Obiceiuri si traditii de Paste in Moldova

Valaritul din Vrancea

Scranciobul are loc in a doua zi de Paste. Acest obicei aduna intreaga comunitate in jurul fetelor de maritat. Scranciobul este numit si dulap prin aceste parti si este de fapt un leagan. Toti locuitorii asista la datul in leagan. Leaganul este construit de tinerii flacai din zona care sunt rasplatiti cu oua rosii dupa obicei. Se crede prin aceste parti ca fetele date in scranciob vor avea un an imbelsugat.

Scrânciobul este o constructie alcatuita din mai multe leagane sau banci (montate în cerc sau suprapuse), fixate pe acelasi schelet, care se balanseaza sau se învârtesc, servind ca mijloc de distractie pentru tineri. Credintele din Bucovina si din întreaga Moldova evidentiaza ca scrânciobul ar fi aparut în amintirea lui Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece ucenici, care, cuprins de remuscare pentru ca îl vânduse pe Iisus, s-a spânzurat; oamenii l-ar fi cautat timp de trei zile fara nici un rezultat, dar, când l-au gasit, au vazut ca vântul îl batea si îl clatina împreuna cu creanga de care era atârnat; denumirile constructiei difera de la zona la zona: scrânciob – Muntii Apuseni; Moldova; Bacau – urzoi; Bucovina; dulap, leagan, titeche – Muntenia; tutul, tutulus – Tara Hategului; sdrânca – Bihor; Satu Mare; scrânciob, leagan, leganus, tutulus, vârtej, vârtij, vârtiloi – Banat; în general, datina de a se da în scrânciob se uziteaza în toate duminicile si sarbatorile de peste an, cu exceptia Duminicii Pastelui, când scrânciobul „nu umbla“ nicaieri.

 

Obiceiuri si traditii de Paste in Banat

Matcalaul din Banat

Acest obicei este prezent in Banat pe valea Timisului, in zona de munte a Banatului, dar si pe Crisul Alb, in tinutul Tarnavelor din judetul Sibiu, in Moldova, Muntenia si Oltenia. Insa se desfasoara altfel.

Fetele care „se matcutesc” merg câte doua, rând pe rând, sub mar si, printre crengile înflorite ling zaharul de pe turta, se saruta, schimba între ele câte un ou rosu, sarutând apoi
florile si frunzele marului. Acestor acte rituale, cu un stravechi substrat mitico-magic, li se adauga în final folosirea apelativului MATCO. La fel procedeaza si baietii, dar ei îsi spun chizan sau cizan.

În Banat se credea ca Matcalaul e jumatate fiinta terestra (om) s1 jumatate înger, credinta care face parte, fara îndoiala dintr-un mit stravechi. Aceasta fiinta îsi avea locul în acel pom sfânt. În numeroase culturi antice se regaseste ideea ca în anumiti pomi se ascund anumite spirite. Este posibil ca sa existe o legatura între aceste elemente.

In Banat sarbatoarea este dedicata femeilor, in timp ce in celelalte parti ale tarii, sub crengile marului înflorit, se aduna fratii de cruce, care îsi jura credinta vesnica.

La Caransebes, în ziua ele Duminica Tomei se mergea cu matcalaul, adica cu o oglinda împodobita cu galbeni, margele si flori, în care, daca te uitai erai sanatos tot anul. Aceasta sarbatoare ancestrala este direct legata de o alta. Ziua Ursului se tinea la 1 august si era ziua în care oamenii nu munceau si venerau animalele din padure.

 

Obiceiuri si traditii de Paste in Transilvania

Stropitul fetelor in Transilvania

Probabil cel mai de notorietate obicei e cel din zona Transilvaniei, cunoscut sub numele de „stropit”. Potrivit acestuia – preluat de la maghiari – baietii merg în familiile în care exista o fata sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca sa nu se vestejeasca”. „Stropitul” este pastrat si azi si reprezinta un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii, si, în fond, de distractie.

 

Puscatul din Muntii Apuseni

In zona Muntilor Apuseni, in Tara Motilor, exista un obicei foarte interesant: impuscatul cu carbid. Adica incarcarea unor tevi lungi, un fel de tunuri rudimentare cu acest continut exploziv. Traditia are loc in perioada Saptamanii Mari.

Puscatul cu carbid provoaca foarte mare larma si se practica in toata saptamana Pastelui si mai ales de inviere. Puscatul este folosit pentru a tine spiritele rele deoparte si este practica de generatii.

Carbidul este de fapt carbura de calciu, substanta utilizata în fabricarea acetilenei. Era utilizat în trecut în exploatarile miniere, ceea ce facea ca obtinerea acestuia sa fie o misiune relativ simpla. În prezent, carbidul se gaseste mai greu si din acest motiv si obiceiul a scazut în intensitate.

În unele zone, puscatul este asociat si cu alte obiceiuri. La Bistra, de exemplu, tinerii care organizeaza ”Pragsorul” pazesc timp de trei zile toaca, timp în care pusca cu mai multe tevi amplasate în curtea bisericii. La Gârda de Sus, „Pazitul Toacei” sau „Tocasii” începe din Joia Mare si tine pâna în a doua zi de Pasti. Pentru desfasurarea obiceiului se formeaza o echipa de feciori (minim sase, maxim 12) necasatoriti din sat numiti „tocasi“, care pun în curtea bisericii toaca si tevile special pregatite pentru „puscaturi“.

Acestea vor ramâne aici pâna în dimineata celei de a doua zile de Pasti. Toaca este pazita în aceasta perioada de catre tocasi, cu schimbul, ca sa nu fie furata. În caz ca se va fura, va trebui rascumparata, altfel cinstea organizarii Jocului revine grupului de feciori care au furat-o, dar pe cheltuiala tocasilor.

 

Plugarul din Fagaras

Plugarul din Fagaras sau Boii Sangeorzului sunt practicate in mai multe sate din regiunea Fagarasului si Brasovului. Obiceiul plugarului este atestat înca din 1675 si este inspirat de harnicia taranului, primul om care a scos plugul în anul acela va fi facut plugar.

Cu aceasta ocazie se cinsteste prima cununa de grâu, în speranta unui an imbelsugat. Ritualul indeparteaza spiritele rele, dar si vesteste inceputul primaverii. Pastele ortodox coincide cu incepul anului agricol in vechea traditie populara. Deci indiferent de venirea si influenta crestinismului, aceasta sarbatoare marca inceputul anului agricol.

 

Junii Brasovului

În Tara Bârsei, în jurul Brasovului, se face o petrecere care aduna întreaga comunitate – obiceiul Junii Brasovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de calusari sau de colindatori, cu vataf si casier, strâng oua de la tinerele fete, dupa care se merge catre Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc întreceri. Cea mai cunoscuta si îndragita dintre ele este aruncarea buzduganului.

 

Traditii si obiceiuri de Paste din Oltenia

Focuri pe morminte si strigatul mortilor la Salcia, în judetul Dolj

În Oltenia obiceiurile stravechi se mai pastreaza si astazi. În Joia Mare se face ultima pomenire a mortilor din Postul Mare. Si astazi oamenii fac în zori, în curti sau la morminte focuri, pentru morti, din boz sau nuiele.

La Salcia, în Dolj, de Joia Mare, femeile fac focuri pe morminte si îi striga pe cei plecati din aceasta viata, ca sa gaseasca drumul spre lumina. Obiceiul acesta se pastreaza si în alte locuri din tara, dar la Salcia ritualul este impresionant. Femeile din sat, cu câte un snop de boji în brate, strabat ulitele pâna pe culmea dealului la cimitir. Acolo, fiecare mormânt este plâns, iar la crucea acestuia se aprinde focul care învaluie cimitirul cu mirosul apasator de tamâie. Ritualul este impresionant, de peste tot se aud bocetele femeilor care-si plâng mortii. Spre dimineata femeile se îndreapta spre casa unde împart colaci pentru pomenirea mortilor.

 

Udatul fetelor, în a doua zi de Pasti, in Oltenia

În a doua zi de Pasti, în Oltenia si nu numai, feciorii stropesc cu apa sau parfum fetele pe care vor sa le duca în fata altarului. Traditia udatului spune ca în a doua zi de Pasti fetele trebuie stropite pentru a le merge bine si a fi frumoase si fertile tot anul. În semn de recompensa pentru feciorii, fetele trebuie sa îi cinsteasca cu bautura si daruri, iar celor mai mici li se ofera oua rosii si banuti.

În zilele noastre, barbatii obisnuiesc sa ude doamnele si domnisoare cu parfum, dar nu întotdeauna a fost asa. În trecut, stropitul se facea cu apa proaspata din fântâna, iar povestea acestui obicei este cu mult mai frumoasa.

 

Joimarita

Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra sau Joimarita. Conform legendei, Joimarita a fost la origini, o zeitate a mortii, care supraveghea focurile din Joia Mare, dar ulterior a devenit un personaj justitiar, care-i pedepseste pe cei lenesi. Pâna în aceasta zi, gospodinele trebuie sa termine torsul si tesutul de frica Joimaritei. Personajul este întruchipat, simbolic, de o femeie urâta si puternica, deghizata într-o vrajitoare rea, care poarta cu ea o serie de instrumente: o galeata cu jaratic, un cleste, un ciocan, un cutit, un vatrai, un sac cu cenusa etc. Ea le arde degetele si mâinile fetelor lenese, le pârleste parul si unghiile si da foc fuioarelor de lâna gasite netoarse.

 

(Visited 14 times, 1 visits today)