Octombrie 2012
Era o seara rece de octombrie. Soarele cald al verii pierise incet pierzandu-si lumina si lasase ultimele urme de caldura undeva departe de acele locuri. Copacii isi schimbau incet culoarea, ziua isi ascundea orele, iar frigul isi facea loc in peisaj.
Ca in fiecare seara, Maggie mergea spre padure. O cabana de taietori de lemne o astepta mereu aici. O cabana veche, parca de cand lumea acolo. Cabana acoperea partea vestica a unei valcele despicate de un raulet aspru si repezit de munte. Era un loc de o frumusete dura. Inconjurata de padure din celelalte laturi, cabana era locul ideal pentru a-si reculege gandurile si pentru a vedea cum animalele vin ostenite seara la izvoare. Astepta chiar si ore intregi nemiscata doar pentru acest moment.
Un timp cand totul ingheta in nemiscare, un apus cand lupul si caprioara veneau sa bea cu nesat si sa-si ostoiasca setea. Ii parea o clipa a inceputurilor, un timp care nu se va mai intoarce.
In fiecare seara, amurgul era diferit, mereu altfel. Cateodata sangeriu, alteori portocaliu sau verde-albastru, din cand in cand galben si violet diafan. Mii de paseri din vazduh se asezau pe ramuri in asteptarea noptii. Dintr-un vacarm de tipete totul se tranforma subit intr-o liniste de neinteles. Parca toate muritoarele asteptau asta si orice glas inceta. Tacerea sinistra nu dura mult, iar acele cateva secunde pretioase sfaramau codrul. Apoi urma noaptea asezandu-si mantia spre ceruri. Plouase cu cateva nopti inainte si astepta sa auda din nou trilul priveghetorii, chemarile sturzilor cenusii si egretele. In curand, vor zbura si vor parasi tinuturile astea. Mirosea a iarna, iar vantul se inteti. Mai puse cateva lemne pe foc si vru sa se indrepte spre casa. Cand, incercand sa aranjeze cateva lumanari pe polita semineului zugravit de fum, zari o curiozitate.Un tablou suspendat, prea vechi sau poate prea innegrit de fum. Il lua si se uita atenta ca un copil la o jucarie noua. Nu prea vazuse tablouri, iar multe dintre ele erau tesute de mana reprezentand diverse scene cu lucratori si fermieri, poate o vanatoare doua, cativa pomi infloriti. Acesta era mai ciudat. Nu parea a fi cusut si culorile din el erau aproape sterse. O padure o privea inapoi din cadrul de lemn de stejar maroniu-inchis. O padure batrana de stejari, aproape ca cea de la usa. Iar in tablou o fata se plimba pe malul unui rau. Incerca sa indrepte culorile cu un stergar, dar vopselurile lasara dare urate. Se hotari sa-l lase deoparte si sa-si vada de drum. Aproape se lasase seara.
Pleca la drum. Merse putin pe marginea raului, apoi o taie spre sat. Ajunse acasa, iar mosnegii o mustruluira ca de obicei.
– Unde ai fost pana la ora asta? O apostrofa batrana
– Te pot manca lupii, draguto, daca mai ratacesti mult prin padurea ceea, intari si mosul.
– Dar am fost de zeci de ori si nu s-a intamplat nimica. Maine o s-o iau pe Raela si o sa-mi tina companie.
A doua zi pleca iarasi la drum. Ajunse la cabana cam in acelasi moment. Isi facu de lucru aranjand putina mobila din incapere. Totul era vechi si acoperit de praf. Oricat ar fi sters, praful aparea iar peste noapte. Nici cu panzele de paianjen nu parea sa aiba mai multe sanse. Cat de mult ar fi incercat, cabana arata mereu pustie si dezolanta. O usa scartai deschizandu-se larg si Raela isi baga capul mitos inauntru.
– Hai vino-incoace la caldura, ii striga ea.
Se lasa in sezlongul improvizat si privi raul. Pasarile incepeau sa plece. Zeci de carduri se chemau in zare: pescarusii albi-argintii si gavanele negre, sturzii si graurii de munte, cotofenele si priveghetorile. Un corb negru croncani pe o creanga si apoi se aseza pe cabana. Striga a toamna, a plecare si a ramas-bun.
– Zboara, corbule si adu-mi vesti, zise ea. Corbul tacu veghind-o.
Soarele apuse. Se trezi din nou pe marginea cotului raului si se simti iarasi molesita. Ii era foarte somn si se hotari sa atipeasca putin pe ast mal. Visa ceva. Se trezi speriata. Alerga pe mal. Vedea cabanuta dar nu putea ajunge la ea. Si incerca atat de tare. Alerga. Incerca sa …. Iasa.
Pe semineul inalt astepta spanzurat acelasi tablou: o fetita ratacind pe malul unui rau. Putin mai in spate se intrezarea goala si cu usa deschisa, cabana din padure.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5