Jocurile Olimpice de Iarna din 2018 se desfasoara in Koreea de Sud. Anul acesta a participat si Romania cu 26 de sportivi. Fie ca sunt Jocurile Olimpice de Vara sau Jocurile Olimpice de Iarna, istoria Jocurilor Olimpice este fascinanta si plina de mituri.

Istoria Jocurilor Olimpice

istoria jocurilor olimpice

Daca in Grecia Antica sportivii veneau din toate colturile Atenei pentru a demonstra ca sunt cei mai buni din domeniul lor, acum Jocurile Olimpice sunt mult mai raspandite. Prin competitiile sportive si evenimentele de inaugurare pline de fast si incarcate de traditie Jocurile Olimpice atrag oamenii din toate colturile lumii, insa din timpuri antice.

Prima Olimpiada moderna s-a desfasurat in 1896 la Atena, acolo unde traditia Jocurilor Olimpice a inceput. Izvoarele istorice mentioneaza o cronologie exacta a Jocurilor Olimpice incepand cu 776 i.Hr. Iar ca orice traditie care este pusa in practica de mult timp, in jurul Jocurilor Olimpice au aparut diverse mituri. Iata care sunt acestea.

 

La Jocurile Olimpice Antice participau atleti amatori

Acest mit isi are originea in felul in felul in care percepem noi sportivii de performanta.
În zilele noastre performanta sportiva este considerata o cariera. Sportivii se antreneaza de mici pentru a avea sansa de a face parte intr-un lot care sa reprezinte tara de provenienta. Dar, acum sportul este si o metoda de a petrece timpul liber. Vrei sa faci putina miscare, alergi in parc sau mergi la fotbal cu prietenii. Însa, in Grecia Antica sportivul era „cel care concureaza pentru un premiu”. Sportul organizat nu era larg raspandit. De asemenea, la aceste competitii nu participau sclavii sau femeile, deci oportunitatile de a lua parte la Jocurile Olimpice erau mult mai mici. Prin urmare, cei care intrau in competitie erau antrenati special pentru a castiga. În plus, la fel ca in zilele noastre, castigatorii se bucurau de premii banesti oferite de cetatile care ii trimiteau la competitie. Dincolo de bani, era vorba si de faima personala a atletului si de cea a cetatii. Solon, celebrul legislator atenian, a oferit din partea cetatii 500 de drahme, o suma consistenta, tinand cont ca in acea perioada o oaie se vindea cu o drahma.

 

Jocurile Olimpice erau pentru toata lumea

În principiu, da! În practica, nu! În primul rand, se calificau doar atletii din marile scoli de gimnastica. Acestia erau pregatiti de antrenori si de preparatori fizici, care stiau cum sa dezvolte anumite grupe de muschi, dietele potrivite si durata antrenamentelor.

Atletii concurau goi, unsi cu ulei de masline si incalziti de catre maseuri. Acest lucru facilita atat libertatea de miscare, cat si spectacolul.

Olimpismul, chiar de la primele editii ale Jocurilor Panelenice, devenise un fenoment complet profesionalizat. Femeile nu aveau voie sa participe nici la Jocuri, nici in tribune. În schimb puteau fi spectatori strainii, sclavii si copiii. Doua femei au facut exceptie de la aceasta regula.

Prima, Chamyne, era marea preoteasa a zeitei Demeter.

A doua a fost Kallipateira din Rhodos, mama si antrenoarea personala a atletului Peisirodos, care a venit deghizata in barbat pentru a-si sustine fiul. Cand acesta a castigat cursa, Kallipateira s-a demascat din greseala, atragand furia multimilor. Totusi, fiindca provenea dintr-o familie cu traditie Olimpica, aceasta a fost iertata, dar de atunci antrenorii sportivilor au fost obligati sa stea si ei goi alaturi de concurenti. Astfel a aparut in sport primul control al sexului.

 

Lumea medievala si-a pierdut interesul pentru Jocurile Olimpice

Nu numai ca nu este adevarat, dar interesul pentru sport pe care il vedem in zilele noastre este exact acelasi fenomen. De fapt, Jocurile Olimpice din antichitate au fost interzise de catre imparatul crestin Teodosie I, ultima editie avand loc in anul 393. Interdictia avea baze pur religioase, datorita faptului ca Jocurile Olimpice erau, in primul rand, un festival pagan dedicat lui Zeus iar astfel de practici nu mai aveau loc in Imperiu.

 

Nu exista coruptie la Jocurile Olimpice

Marturie a cazurilor de coruptie dovedite la Jocurile Olimpice din antichitate sunt statuile de bronz dedicate lui Zeus, ridicate din banii platiti ca amenda de cei prinsi cu mita. Iar aceste amenzi nu erau de neglijat. Pe statui statea scris: „Victoria se obtine prin iuteala picioarelor si taria trupului, nu prin bani!”.

Despre coruptia de la Olimpiade ne povesteste si istoricul grec Pausanias: Sotades, la a nouazecisinoua Olimpiada a invins in cursa lunga, participand din partea Cretei. La urmatoarea Olimpiada, a participat din partea Efesului, fiind mituit, iar pentru aceasta cretanii l-au exilat. Tot Pausanias ni-i aduce in fata pe Eupolus, boxer care si-a mituit oponentii si pe concurentul de la pentatlon Callipus care, la fel, a dat bani adversarilor pentru ca acestia sa-i cedeze cursa. Cassius Dio povesteste ca judecatorii (hellanodikai) au acceptat o mita de un milion de sesterti (cam cinci milioane de dolari in banii de astazi) de la imparatul Nero pentru a-l declara pe acesta invingator in competitiile la care participa. Probabil ca acestia au acceptat banii mai degraba de frica lui Nero.

 

Jocurile Olimpice moderne, fondate de baronul Pierre de Coubertin, desi organizate mult mai constiincios si considerate etalon al spiritului sportiv, nu au fost nici ele ferite de scandaluri, de imixtiunile politice sau de coruptie. În principiu, ca si pe vremea grecilor, exista oameni care doresc sa obtina victoria prin orice fel de mijloace.

 

 

 

(Visited 137 times, 1 visits today)