S-au scris numeroase carti despre experientele evreilor din aceste custi ale mortii – despre dintii scosi, mormanele de pantofi, haine si geamantane, fabrica de sapunuri si alte atrocitati teribile. Insa acest roman este pus in lumina de povestea de dragoste dintre Lale, tatuatorul si Gita, fata pe a carei mana trebuia sa lase amprenta mortii: numarul de ordine.

Heather Morris nu scrie doar fictiune. Aceasta poveste este cat se poate de relaa. La fel ca si personajele. Autoarea l-a cunoscut pe personajul principal, Lale, in 2003, iar aceasta intalnirea avea sa nasca un scenariu de film. Asa s-a nascut filmul insa autoarea a tinut sa apara si o carte care sa spuna povestea in amanunt. Desi cadrele cinematografice sunt grave si interesante, ele nu pot surprinde arderile interne, cosmarurile, grijile, sperantele si temerile personajelor centrale. Un film capteaza exteriorul, dar descrie greu psihicul personajelor implicate si motivatiile lor profunde.

La Joe Abercrombie citeam despre un peisaj apocaliptic in Mistborn: sclavi ce muncesc campurile in timp ce ninge cu cenusa de la un vulcan din apropiere. In Tatuatorul de la Auschwitz imaginea este insa si mai pregnanta si dureroasa: detinutii si gardienii joaca fotbal in timp ce ninge cu cenusa … de la crematorii.

O poveste asemanatoare am vazut si in capodopera lui Bellini – La viata e bella! – Viata este frumoasa! cu povestea unei familii de evrei ajunsi in lagar cu un copil. Doar copilul supravietuieste!

Aici personajul principal este Lale, un fel de erou al lagarului care isi spune in fiecare zi ca supravietuirea este o minune in fata mortii.

Exista si zvonuri despre o serie TV programata pentru 2020. Se crede ca aceasta va marca 75 ani de la eliberarea lagarului Auschwitz. Desi filmul este captiv imaginilor ce ne transmit mai mult pe parte vizuala, cartea incearca sa atinga si mai mult latura emotionala. Insa se vede clar ca se trage dintr-un scenariu. Totul este fugitiv si simti nevoia de extindere: a actiunii, a personajelor, a psihicului.

Desi un bestseller in SUA, Canada, Australia, tradusa in peste 35 de tari, povestea continua sa se bazeze pe simbolul Holocaustului.

Poate ati vazut puscariasi care au sirene si ancore tatuate pe brate. Acestea au o culoare ciudata verde-albastruie. Exact asa aratau si numerele tatuate pe mainile evreilor din lagare.

Religia nu le permitea profanarea corpurilor. Mai mult, nu poti fi inmormantat intr-un cimitir evreiesc daca porti simboluri tatuate. Va dati seama cata cruzime implica acest gest al tatuarii pana la sange. Si ce dilema morala exista in capul celui care era fortat sa o faca.

 

O poveste tragica a celor care devin numere, fara emotii, fara sentimente, inumani din punctul de vedere al asupritorilor lor. O poveste eterna despre iubire, altruism si cum sa razbatem peste ororile care ne inconjoara.

Cand oamenilor normali li se ia totul, nu le mai ramane decat iubirea. Fara libertate, demnitate, familie sau prieteni, ar trebui sa ramanem animale?

 

Omul este cel mai crud animal. Ura e simpla. Dragostea nu-i u?or de dus, înseamna sacrificii, te ameninta cu suferinta si iti cere tot. Si e mare, mare lucru sa-ti pastrezi umanitatea traind într-o cusca cu lei flamânzi si oi înspaimântate, amestecati de-a valma.

 

Poate este vorba doar de noroc, dar este necesara si o doza imensa, nebuna de curaj. In asemenea circumstante, iubirea si supravietuirea nu cunosc margini.

 

Aceasta recenzie a fost posibila cu ajutorul partenerilor nostri de la Librarie.net care ne-au pus la dispozitie cartea Tatuatorul de la Auschwitz

 

 

 

(Visited 32 times, 1 visits today)