Alfred cel Mare este renumit pentru victoriile sale împotriva vikingilor si este singurul conducator englez cunoscut sub numele de „cel Mare”. Ca sa intelegeti putin cam ce inseamna el pentru englezi il putem compara cu Mihai Viteazu sau Stefan cel Mare. In plus, l-am tot vazut in ultima perioada in seriale precum Vikingii pe History Channel sau The Last Kingdom pe BBC. Toate acum si pe Netflix. Dar si in alte carti si jocuri precum Assassin’s Creed Valhalla. Dar ce stim despre el? Barbara Yorke, profesor emerit de istorie medievala timpurie la Universitatea din Winchester, ne aduce informatii pretioase despre regele anglo-saxon.

 

Iata tot ce trebuie sa stiti despre regele anglo-saxon Alfred cel Mare (849–899), inclusiv adevarul despre viata sa, familia sa, luptele moartea si locul de înmormântare …

 

Cine a fost regele Alfred?

Alfred a fost al cincilea fiu al regelui Æthelwulf (839-58), conducator al regatului anglo-saxon Wessex – zona de la sud de râul Tamisa. Când s-a nascut la Wantage în 849, era putin probabil ca Alfred sa devina vreodata rege, dar într-o perioada cu atacuri vikingi în crestere, toti cei patru frati ai sai au murit tineri. Deci Alfred trebuia sa le multumeasca vikingilor.

Alfred a preluat functia de rege al Wessexului în 871 (ocolindu-l pe nepotul sau Aethelwold, fiul regretatului rege Aethelred) la mijlocul unui an cu noua batalii majore impotriva vikingilor in care deabia au avut norocul sa supravietuiasca. Astfel Alfred a fost testat devreme in lupta si în 878 a fost fortat sa se retraga în mlastinile din Somerset, scena a unora dintre povestile legendare despre el – scena pe care o vedem si in filmul Ultimul Regat.

Cu toate acestea, Alfred a revenit pentru a câstiga o victorie decisiva în acelasi an asupra adversarului sau viking Guthrum la Edington. Au existat si alte atacuri vikinge serioase în anii 890, dar pâna în acest moment Alfred a facut îmbunatatiri militare si a putut rezista mai bine cu ajutorul regatului Mercia si a aliatilor galezi.

În 868 Alfred se casatorise cu Ealhswith, descendenta a casei regale din Mercia, probabil ca parte a unui plan pe termen lung de a apropia casele regale din cele doua regate.

Au avut doi fii si trei fiice, care au supravietuit pâna la maturitate. Fiica mijlocie a devenit stareta a manastirii de calugari.

Celelalte doua fiice s-au casatorit diplomatic cu domnitorul regatului Mercia (acesta a fost Aethelflaed, care a devenit „Doamna Mercianilor”) si contele Flandrei. Se stie putin despre „rezerva” lui Alfred, al doilea fiu al sau, Æthelweard, dar mostenitorul sau, Edward cel Batrân , i-a succedat tatalui lor în 899 si a continuat povestea de succes a familiei.

 

Ce stim despre binecunoscutele victorii ale lui Alfred împotriva vikingilor?

Prioritatea lui Alfred era supravietuirea în fata atacurilor vikingilor. Au existat patru regate anglo-saxone in momentul nasterii lui Alfred, dar înainte de moartea sa, toate, în afara de Wessex, au fost ocupate de vikingi, iar regii lor au fost ucisi sau exilati.

A fost perioada lui Ragnar, apoi fiii sai si Marea Armata Pagana au cucerit teritoriile anglo-saxone. Wessex se zbatea intre danezi si norvegieni ca o corabie singuratica in furtuna.

Dupa ce a supravietuit cu greu atacurilor vikingilor din anii 870, când celelalte provincii au cazut, Alfred a adoptat imediat o serie de reforme militare pentru a face Wessex mai putin vulnerabil în viitor. Cea mai importanta decizie a fost o retea de situri fortificate si garnizoane care au creat „cetatea Wessex”, pe care vikingii nu au putut sa o patrunda în mare masura în anii 890. Deasta ziceam ca seamana cu Mihai Viteazu si Stefan cel Mare. Si conducatorii nostri au reformat armata, au imbunatit-o, au construit cetati, fortarete si manastiri, nu?

Alfred a organizat, de asemenea, o serie de servicii militare pentru a face mai viabila pastrarea fortelor pe teren pentru orice perioada de timp; armata respectiva putea raspunde rapid la o cerere de ajutor din partea unei garnizoane locale în cazul în care vikingii atacau. De asemenea, regele si-a refacut fortele navale, aducând marinari frisoni experimentati pentru a ajuta noile sale modele de nave.

 

Pentru ce mai este faimos Alfred?

Exista multi regi anglo-saxoni care au fost mari comandanti militari – ceea ce îl face pe Alfred sa iasa în evidenta este ca a fost interesat sa învete si sa promoveze limba engleza ca limba scrisa.

Aici putem vedea impactul marii miscari religioase si culturale de peste Canal (adica in Franta), cunoscuta sub numele de Renasterea Carolingiana, care i-a influentat mult tatal. Alfred a recrutat eruditi carolingieni [din ceea ce este acum Franta si vestul Germaniei], precum si pe altii din Marea Britanie pentru a actiona ca si consilierii sai in îmbunatatirea standardelor educationale si religioase din Wessex.

El însusi a studiat lucrarile cheie si acestea par sa fi avut un efect profund asupra întelegerii si conceptului sau de datorie, pe care el a simtit ca ar trebui sa le împartaseasca si altii de la curtea sa. El a ajutat la traducerea unora dintre aceste lucrari din latina în engleza veche, astfel încât sa poata fi întelese mai usor în regatul sau.

Rezistenta lui Alfred fata de vikingi a cerut un angajament major din partea supusilor sai, asa ca este posibil sa fi fost atras de accentul carolingian asupra ascultarii fata de rege ca datorie religioasa si poate ca a încercat, de asemenea, sa consolideze o identitate engleza, crestina, în opozitie cu una scandinava, pagâna.

Titlul „Regele anglo-saxonilor” a fost unul pe care l-a folosit la sfârsitul domniei sale, deoarece a devenit din ce în ce mai influent dincolo de Wessex.

 

De ce este semnificativ regele Alfred?

Activitatile militare si intelectuale erau în sine suficiente pentru a stabili reputatia lui Alfred, dar ceea ce l-a facut cu adevarat sa iasa în evidenta generatiilor urmatoare a fost faptul ca consilierul sau galez Asser a scris o biografie a regelui în 893.

Aceasta lucrare contine, fara îndoiala, informatii utile despre Alfred si familia sa, dar se bazeaza si pe idealurile regale clasice, biblice si carolingiene.

Nu se stie daca Alfred a aprobat lucrarea sau a ordonat difuzarea acesteia. Este posibil sa nu fie modul în care s-a gândit la el însusi sau cum a vrut sa fie amintit.

Dar în secolul al XIX-lea, când exista un mare interes pentru originile anglo-saxone ale statului englez, nu existau astfel de îndoieli. Alfred a fost „cel mai desavârsit om din istorie”, iar faimoasa statuie din Winchester a fost ridicata în 1901 ca punctul culminant al sarbatorilor engleze.

Ca urmare a faptului ca a fost singurul rege anglo-saxon care a avut o biografie contemporana, uneori i-a fost acordat meritul de catre scriitorii de mai târziu pentru tot ceea ce a avut loc în perioada anglo-saxona.

Alfred nu a inventat dreptul anglo-saxon sau marina, desi a scris legi si a proiectat nave. A avut si un noroc imens pentru ca a supravietuit la inceputul domniei sale (sa ne gandim ca fratii sai au mierit-o rapid). Dar a avut noroc si  în faptul ca vikingii erau mai interesati de estul Angliei, care era mai aproape de patria lor. Cum se spune in filmul Ultimul Regat: Destiny is all! Destinul este totul!

Implicarea regatului Mercia a fost cruciala pentru succesul sau în înfrângerea vikingilor în anii 890. Dar, într-o anumita masura, Alfred si-a facut propriul „noroc”, o calitate foarte apreciata de liderii anglo-saxoni.

Alfred pare sa fi fost un conducator exceptional, dar pare sa fi fost si persoana potrivita la momentul potrivit.

 

Unde, când si cum a murit regele Alfred si de cine i-a succedat?

Alfred a murit la 26 octombrie 899. Nu se cunosc circumstantele exacte si locul mortii sale.

La început a fost lasat sa se odihneasca în catedrala din Winchester, Old Minster, dar fiul sau mai mare si succesorul au comandat imediat o lucrare la o biserica mai mare si mai mare – New Minster imediat la nordul catedralei. Se pare ca a fost conceput ca un loc de înmormântare pentru noua dinastie a regilor englezi fondata de Alfred.

Corpurile lui Alfred si Ealhswith au fost transferate în New Minster, pentru a fi însotit în cele din urma de Edward însusi si de alti membri ai familiei regale. Edward a continuat si a dezvoltat politicile tatalui sau si a folosit ideea centrelor fortificate în garnizoana în mod ofensiv împotriva zonelor stabilite de vikingi din estul Angliei.

Pâna în 920 si-a extins stapânirea pâna la râul Humber, iar fiul lui Edward Aethelstan (care a domnit între 924 si 399) a câstigat controlul asupra restului Angliei pentru a crea tara mai mult sau mai putin asa cum o cunoastem astazi.

Se credea ca trupurile lor au fost pierdute atunci când situl a fost dezgropat pentru o închisoare la sfârsitul secolului al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, un istoric amator a sustinut ca le-a descoperit oasele, dar nimeni nu l-a crezut la nivel local si se pare ca, în orice caz, a sapat în partea gresita a site-ului.

 

(Visited 298 times, 1 visits today)