De la Mos Nicolae la Mos Gerila si la Mos Craciun, s-ar putea spune ca romanii nu au avut timp sa se plictiseasca de-a lungul timpului: variatiunile pe tema sarbatorilor de iarna au prezentat o serie intreaga de particularitati, in functie de perioada de raportare.

Indiferent de vremurile analizate insa, romanii au imprumutat in mod firesc anumite elemente sau aspecte culturale si traditionale legate de Craciun, din cultura popoarelor cu care se invecineaza – de la rusi, de la maghiari, de la bulgari si chiar din alte tari cu care nu au hotar direct, dar care intr-un mod sau altul au exercitat de-a lungul timpului o puternica influenta asupra evolutiei culturale a poporului nostru: Austria, Turcia, Germania, Grecia sau Italia de pilda.

Obiceiurile festive, asociate in diferite tari cu Craciunul, au un amestec si origini de paganism, pre-crestinism, crestinism, si teme laice”, scria Nicole Sfetcu in volumul sau intitulat „Craciunul – Obiceiuri si traditii (Editia fara ilustratii)”.

Nu este asadar de mirare daca in anumite regiuni, Mos Craciun si suita de elemente asociate acestuia capatau anumite caracteristici usor modificate fata de traditiile noastre stramosesti.

Ceea ce a marcat insa profund schimbarile de traditie si chiar socio-culturale ale romanilor in perioada sarbatorilor de iarna (si nu numai), au fost intervalele belice (Primul si Al Doilea Razboi Mondial) si perioada comunista, cand multe din valentele spirituale adanc inradacinate in constiinta poporului au suferit dureroase lovituri pe fondul unor presiuni menite sa le striveasca demnitatea.

 

Cum era asteptat Mos Craciun pe timp de pace si pe timp de razboi?

Daca pe timp de pace romanii de pe tot cuprinsul tarii asteptau Craciunul cu o caldura sufleteasca aparte, socotindu-l sarbatoarea simbol a familiei unite, a marinimiei si mangaierii sub toate formele sale, razboiul schimonosea cumplit dulcea infatisare a acelui Mos traditional, care ar fi trebuit sa bata in teorie la usa incarcat cu daruri.

Ceea ce i-a unit insa pe oamenii din ambele tabere, ori de cate ori s-au aflat in confruntari armate in acea perioada magica a anului, a fost insa de-a dreptul miscator: in mod tacit, armele incetau sa-si mai faca simtita prezenta, iar linistea aproape nefireasca a noptii de Craciun dadea soldatilor un scurt ragaz de odihna si de nadejde ca-si vor vedea din nou familiile.

Mosul „intervenea” atunci cu altfel de daruri, asteptate cu o infrigurare vecina cu disperarea, pe cat de cutremuratoare, pe atat de importante in ceea ce priveste echilibrul dintre viata si moarte.

In timpul Primului Razboi Mondial de pilda, cronicile din perioada Craciunului mentionau modul in care suieratul gloantelor a fost biruit de un soi de pact nesemnat de nimeni dar respectat de ambele parti, de pe urma caruia, in anumite puncte fierbinti ale tarii au avut loc miracole mai mari decat cele din povesti: schimburi de prizonieri, funerarii netulburate in ambele tabere si chiar anumite forme de „troc ad-hoc”, cu iz de destindere a ostilitatilor, de la schimbul de tutun, alcool si alimente si pana la cele mai bizare suveniruri rasarite direct din transee.

Si in timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial au existat episoade similare, desi nu in maniera generalizata – nu putine au fost localitatile in care luptele au continuat si de Craciun, iar soldatii nu au avut ragazul necesar pentru a-si mai aminti ca era o noapte speciala.

 

Mos Craciun in casele celor instariti si in palatul familiei regale

Intr-un pradoxal pol opus, pe timp de pace romanii au stiut intotdeauna sa sarbatoreasca strasnic Craciunul: indeosebi in casele celor instariti si la palatul familiei regale, momentele din noaptea dinspre 24 spre 25 Decembrie erau cu adevarat stralucitoare.

Mosul venea cu adevarat, in interpretarea unor actori mai mult sau mai putin iscusiti, spre incantarea celor mici, dar si a adultilor, care pregateau din timp decorurile potrivite pentru un astfel de eveniment important.

In vremea in care pe tronul romanilor s-a aflat regele Ferdinand, sotia sa, regina Maria tine foarte mult ca sarbatoarea Craciunui sa fie vesela, plina de podoabe si daruri rezervate tuturor celor dragi.

Un brad urias era comandat din timp pentru Palat, iar regina Maria impodobea incaperile dupa obiceiul britanic si cu ramurele de vasc. Podoabele pentru pom soseau in colete intregi, de la Nurnberg – erau deosebit de frumoase si putin costisitoare. Uneori Principesa Maria dorea ca pomul sa poarte doar podoabe ?i lumini albe, iar pe crengi se presara un fel de puf alb din azbest care imita perfect zapada”, scria Ion Turcanu.

Modelul fu preluat cu mult entuziasm de familiile instarite pentru ca mai apoi sa se raspandesca in intreaga tara, cu podoabe mai mult sau mai putin pretioase, in functie de posibilitatile fiecaruia – in casele celor ce dispuneau de resurse limitate bradul se decora cu nuci invelite in poleiala, mere rosii si in loc de beteala, fasii colorate de hartie creponata.

 

Mos Gerila – protagonist al sarbatorilor de iarna din perioada comunista

 

Pe durata dictaturii ceausiste, Mos Craciun a fost rebotezat in Mos Gerila, iar bradul de Craciun a devenit „pom de iarna” – o initiativa care avea drept scop eliminarea treptata a sarbatorii religioase din constiinta colectiva a romanilor.

Orientarile spirituale ale indivizilor nu pot fi insa implementate cu forta: comunistii s-au straduit din rasputeri sa impuna romanilor ateismul la scara generala, dar mai pe fata mai pe ascuns, in casele oamenilor isi faceau simita prezenta de Craciun vechile traditii.

Ziarele si revistele comuniste il infatisau pe Mos Gerila precum un personaj care dadea startul sarbatorilor de iarna dupa data de 27 decembrie, anuntandu-si vizita ipotetica in noaptea dinspre 30 spre 31 decembrie.

Cine impodobea bradul inainte de 27 o facea pe ascuns si intr-un ungher ceva mai indepartat de fereastra, pentru a evita privirile iscoditoare ale paraciosilor, renuntand complet la beculete.

Turnatorii nu lipseau, ba dimpotriva, lucrau cu sarg pentru a-i da in vileag pe cei ce se straduiau sa respecte cat de cat vechile datini sau sa mearga la biserica, mai cu seama daca lucrau in institutii in care cel ce era suspectat de asa ceva risca sa fie mustruluit, exclus din partid, iar in cazurile mai serioase, sa ajunga sa-si petreaca noaptea de Craciun in beciurile militiei. 

Mos Gerila se deosebea de Mos Craciun si din pricina atributiilor sale propagandistice ca activist de partid: se prezenta in cadru organizat, in fabrici si uzine si impartea ducliuri copiilor care spuneau poezii dedicate epocii comuniste si familiei Ceausescu.

Cantecele traditionale de Craciun erau inlocuite cu piesele corale inchinate epocii socialiste si realizarilor corelate acesteia, Partidului Comunist si secretarului sau general, clasei muncitoare si avantului comunist al acesteia, pionierilor si UTC-istilor.

Pe furis insa, in Ajunul Craciunului, copiii continuau sa merga cu steaua si cu colindatul, atat la sate cat si la oras, pe scarile blocurilor din cartierele comuniste auzindu-se deseori vocile lor acompaniate de clopotei: „Ne dati sau nu ne dati...”, desi nu toate usile se deschideau dinaintea lor.

In noaptea de Revelion, Nicoale Ceusescu rostea faimosul sau discurs transmis la televizor, care debuta invariabil cu formula sa preferata „Dragi tovarasi si prieteni…”, iar emisiunile din perioada sarbatorilor erau ori romanesti suta la suta, ori selectionate din repertoriile celorlalte tari comuniste, incepand cu desenele animate si pana la filmele din prag de seara, pentru a nu mai vorbi de muzica si spectacole, motiv pentru care, un sfert de ora de Charlie Chaplin sau Stan si Bran constituia un adevarat deliciu.

Mos Gerila a sucombat odata cu Nicolae Ceausescu, in iarna anului 1989, lasand locul liber pentru intoarcerea lui Mos Craciun, care nu a intarziat sa-si reia activitatea efervescenta in Noapatea de Ajun.

 

Mos Craciun in era high-tech: cand sania trasa de reni devine snowboard

Generatiile actuale se bucura de libertati pe care romanii nici macar nu le visau in epoca ceausista, de la posibilitatea de a calatori unde isi doresc, de a vorbi fara teama despre tot ceea ce le trece prin minte, de a a sculta orice gen de muzica vor, de a accesa si a posta pe net absolut orice tip de continut, de a dispune de tehnologie, divertisment, libertate de exprimare si chiar si de libertatea de a se imbraca si de a-si aranja parul cum au chef – un detaliu care poate provoca o doza considerabila de frustare atunci cand ne este restrictionat de reguli rigide, menite sa uniformizeze si sa aplatizeze personalitatile oamenilor.

Din pacate, anul acesta Mos Craciun va trebui sa poarte masca si manusi chirurgicale, iar deplasarile si reuniunile de familie se vor supune normelor firesti in vederea limitarii efectelor pandemiei, dar oamenii reusesc sa sarbatoreasca oricum ziua speciala in care sania trasa de reni zboara prin vazduh pana la casele copiilor cuminti.

Cum-necum, se fac cumparaturi – fie direct fie online – se pregatesc daruri sub bradul impodobit si se asteapta cu emotie Craciunul, intinzand masa de sarbatoare pentru a gusta cu nesat o tuica fiarta, o bucatica de sorici, sarmale sau asa-numita „tocana a porcului”, al carei parfum e responsabil, fara indoiala, de atragerea Mosului pe hornul casei sau prin balcoanele celor de la oras.

Chiar daca in imaginarul colectiv Mos Craciun se prezinta pe acoperis intr-o sanie trasa de reni, in epoca moderna nimeni nu s-ar minuna sa-l vada utilizand cu abilitate un snowboard pe partia dedicata sau sa-l zareasca incovoiat de greutatea sacului sau cu surprize, deasupra ghidonului unui segway.

Important este sa vina, nu-i asa?

Bibliografie:

  1. Barbulescu, Titus – „Fiinta neamului romanesc”, 2005;
  2. Turcanu, Ion – „Istoria romanilor: Cu o privire mai larga asupra culturii”, 2007;
  3. Pons, Silvio – „La rivoluzione globale: storia del comunismo internazionale, 1917-1991”, 2012;
  4. Sfetcu, Nicolae – „Craciunul – Obiceiuri si traditii (Editia fara ilustratii)”, 2016;
  5. Burakowski, Adam – „Dictatura lui Ceusescu (1965-1989)”, 2019.

(Visited 46 times, 1 visits today)