Semnificatii in arta – ,,Papusi pe apa”
Inchipuiti-va un teatru care sta pe apa, asa, un fel de Venetia a artei dramatice, deasupra careia intra in scena, peroreaza, gesticuleaza, “declama”, gratioase, minunate papusi din lemn, care baleteaza deasupra unei panze subtiri de apa, prin care nu poti intrezari nimic. Farmecul absolut e ca, aparent fara nicio sursa ori conditionare exterioara, papusile se misca, fac reverente, sunt mai vii decat noi, oamenii. Si toate astea se intampla numai acolo: altundeva in lume nu poti sa le vezi, fac parte din diferenta specifica (foarte mare, de altfel), a vietnamezilor.
Japonezii au kabuki. In “cizma“, dincolo de stramtoarea Messina, exista “teatrul sicilian“, aparte. Vietnamezii au “papusi pe apa“. Un lucru care e al lor si numai al lor, al nimanui altcuiva. Nu il poti vedea decat la Hanoi, varianta originala. “Piesele de teatru” (pentru ca sunt mai multe) reprezinta, de fapt, scenete din viata traditionala si, mai ales, mitica, a vietnamezilor. Unele sunt “armate” cu o incarcatura divina, ca în Dansul Celor Patru Animale Divine, Dansul Phoenixului (alt animal sacru) sau chiar in Legenda Regelui Le Loi (sa aiba o oarecare legatura cu Legea- Dharma?). Cea din urma se refera la acest rege legendar, care a triumfat asupra invadatorilor Ming, a dat sabia sa magica unei broaste testoase gigant, la fel de mitica precum regele.
Botezul – nasterea „Omului Nou”
Acest stravechi simbolism al imersiunii in apa, ca instrument de purificare si regenerare, a fost acceptat/preluat de crestinism si implinit cu noi valente. In crestinism, botezul devine instrumentul principal de regenerare spirituala, caci imersiunea in apa botezului echivaleaza cu moartea lui Cristos. Simbolic, omul moare prin imersiune si renaste, purificat, reinnoit, asemenea lui Cristos, inviat din mormant.
Apei i-a poruncit mai intai sa produca fiinte vii. Apa este cea care, prima, produce ceea ce are viata, astfel ca uimirea noastra sa inceteze cand, intr-o zi, ea va zamisli viata prin botez. In insasi crearea omului, Dumnezeu a folosit apa pentru a-si desavarsi opera. Este adevarat ca pamantul i-a oferit substanta, dar pamantul ar fi fost inapt pentru aceasta opera daca nu ar fi fost umezit si inmuiat. De ce ea, care produce viata pe pamant, nu ar da viata si cerului? … Orice apa naturala dobandeste astfel, prin stravechea prerogativa cu care a fost inzestrata la origine, virtutea sanctificarii prin sacrament, cu conditia ca Dumnezeu sa fie invocat pentru acest lucru. Indata ce se rostesc cuvintele, Sfantul Duh, coborand din ceruri, se opreste asupra apelor pe care le sfinteste prin fecunditatea sa; apele astfel sfintite se impregneaza, la randul lor de virtutea sanctificanta.
Omul vechi moare prin imersiunea in apa si da nastere unei fiinte noi, regenerate. Toata preistoria botezului ”urmarea acelasi lucru, moartea si invierea – desi pe alte niveluri religioase decat cel instaurat de crestinism. Asemenea simboluri sunt arhetipale si universale; ele reveleaza situatia omului in cosmos, valorizand in acelasi timp pozitia lui fata de divinitate (de realitatea absoluta) si de istorie. Simbolismul apelor este produsul intuitiei cosmosului ca unitate si a omului ca un mod specific de existenta care se realizeaza exclusiv de-a lungul „istoriei”
APA VIE
In basmele populare romanesti, apa este cea care da putere personajelor principale, aflate in lupta cu zmeii, ce reprezinta raul. Astfel, Praslea, eroul basmului ,,Praslea cel voinic si merele de aur „ reuseste sa-l invinga pe zmeu, dupa o lupta grea si lunga, numai cu ajutorul fetei celei mai mici de imparat, care-i da apa. Si in basmul popular ,,Greuceanu „ eroul este salvat de corbul nazdravan care-i aduce ,,apa dulce „, adica apa vie, astfel incat, Greuceanu ,, Il baga in pamant pana la brau „ pe zmeu”. Simbolul picaturii de apa este cel de a aduce viata vesnica celui care o bea.
In Biblie gasim expresia „Apa vie” (Ioan 4, 37-38). Este un simbol care are, atat o cuprindere particulara, cat si o cuprindere generala.
Sub aspect particular, „Apa vie” se refera la faptul ca Iisus Hristos, prin moartea si invierea sa simbolice, capata calitatea de sursa divina a nemuririi umane. O nemurire pe care o ofera – pe cale substituitoare – omului nascut din nou. Orice om nascut din nou (pocainta umana), care solicita prin credinta moartea sa (iertarea divina) capata nemurirea. Acesta persoana inseamna ca bea „Apa vie”. Adica a bea din „Raul vietii” (numai un om nascut din nou).
Sub aspect general, „Apa vie” inseamna întregul Plan de Mantuire. Textul biblic (Apoc. 22, 14) doreste sa precizeze faptul ca beneficierea de „Apa vie” (Raul vietii sau Pomul vietii) este conditionata de nasterea din nou. Numai în felul acesta, Mantuitorul asigura nemurirea sau viata vesnica, prin substituirea numai a mortii omului pocait (Rom. 5, 21).
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Pingback: Sf. Ioan Botezatorul - Mythologica.ro
Pingback: Cum sa-ti faci singur aghiasma acasa! | Mythologica.ro
0.5
5
5