Sa ne dea aurul inapoi, ba! Romanii patrioti pot dormi linistiti: se intoarce coiful in tara. Specialisti cu miile, experti in analize metalografice si alte cateva milioane de romani avizi dupa cultura — si, evident, nelipsiti de la muzee si expozitii de prestigiu — vor adormi in aceasta seara cu gandul la aurul dacilor.
Desigur, aur, daci si coifuri despre care nu au nici cea mai vaga idee… dar ce conteaza? Important e sa ai o parere! Chiar si una complet imbecila.
Asa ca m-am hotarat sa fac putina lumina in mediul virtual. Desi, sa fim seriosi, e bezna totala. Ce stim despre aurul asta legendar? Ce stim despre coiful de la Cotofenesti? I-a facut cineva analize la ficat? E de aur sau aoleo, ma tai in tabla? Cum ne dam seama, noi, expertii, ca olandezii nu ne-au tras in piept!
Iata mai jos datele oficiale ale coifului de la Cotofenesti, cu analize si tot ce trebuie, ca sa nu mai creada „expertii” de Facebook ca e fals, ca a fost furat de Oculta Mondiala, ca il tine Soros in pivnita si bea vin din el sau ca il poarta Ursula sub dus.
“Coiful de parada de la Cotofenesti a fost lucrat din doua bucati de tabla de aur, produse prin batere la rece dintr-un lingou de aur. Tabla de aur utilizata pentru producerea coifului are grosimi variabile. Acestea merg de la 2,82 mm, in partea de la baza, pana la numai 0,76 mm, in zona superioara a calotei pastrate. Corpul principal al coifului are inaltimea totala de 24,32 cm, avand diametrul interior in zona mediana (in zona ochilor) de 18,42 cm, de 17,6 cm (in dreptul urechilor) si de numai 13,5 cm in zona rupturii calotei.
Asa cum se poate observa in Tab.1, compozitia aliajului este extrem de omogena, specifica unei metalurgii avansate a aurului. Nu s-au gasit nici un fel de urme de staniu – elementul principal de identificare a aurului aluvionar – ceea ce, impreuna cu proportia mare de argint, face putin probabila folosirea aurului natural din “placers”-uri. Compozitia indica cel mai probabil folosirea unui lingou de aur aliat cu argint in cantitate mare pentru obtinerea unui obiect cu rezistenta mecanica superioara celei a aurului (metal recunoscut ca fiind “moale”), aspect impus de folosirea efectiva a coifului, probabil in scop de parada, nefiind vorba in acest caz de un obiect de inventar funerar ca in cazul coifului de la Cucuteni-Baiceni.
De asemenea, avem aici o comparatie cu artefactele de aur tracice din sudul Dunarii (analizele colegilor bulgari, din grupul condus de Ivelin Kuleff, asupra obiectelor din Necropola de la Duvanli, tumulul Kukova, sec. V a.Chr.). Exista asadar doua tipuri mari de aliaje:
Proba Aur (Au) Argint (Ag) Cupru (Cu)
1 76% 23% 1%
2 83% 16% 1%
Primul tip de aliaj se intalneste la Coiful de la Cotofenesti si oarecum la aplicele de la Agighiol, al doilea tip regasindu-se doar la o piesa din tezaurul Cucuteni-Baiceni. Analizele facute de Ivelin Kuleff pe obiectele de aur gasite in tumulul Omurtag, de langa Sveshtari, in anul 2012, si atribuite unui rege al getilor, au indicat un aur de inalta puritate, de peste 90%, intalnit la noi doar la coiful de la Cucuteni-Baiceni si la diadema de la Bunesti-Averesti. Se poate formula ipoteza ca aurul de inalta puritate era destinat podoabelor regale cu semnificatie speciala cum ar fi coiful sau diadema.”
Sursa: ArheoVest, Nr. II: In Honorem Gheorghe Lazarovici, Interdisciplinaritate in Arheologie, Timisoara, 6 Decembrie 2014, Vol. 2: Metode Interdisciplinare, Asociatia “ArheoVest” Timisoara, JATEPress Kiado, Szeged, 2014, Vol. 2, ISBN 978-963-315-221-8 (Vol. 2), paginile 669, 675.