Foarte multi sarbatoresc in aceste zile Craciunul. Dar ce inseamna Craciunul? Ce sarbatorim si ce simbolizeaza? Dincolo de goana dupa cadouri din zilele noastre, aceasta perioada a anului era foarte importanta si pentru strabunii nostri. Aceasta perioada era reprezentata de Solstitiul de Iarna, cea mai scurta zi din an. Acest moment marcheaza si vremea cand ziua incepe sa devina mai mare.

In lumea antica, solstitiul era privit ca vestitorul primaverii. Asta permitea oamenilor sa aiba speranta in vremuri mai bune si mai calduroase. Un timp cand Soarele se va intoarce inapoi si pamantul va prinde viata din nou. Exista mituri ciudate in jurul acestor zile. Aceste mituri ii ajutau pe stramosii nostri sa explice schimbarea sezoanelor.

Regele Stejarilor il ucide pe Regele Sfant

In miturile celtilor exista varianta Regelui Stejarilor ce il ucide pe Regele Sfant. Regele Sfant putea fi inspirat de povestea Tatalui Craciun. In Britania antica, acesti vechi zei rivali erau intr-o lupta constanta. In timpul Solstitiului de Vara – cea mai lunga zi din an – Stejarul Rege era la apogeul puterii, dar rivalul sau prelua controlul la inceputul toamnei.

Solstitiul de Iarna marca un punct in an cand Regele Sfant era in control. Dar si acest moment era unul de cotitura. Atunci el il lasa pe Regele Stejar sa-si inceapa rolul. Asa incepea lumea sa se nasca din nou din amortire si viata se reintorcea in lume.

Acest vechi mit celebreaza schimbarea anotimpurilor si este interesant pentru ca le reamintea anticilor ca totul este schimbator, dar vremea urata este mereuu urmata de timpuri mai frumoase.

Caprioara fermecata Csodaszarvas

Povestea caprioarei fermecate din padurile Ungariei este foarte interesanta. Aceasta miraculoasa caprioara a inspirat numele unei ciudate traditii unguresti. Aceasta creatura mitologica a devenit foarte importanta pentru intreaga comunitate.

Este vorba de un mit legat de originile poporului ungur. Povestea ne relateaza ca doi frati, Hunor si Magor, au vazut un cerb alb la vanatoare. Au incercat sa il urmareasca dar nu au reusit sa-l prinda. In calatoria lor s-au asezat undeva si asa a inceput fondarea dinastiilor, adica a popoarelor ce au devenit mai tarziu hunii si ungurii. Se crede ca vechii unguri credeau ca 21 Decembrie era ziua cand Csodaszarvas strangea soarele in coarnele sale si il ducea in noul an, unde stralucea mai puternic ca nicicand readucand lumea la viata.

Gonggong darama stalpul cerului

O legenda chineza vorbeste in aceasta perioada a anului despre gonggong care isi loveste capul de stalpul ce sustine cerul.

O femeie imbracata in costum traditional al dinastiei Han ofera mancare ca sacrificiu Cerului in timpul unei ceremonii pentru a marca Solstitiul de Iarna. Oamenii din China antica spun povestea zeului numit Gonggong. Acesta era un monstru cu par rosu si coada de sarpe. El s-a luptat cu Zhurong, zeul chinez al focului, pentru a castiga tronul Cerului.  Gonggong a pierdut in cele din urma lupta si a fost manios. Atat de infuriat incat a inceput sa loveasca cu capul Muntele Buzhou, un pisc mitologic despre care se credea ca sustinea cerul. Asta a dus la miscarea cerurilor, lucru ce a cauzat solstitiul de vara si de iarna. Acest mit explica si de ce cele mai multe rauri din China curg spre sud-est, in timp ce soarele, luna si stelele calatoresc spre nord-vest.

Calatoria lui Frigg in lumea de dincolo

Frigg si Baldur sunt doi dintre cei mai nefericiti zei din panteonul nordic. Acesti zei ai scandinavilor au dat nastere unei legende despre solstitiu.

Povestea se concentreaza pe Frigg, zeita nasterii si a mamelor, al carei fiu Baldr este ucis de alti zei gelosi. Se spunea despre Baldr ca era un zeu care stralucea si era adesea descris ca zeul nordic al luminii si iluminarii. Asadar, moartea lui a fost asociata caderii intunericului legata de Solstitiul de Iarna. Frigg era furioasa ca fiul ei a fost ucis si a vizitat lumea de dincolo pentru a-l salva din moarte.

I s-a spus ca fiul ei poate fi eliberat si readus la viata doar daca fiecare creatura din univers il va plange. Din nefericire, un gigant (pe care unii il asociaza cu zeul-trickster, Loki) a refuzat sa-l boceasca pe Baldr si zeul nevinovat a fost nevoit sa ramana inchis in lumea cealalta pana la Ragnarok – batalia apocaliptica ce va aduce sfarsitul universului.

Frigg mai este cunoscuta si ca Frigga sau Freya. Povestea ei este legata de ziua de munca ce ii poarta numele – Friday, Joi.

Persefona este rapita si dusa in lumea de dedesubt

Rapirea Persefonei a fost un subiect foarte popular printre pictorii antici. Persefona era fiica lui Zeus si Regina Lumii de Dincolo. Ea apare in foarte multe povesti asociate cu lumea antica. A fost rapita de Hades, zeul lumii de dedesubt, fratele lui Zeus si Poseidon. El a iesit din Pamant si a furat-o.

O versiune a mitului sugereaza ca mama ei, Demeter, zeita recoltelor,  a oprit plantele din crestere cat timp a cautat-o pe Persefona, fiica ei. Pana la urma, pentru binele omenirii si al universului, Demeter a incheiat o intelegere pentru eliberarea fiicei sale. Hades insa a facut un truc. Intelegerea spunea ca Persefona trebuia sa petreaca o parte din an sub pamant inainte de a se intoarce la ceruri.  Acest mit a fost folosit pentru a explica venirea iernii, cand pamantul devine rece si intunecat, iar recoltele nu pot creste. Primavara si toamna ieseau cand Persefona era eliberata si plantele incepeau a prinde viata.

Stiinta si mitologia

Solstitiul de iarna este un fenomen astronomic. In emisfera nordica este solstitiul din decembrie, iar in cea sudica este solstitiul din iunie. Cele doua marcheaza cea mai scurta si cea mai lunga zi din an.

Ele sunt cauzate de miscarea axei pamatului ce completeaza un cerc odata la fiecare 26.000 ani. In timp ce pamantul isi urmeaza orbita in jurul soarelui, cele doua emisfere experimenteaza anotimpuri opuse: vara si iarna.

In lumea intreaga, interpretarile acestor evenimente au variat in functie de culturi. Dar cele mai multe sunt legate de sarbatorirea renasterii. Este vorba de sarbatori, festivaluri, adunari si ritualuri din intreaga lume.

Multe culturi din lume au ceremonii care celebreaza solstitiul. La origine, era vorba de necesitatea unui ritual de frica pierderii luminii. Se credea ca este necesara veghea si observarea atenta. Multe culturi antice au construit observatoare astronomice. Si nu numai. Chiar morminte, temple si alte constructii importante aliniate cu solstitiile.

Solstitiul de iarna era foarte important pentru ca oamenii erau dependenti de anotimpuri, de recolte si de agricultura. Soarele si lumina erau esentiale. Monitorizarea anotimpurilor era si ea importanta. In culturile foarte avansate ea devenea sarcina preotilor. La strabunii nostri ea era transmisa din generatie in generatie pe cale orala. Semnele anului si semnele antimpurilor trebuiau invatate, citite si interpretate corect.

Foametea, bolilele puteau veni odata cu lasarea iernii, din ianuarie in aprilie. Asta daca locuiai in nord. In sud, iarna vine din iulie in octombrie, “lunile foametei” cum mai sunt numite. In climatele temperate, acest festival era ultimul din an, inaintea instalarii iernii.

Cele mai multe vite erau sacrificate pentru a nu fi hranite in timpul iernii. Asadar, era una dintre putinele perioade din an cand exista mancare din belsug. In special carne. Vinul si berea erau fermentate in aceasta perioada.

Tot in aceasta perioada au fost comune mituri legate de zeii soarelui, cicluri calendaristice ale mortii si reinvierii, cand anul se nastea din nou.

Chiar si popoarele din neolitic ne-au lasat marturii despre aceste sarbatori. Oamenii din neolitic au fost fermieri. Vietile lor erau strans legate de sezoane si ciclurile recoltei. Asadar, trebuiau sa fie foarte precisi in prezicerea si citirea semnelor, miscarea obiectelor ceresti si anotimpuri. Noduri sculptate in os aratau ciclurile lunii, ansambluri precum Stonehenge foloseau la observarea miscarilor corpurilor ceresti. Rituri ale fertilitati, ritualuri ale focului, ofrande si rugaciuni.

Egipt: Templul din Karnak, sarbatoarea nasterii lui Horus

Acum 5000 ani, egiptenii antici celebrau renasterea soarelui in aceasta perioada. Festivalul dura 12 zile, pentru a reflecta cele 12 diviziuni ale calendarului solar.

Cele 12 zile celebrau nasterea lui Horus, fiul lui Isis, mama-zeita. Acest concept si-a gasit radacini in multe culturi. In 567, crestinii l-au adoptat. Liderii crestini au proclamat cele 12 zile din 25 Decembrie ca sezon sacru.

In Mesopotamia se celebra acelasi festival pentru a-l ajuta pe zeul Marduk sa imblanzeasca monstrul haosului.

Festivalul Saturnalia la romani

Traditiile persane si egiptene s-au intalnit in antica Roma. Cu aceasta ocazie, aici se celebra Saturnalia, festivalul zeului timpului, Saturn. Se petrecea, se ofereau daruri si se decorau casele. Ordinea devenea haos, caci aveau voie sa faci ce vrei in aceasta perioada rasturnata a anului. Razboaiele erau amanate. Afacerile si scolile se inchideau. Bogatii si saracii erau egali, sclavii erau serviti de stapani, copiii conduceau familia. Oamenii participau la baluri mascate si era incoronat un rege al batjocurii. Lumanarile si lampile alungau spiritele intunericului.

Sarbatoarea a devenit mult mai bogata cu timpul. Incepea cu un sacrificiu la Templul lui Saturn, in Forumul Roman, si un banchet public ce continua la nesfarsit. Jocurile de noroc erau permise si acestea erau cele mai bune zile din an.

In mitologia romana, Saturn era o zeitate agricola ce se crede ca domnise in Epoca de Aur. Atunci cand oamenii erau multumiti, iar pamantul era intr-o stare de inocenta. Sarbatoarea imita acele vremuri, conditiile unei ere mitologice pierdute. Echivalentul grec era Kronia.

Saturnalia era intr-ul fel un festival al luminii, al cautarii cunoasterii. Reinnoirea luminii si venirea noul an au fost mai tarziu numite in Imperiul Roma – Dies Natalis ale Soarelui Neinvins. Zilele de nastere ale Soarelui Neinvins, Sol Invictus. Popularitatea sarbatorii a crescut pana sub conducerea crestinilor. Iar mai tarziu au influentat crestinismul si Craciunul.

Originile sarbatorilor crestine

Se pare ca identitatea religioasa a acestor festivaluri poate fi gasita in lumea antica. Este vorba de un rebranding al traditiilor pagane.

Darurile, colindele si celebrarea ne provine de la romani.  Anume, Saturnalia. Istoricii au inregistrat similaritatile dintre sarbatori. Schimbarea rolurilor, inversarea ordinii, numirea unui “Rege”, toate acestea caracterizeaza si astazi comunitatile agricole.

Sarbatoarea Yalda din Iran

In Iran, focul se tine aprins intreaga noapte pentru a ajuta soarele si bunatatea sa invinga lupta cu intunericul si raul.

Sarbatoarea Yalda aduna familiile sa tina veghea. Yado este un festival iranian ce celebreaza cea mai lunga si intunecata noapte din an. Este un timp cand prietenii si familia se aduna sa petreaca si sa citeasca poezii. Culoarea rosie a fructelor de la masa simbolizeaza rasaritul si stralucirea vietii. Poemele apartin lui Divan-e-Hafez, poet foarte apreciat de iraniani.

Versiunea persana se numeste “Sacaea”. Reinnoirea anului celebrata de babilonieni a fost adoptata de persani. Una dintre temele principale era inversarea ordinii.

Sarbatoarea Dongzhi in China antica

In China, desi calendarul se bazeaza pe luna, ziua solstitiului de iarna este numit “Dongzhi” – sosirea iernii. Este una dintre cele mai importante sarbatori, asemanatoare cu Noul An Chinezesc.

Chanukah – Festivalul Luminii

Aceasta sarbatoare este legata de calendarul solar si lunar. Incepe pe 25 Kislev, trei zile inainte de Luna Noua apropiata Sostitiului de Iarna. Aceasta sarbatoare comemoreaza un eveniment istoric – victoria Macabeilor asupra grecilor si rededicarea templului din Ierusalim. Dar celebrarea sa, Festivalul Luminilor, face Hanukkah asemanatoare altor sarbatori din lume.

 

 

 

(Visited 163 times, 1 visits today)