“Religia incepe odata cu omul si numai odata cu el isi va sfarsi istoria”. Religia, in forma ei de credinta, se afla la baza fiintei dintotdeauna si pentru totdeauna. Asta face ca statutul omului sa fie homo religious (om religios) si nu zoon politikon (animal politic) asa cum l-a denumit Aristotel.
Sa-i dam bataie in fundamentarea unei noi religii, spre acele “ceruri noi si pamanturi noi” despre care toate religiile vorbesc. Homo religiosus, religia – mit, ritual si simbol este doar un pas spre intelegerea noastra si a radacinilor noastre.
Cum poti conduce oamenii spre “Bine” in masura in care nu-l constientizeaza, nu stiu ce este si de unde vine? Nu cumva ar trebui, intai, sa le spui cum poate fi cunoscut si cum se poate ajunge la el? Imi veti spune ca – de milenii – religia si filosofia tocmai asta au facut. Daca este adevarat, atunci de ce viata ne dovedeste ca trebuie sa continuam cautarea si ne deschide tot felul de drumuri a caror falsitate nu mai poate fi dovedita, facandu-ne sa ne multumim doar cu o ilara contestare a adevarului?
Ca parte a Dumnezeului Unic, Iisus – ca Mesia – nu poate cobori printre noi pentru a doua oara in vederea aceluiasi lucru. Ar fi penibil! A venit odata, a inmanat oamenilor cheia care putea deschide poarta cunoasterii dumnezeirii dar… nu le-a indicat unde se afla. De atunci omul bajbaie pe la tot felul de porti inchise incercand sa vada careia ii apartine cheia.
Homo religiosus, religia – mit, ritual si simbol
Poate ca religia le-a expus si o ipoteza hilara, aceea ca trebuie sa mai astepte o minune: aceea prin care sa li se releve…minunea! Sa fie asta otrava picurata in dorinta fireasca de a evolua spre conditia de dumnezeu, inlocuind-o cu cea de autodistrugere? Noua era va fi marcata tocmai de gasirea antidotului: omul va trece de la “frica de Dumnezeu” la constienta de Dumnezeu. Aceasta trezire nu face decat sa alunge teama. Atunci cand aceasta se insinueaza in actiunile sale, inseamna ca ele sunt coplesite – mai mult sau mai putin – de natura inferioara, animalica, instinctiva si nu prin ratiunea care sa-ti releve intelegerea profunda a lucrului respectiv. Nu te poti apropia de Legea Universala a Dumnezeului Unic decat prin ratiune, inlaturand teama, lasand constiinta sa lucreze in locul ei pentru impunerea manifestarii naturii superioare (angelice) a fiintei umane, acel sambure de lumina ingropat de Divinitate in suflatul nostru in timpul genezei.
Teama nu este decat spuza care acopera scanteia divina, partea Adevarului Unic care sa ne redea utilitatea primordiala: chipul si asemanarea lui Dumnezeu. In interiorul nostru este lumina, caci Adevarul este in noi si – fiecare – am cautat – prin bine sau rau – sa scuturam spuza care o acopera. Prin revolte sau adevarate revolutii carnale sau spirituale, schimband alti oameni sau societati si culturi, provocam emanciparea individuala. Fiecare viata nu este decat un sir de trepte pe scara evolutiei spirituale. Trist este ca multi se opresc pe o treapta oarecare, pe care o considera mai comoda si raman prizonierii ei, blocand evolutia proprie si – uneori – a altora.
Ce s-a intamplat cu “oferta” pe care Divinitatea a facut-o omului? A fost imbracata in ritualuri prin care cativa tin prizoniera intreaga umanitate de mii de ani, in propriul folos. “Oferta” a devenit religie, afirmand superioritatea unui om in fata altuia, a unui popor in fata altuia, religia a devenit institutie iar institutia – pamanteasca fiind – isi mentine influenta si puterea prin constrangere si instaurarea fricii, aceasta fiind singura cale pentru a dainui. Daca religia ar fi inteles generozitatea “ofertei”, daca ar fi pretuit-o, n-ar fi trebuit sa ne stapaneasca prin teama, caci pe masura ce evolutia ( independenta de vointa noastra) impinge omul spre conditia de dumnezeu ( starea primara a fiintei create) , rolul si rostul ei in vechea forma se va incheia caci a facut din Divinitate din scop in unealta pentru implinirea dorintelor personale. Destinatia initiala, aceea de a mentine deschisa calea dintre om si Dumnezeu a ramas doar o notiune golita de continut. Apocalipsa de care se tot vorbeste nu Universul il loveste ci universul nostru; nu macrocosmosul va fi afectat, ci microcosmosul.
RELIGIA: MIT, RITUAL SI SIMBOL
Sacrul este elementul fundamental al constiintei, nu un simplu stadiu la scara evolutiei. Homo religiosus, religia – mit, ritual si simbol sunt separate sau fac parte din acelasi intreg?
Putem vorbi despre recuperarea sacrului, ireductibilitatea lui, irecognoscibilitatea sacrului manifestata prin camuflarea in profan si ocultarea sacrului de catre profan, despre imanenta sacrului, despre sacru ca metaistoric, ca realitate ultima, ca Dumnezeu; ddspre sacru si profan ca relatie dialectica, o relatie de opozitie axiologica dar de complementaritate ontologica.
Putem vorbi despre profan ca hierofanie, ca manifestare a sacrului, apoi putem dezvolta teoria despre hierofanie pe doua coordonate: manifestarea sacrului in profan si trensformarea profanului in sacru.
Trasam apoi schema: mit – ritual – simbol, cu semnificatia ei majora in cunoasterea si existenta omului, o imbogatim prin rit, ceremonie si initiere, trasam mitul ca istorie sacra, fixandu-l ca eveniment al timpului primordial al inceputului; optional putem folosi mitul ca soterologie (doctrina mantuirii) si – pentru ca ne trebuie un model exemplar de existenta umana – folosim mitul cosmogonic. Va intrebati de ce este necesar mitul? Simplu! Pentru refacerea existentei primordiale, recuperarea sacrului, reintoarcerea la timpul cosmic, trecerea intr-un nou mod de existenta si vindecare fizica, psihica sau spirituala (uitare…moarte…). Mai adaugam principiul imitatio dei si coincidentia oppositorum al unitatii opozitiilor si al transcenderii ideii de diferenta inspre unitatea suprema, spatiul si timpul sacru, istoria religiilor ca hermeneutica totala ( creativa si vizionara) si… sa-i dam bataie in fundamentarea unei noi religii, spre acele “ceruri noi si pamanturi noi” despre care toate religiile vorbesc.
Asadar, Homo religiosus, religia – mit, ritual si simbol fac parte din acelasi tot unitar
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.