Izvorul Tamaduirii este denumirea crestina pentru o sarbatoare inchinata Fecioarei Maria, considerata mama lui Iisus Hristos, Maica Domnului. Astazi discutam despre traditiile si obiceiurile vechi romanesti de la sate si despre superstitiile aparute in urma lor.

 

Cand este sarbatorit Izvorul Tamaduirii? 

Aceasta sarbatoare nu are data fixa, fiind trecuta in calendar in prima vineri din Saptamana Luminata, dupa Sfintele Pasti.

Saptamana Luminata este perioada cuprinsa între Duminica Învierii sau a Sfintelor Pasti si Duminica Tomii sau prima dupa Înviere,

Maica Domnului are cele mai multe sarbatori. Practic, exista in traditia crestina, 7 sarbatori mai mici si 4 mai mari:

  • Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie) numita si Sfânta Maria mica,
  • Intrarea în Biserica sau Ovidenia ori Vovidenia (21 noiembrie),
  • Bunavestire sau Blagovestenia (25 martie)
  • Adormirea Maicii Domnului sau Uspenia (15 august).

 

Legenda Izvorului Tamaduirii in traditia crestina

In crestinism, originea Izvorului Tamaduirii este legata de legenda unui izvor care face minuni inca de acum 1.500 ani. Este vorba despre un izvor sacru de langa Istanbul (numit in acea vreme Constantinopol). Viitorul imparat al Bizantului, Leon I, care a domnit intre anii 457-474 ca Leon cel Mare, se crede ca a fost calauzit de vocea Fecioarei Maria. La acea vreme era soldat si se numea Leon Marcellus. El se plimba prin padure cand un orb i-a cerut apa. Incercand sa gaseasca apa, Leon a fost calauzit de glasul Mariei. Iata ce i-a spus Fecioara Maria:

“Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape. Patrunde, Leone, mai adanc in padure si, luand cu maini apa tulbure, potoleste cu ea setea orbului si unge cu ea ochii lui cei intunecati”.

Si imparatul l-a indreptat pe orb sa se spele aici, iar acesta si-a recapatat vederea.

Cand a ajuns imparat, Leon I a ridicat o biserica chiar pe acel lor cu hramul Izvorul Tamaduirii. Tot aici se crede ca se vindeca si imparatul Iustinian, 100 de ani mai tarziu. Si acesta va ridica o biserica mai mare care va fi distrusa de turci in 1453. Biserica va fi ingrijita si de alti imparati precum Vasile Macedoneanul si Leon Înteleptul. Prima biserica exista si astazi, la fel ca izvorul.

 

Traditia romaneasca a sfintirii apelor

Desi in bisericile crestine din Romania se sfinteste agheasma mica, obiceiul este mult mai vechi in zona noastra. Termenul de “agheasma” face referire in greaca chiar la “apa sfintita“. Traditiile sunt legate de fantanari. Sapatorii de fantani cred ca aceasta zi este foarte buna intrucat apele sunt zgomotoase si mai usor de gasit. Tot în aceasta zi se curatau si se sfinteau fantanile si se gaseau izvoare noi. Credinta spune ca fantanile sfintite de Izvorul Tamaduirii nu vor seca în perioadele fara ploi.

Preotii mergeau in trecut in mediul rural sa sfinteasca apele si izvoarele. Deasemenea, era foarte importanta partea protejarii de spiritele rele. In popor se crede ca sfintirea apelor in cele patru puncte cardinale tine de alungarea raului. Tot in aceasta perioda se face si stropirea caselor. Crestin-ortodocsii cred ca bautul acestei ape ii va proteja peste an de boli si spirite rele.

Citeste mai multe despre Apa – religie, filozofie, cultura, viata

 

Izvoare miraculoase in Romania

In Romania exista mai multe presupuse izvoare tamaduitoare. Spunem presupuse pentru ca nu s-a gasit nicio dovada stiintifica pana in prezent. Acestea apar de obicei in jurul manastirilor precum cel de la Manastirea Ghighiu din judetul Prahova, langa Ploiesti. Traditia ne spune ca la baza izvorului sta o icoana, si ea tot facatoare de minuni, a Maicii Domnului.

In tara exista si alte pretinse astfel de izvoare ca sa le enumeram pe cele mai faimoase:

  • izvorul cu apa vindecatoare de la Manastirea Dervent. Traditia spune ca acest izvor a tasnit din locul in care Apostolul Andrei a impuns piatra cu toiagul.
  • izvorul tamaduitor de la Manastirea Horaicioara din judetul Neamt.
  • izvorul de la Manastirea Cetatuia Negru Voda, din judetul Arges
  • izvorul de la Biserica Greaca din Braila.

 

Cam in fiecare judet exista astfel de izvoare si fantani tamaduitoare. Majoritatea sunt asezate intamplator chiar langa biserici sau manstiri.

Cititi mai multe despre Mitologia apelor in traditiile lumii

 

Izvorul Tamaduirii ca simbolistica si mitologie

Fecioara Maria care este muritoare da nastere unui zeu care se crede ca este nemuritor. In teologie, Iisus este cel care ne da apa vie. Iisus este vazut ca izvor al vietii si mantuirii si prin extensie si mama sa.

Apa sfintita este de fapt apa vie din basmele romanilor.

 

Izvorul tamaduirii – obiceiuri si traditii

In vechea traditie romaneasca exista si alte obiceiuri pe langa sfintitul apelor. Iar obiceiurile crestine venite mai tarziu s-au suprapus peste altele mai vechi, pagane si au condus la numeroase superstitii fara baze stiintifice.

Unele obiceiuri sunt legate in special de ritualul purificarii. Sfintirea, bautul agheasmei mici si obiceiul spalatului cu roua.

Exista si interdictii in zona satelor pentru femei. Acestea nu trebuie sa faca treburi casnice pentru ca lucrul nu va fi nicicand terminat. Si in acest fel oamenii isi asigura un loc in Rai. Din batrani se spune ca cine face treaba in aceasta zi se va imbolnavi grav si va muri. Mai mult, nu se tese nimic, pentru ca altfel acel material nu putea fi purtat nici macar de morti, pentru ca nu puteau fi primiti pe cealalta lume.

Se mai spune din batrani ca in aceasta zi poti afla cat mai ai de trait. Se asaza o cana de apa sub un nuc sau sub un soc si, dupa cateva ore, daca gasesti pamant pe fundul canii, inseamna ca nu mai ai mult de trait.

În unele zone, se spune ca femeile pot lasa în biserica, peste noapte, de joi spre vineri, un vas cu apa, pe care sa-l recupereze dupa slujba, iar daca se spala cu apa respectiva scapa de numeroase necazuri.

In unele zone din tara exista un obicei numit Fantanita, acum se construiesc sau se curata fantanile, crezandu-se ca in acest fel nu vor seca niciodata.

Casele sunt stropite de preoti ca binecuvantare si a le feri de duhuri. Apele sunt sfintite pentru a fi protejate de secare si impotriva adapostirii duhurilor rele. Gospodarii sfintesc si ei la randul lor cu agheasma mica vitele ca sa fie sanatoase peste an. Tot asa se stropesc livezile, gradinile pentru rodnicie si protectie impotriva grindinii.

Apa vindecatoare numita “Agheasma Mica” poate fi bauta tot timpul anului.

În vorbirea populara, aghiasmei i se mai spune si aiasma. Cuvântul aiasma vine de la iazma, “aratare urâta si rea, naluca, vedenie”. Astfel se crede ca scopul este de a alunga iazmele, duhurile rele.

 

Infratitul sau “Juramântul juvenil”

In anumite zone ale tarii, in aceasta perioada se face legamant. Acesta are loc in case, gradini sau in jurul copacilor infloriti. Cei care se “leaga” astfel prin juramant se intalnesc de Rusalii. Legatura era ca a unor frati adevarati, “frati de cruce” si ii obliga pe respectivii sa se comporte ca atare.

Legamantul se numeste “juramantul juvenil”, adica juramantul tinerilor. Ceremonia  se face în fiecare an de Izvorul Tamaduirii între tineri cu vârste cuprinse între 9 si 14 ani, fie prieteni sau frati, surori, veri. Tinerii trebuie sa împlineasca mai multe momente rituale:

  • ei trebuie sa-si jure loialitate prin juramant,
  • schimbul de obiecte cu valoare simbolica: un colac, un vas de lut sau o lumânare,
  • imbratisarea frateasca,
  • sa faca ospatul ritualic
  • dansul.

 

Traditia numita înfratitul, un legamânt între baieti sau însuratitul, un legamânt între fete are drept scop ajutorul reciproc, între cei care au  împlinit ritualul, în cele mai dificile momente din viata lor. Si persoanele mature împlinesc acest legamânt, dupa care ei îsi spun surate, fârtati, veri si verisoare si se comporta ca si cum ar fi rude. Scopul acestui legamânt este acela de a fi de ajutor celui cu care „s-a legat”, pâna la moarte. Se sfatuiau în cele mai intime si grele probleme ivite în viata, îsi împartaseau tainele, nu se casatoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fârtatului, se ajutau si se aparau reciproc.

In unele zone etnografice, ceremonia se repeta anual, la aceeasi data, pana la intrarea in joc a fetelor insuratite si baietilor infartatiti. Persoanele legate, veri, varute, surate, frati de cruce etc. se intalneau anual sau, dupa casatorie, la Rusalii.

 

 

 

(Visited 153 times, 1 visits today)