Experiente in pragul mortii
În 1991, o rezidenta din Atlanta, Pam Reynolds, a avut o experienta in apropierea mortii (NDE – near-death experience). Reynolds a suferit o interventie chirurgicala pentru un anevrism cerebral , iar procedura cerea ca medicii sa ii scurga tot sangele din creier. Reynolds a fost tinuta literalmente în moarte cerebrala de catre echipa de chirurgi pentru aproape 45 de minute. În ciuda faptului ca era în moarte clinica, atunci cand Reynolds a fost resuscitata a descris unele lucruri uimitoare. Ea a povestit experientele pe care le-a avut in tot acest timp – cum ar fi interactiunea cu rudele decedate. Chiar mai uimitor este faptul ca Reynolds a fost capabila sa descrie aspecte ale procedurii chirurgicale, pana la ferastraul care a taiat osul si care a fost folosit pentru a elimina o parte din craniu.[sursa: Parker ].
Cum explica stiinta viata dupa moarte?
Ce este remarcabil (desi nu unic) la experienta lui Reynolds este ca aceasta este o combinatie intre o experienta in apropierea mortii (NDE) si o experienta in afara corpului sau experiente extra-corporale (out-of-body experience – OBE). Vom incerca sa infruntam acest teritoriu nemarcat pe marginea realitatii, explicand modul în care experientele aproape de moarte se petrec. Stiinta, de asemenea, a facut propriile sale progrese spre explicarea acestor fenomene ciudate. Doua studii cu privire la aspectele diferite ale experientei lui Reynolds au fost efectuate în 2007. Fiecare pare sa explice modul în care o persoana poate avea o OBE sau o NDE, dar rezista ele oare testului de a explica experiente ca ale lui Reynolds?
Aproape 18% din persoanele aduse înapoi din pragul mortii dupa ce au suferit un atac de cord, au declarat ca ar fi avut o NDE [sursa: Ora ]. În timp ce multi adepti religiosi nu s-ar fi lasat surprinsi de aceste relatari, ideea ca tocmai constiinta umana si corpul exista distinct si independent una de cealalta dispare în fata stiintei. O persoana în moarte cerebrala nu ar trebui sa fie în masura sa formeze noi amintiri – ea nu ar trebui sa aiba niciun fel de constiinta. Oare numai o explicatie metafizica poate explica NDE?
Un studiu de la Universitatea din Kentucky a castigat rapid teren in randul oamenilor de stiinta ca cea mai buna explicatie eventuala pentru NDE. Cercetatorii de acolo sustin o teorie prin care afrima ca fenomenul misterios este într-adevar o varianta a tulburarii somnului numita circulatie rapida a ochilor in somn (REM) intruziune. În aceasta tulburare, mintea unei persoane se poate trezi înainte trupului sau, si astfel pot aparea halucinatii si sentimentul de a fi desprins de corpul fizic.
Cercetatorii din Kentucky cred ca NDE sunt de fapt intruziuni REM declansate în creier prin evenimente traumatice, cum ar fi stopul cardiac. Daca acest lucru este adevarat, atunci aceasta înseamna ca experientele unor oameni care urmeaza dupa momentul cand sunt in pragul mortii sunt confuze pentru ca intra brusc si pe neasteptate intr-o stare alterata de visare.
Aceasta teorie explica de ce a existat întotdeauna un aspect misterios legat de NDE: modul în care oamenii pot experimenta vedenii si sunete dupa moartea cerebrala confirmata. Zona în care intruziune REM se declanseaza se gaseste în trunchiul cerebral – regiunea care controleaza functiile de baza ale corpului – si poate functiona practic independent de creierul superior. Deci, chiar si dupa ce regiunile superioare ale creierului sunt moarte, trunchiul cerebral poate continua teoretic sa functioneze, si intruziune REM ar putea aparea în continuare [Sursa: BBC ].
Aceasta pare a fi o explicatie bunapentru NDE, dar ce putem spune despre OBE? Sunt oare acelasi lucru? Haideti sa descoperim impreuna.
Experienta in afara corpului
În timp ce teoria intruziunii REM pentru experienta in pragul mortii explica aparentele halucinatii care însotesc NDE, un alt aspect ramane un mister. Cum poate o persoana sa-si priveasca propriul corp dupa ce moare? Desi experientele in afara corpului sunt uneori raportate ca parte a experientei in pragul mortii, ele pot, de asemenea, aparea ca de sine statatoare, indicand faptul ca acestea sunt un tip diferit de NDE.
Acest lucru este sprijinit de o cercetare accidentala. Pentru a afla cauza convulsiilor epileptice ale unui pacient de 43 de ani, neurologul elvetian Dr. Olaf Blanke a efectuat un test de cartografiere a creierului cu ajutorul electrozilor plantati pe creier pentru a determina ce zona controleaza o anumita functie. Odata ce o anumita regiune era stimulata, femeia avea brusc o experienta in afara corpului. Ea i-a spus lui Blanke ca se putea vedea de sus [Sursa: New York Times ].
Blanke a stabilit ca prin stimularea electrica a girusului angular al femeii, o parte a jonctiunii parietale temporale, el ar putea induce automat o experienta in afara corpului. Ce este remarcabil este faptul ca pacienta a suferit o experienta in afara corpului de fiecare data cand girusul angular i-a fost arbitrar stimulat.
La un moment dat, creierul este asaltat cu informatii. Ca rezultat, am devenit insensibili la imaginile si sunetele din jurul nostru, cum ar fi zumzetul de la metrou, zgomotele sinelor de tramvai sau o lumina fluorescenta de neon . Jonctiunea parietala temporala (TPJ) este responsabila pentru sortarea prin aceste informatii disparate si inscrierea lor împreuna într-un pachet coerent.
TPJ, de asemenea, se întampla sa fie regiunea care controleaza intelegerea propriului nostru corp si situatia lui în spatiu. Blanke considera ca un rateu din aceasta regiune este responsabil pentru OBE. Daca oricare din informatiile care sunt clasificate în functie de intersectia parietala temporala devin trecute, ca locul în care ne aflam în spatiu, atunci am putea aparent fi eliberati de limitele corpului nostru – chiar daca numai pentru o clipa.
Atat Blanke cat si cercetatorii de la Universitatea din Kentucky explica prin teoriile lor OBE si NDE. Dar ce se intampla daca le combinam pe cele doua ca o explicatie pentru experiente de genul celei alui Pam Reynolds? Aceasta posibilitate nu ne ofera o rezolvare? Cum se pot vedea Pam Reynolds si altii ca ea in afara de corpurile lor, în timp ce acestea erau în moarte cerebrala?
NDE poate fi un rezultat al intruziunii REM, declansat în trunchiul cerebral. Dar OBE sunt controlate de o regiune a creierului superior, care este clinic mort cand apare NDE. Mai mult decat atat, pare logic sa credem ca acel creier superior trebuie sa functioneze în continuare, în scopul de a interpreta senzatiile produse de intruziunea REM declansata în trunchiul cerebral.
Chiar daca combinarea teoriilor cercetatorilor de la Universitatea din Kentucky cu cele ale lui Blanke nu produc o explicatie pentru NDE, aceasta nu înseamna ca fiecare teorie este gresita. Cercetarea într-un domeniu de multe ori duce la un progres în alta. Poate vom afla ca o functie organica este într-adevar în spatele NDE.
Daca neurologia vine cu explicatia definitiva pentru NDE, misterul ramane în continuare. Stiinta ar putea explica “cum“, lasand în acelasi timp “de ce” fara raspuns. Descoperind o explicatie pentru NDE ar putea dezvalui o usa catre lumea metafizica care ar putea fi deschisa – si explorata – de stiinta.
Dr. Melvin Morse a scris: “Doar pentru ca experientele religioase se petrec la nivelul creierului, asta nu reduce sau injoseste în mod automat semnificatia lor spirituala.”[sursa : Morse ].
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
Pingback: Spiritismul, fantomele si oamenii de stiinta | Mythologica.ro