Masca romana din bronz descoperita la Gilau. Cum arata coifurile de parada ale cavaleriei imperiale?
Descoperita in urma sapaturilor arheologice realizate la castrul roman auxiliar de la Gilau, una dintre cele mai spectaculoase piese de cavalerie romana descoperite in Dacia romana se afla astazi in patrimoniul Muzeul National de Istorie a Transilvaniei. Este vorba despre o impresionanta masca de coif roman din bronz, atribuita unui cavaler din trupele auxiliare romane stationate in zona actualului Cluj, cel mai probabil apartinand unitatii ala Siliana.

Artefactul a fost descoperit de profesorul Dan Isac in timpul cercetarilor arheologice desfasurate la castrul roman de la Gilau, piesa fiind gasita pe fundul unuia dintre santurile fortificatiei. Specialistii dateaza masca intre mijlocul secolului al II-lea si inceputul secolului al III-lea d.Hr., aproximativ intre anii 150-200 d.Hr., intr-o perioada in care provincia Dacia reprezenta una dintre cele mai militarizate regiuni ale Imperiului Roman.
Masca a apartinut initial unui coif de cavalerie romana realizat din fier si bronz, insa partea metalica din fier nu s-a pastrat aproape deloc din cauza aciditatii solului. Din aceasta au supravietuit doar cateva fragmente de calota decorate cu motive ce imitau suvite de par. Tocmai aceasta combinatie dintre bronz si fier era specifica unor coifuri de parada romane extrem de elaborate, folosite de cavaleria auxiliara romana in cadrul demonstratiilor militare, ceremoniilor si exercitiilor tactice cunoscute sub numele de hippika gymnasia.
Majoritatea cercetatorilor considera ca asemenea coifuri cu masca nu erau destinate luptei directe, ci aveau un rol ceremonial si simbolic. Pana in prezent au fost descoperite peste o suta de astfel de masti de cavalerie romana pe intreg teritoriul Imperiului Roman, in special de-a lungul frontierelor de pe Dunare si Rin, ceea ce subliniaza importanta lor pentru trupele auxiliare de elita.
Piesa de la Gilau impresioneaza prin nivelul exceptional de executie si prin rafinamentul artistic. Masca a fost realizata printr-o combinatie complexa de turnare, ciocanire, traforare si incizare fina a detaliilor faciale si a coafurii. Chipul reda o figura feminina cu trasaturi elegante si expresie solemna: nas usor acvilin, ochi alungiti traforati sub forma unor fante inguste, gura mica intredeschisa si barbie marcata discret printr-o gropita. Intregul ansamblu confera mastii un aspect aproape hieratic, specific artei romane provinciale influentate de modele orientale.
Coafura este redata prin suvite paralele decorate cu striatii oblice si despartite de o carare centrala. Pe frunte apare un ornament de tip lunula, iar deasupra este reprezentata o diadema segmentata, elemente care accentueaza caracterul ceremonial al piesei. In partea posterioara se observa orificiile utilizate pentru fixarea mastii de componenta din fier a coifului, prin nituri sau curele din piele.
Din punct de vedere tipologic, artefactul apartine categoriei mastilor romane cu reprezentare „orientalizanta”, un stil extrem de rar si spectaculos in provincia Dacia. Descoperirea confirma prezenta unor echipamente militare sofisticate in cadrul cavaleriei auxiliare romane stationate la castrul de la Gilau si ofera o imagine exceptionala asupra elitei militare care controla frontiera nordica a Imperiului Roman.
Masca de parada a cavaleriei romane de la Gilau

Descoperita in anul 1980 in timpul cercetarilor arheologice desfasurate la poarta principalis dextra a castrului roman de la Gilau, masca de parada a cavaleriei romane reprezinta una dintre cele mai spectaculoase descoperiri militare din Dacia romana. Artefactul a fost gasit pe fundul santului in forma de V apartinand fazei de pamant extinse a castrului, cunoscuta drept Gilau II. Contextul arheologic indica faptul ca santul a fost ulterior astupat in momentul reconstructiei fortificatiei din piatra, faza Gilau III, iar masca a ramas abandonata in stratul de umplutura.
Piesa a suferit un proces puternic de coroziune, in special pe partea stanga, deoarece a stat timp indelungat intr-un mediu umed, format din argila sterila galbena si pietris geologic. Specialistii considera ca masca avea initial si o componenta posterioara realizata din fier, distrusa aproape complet de aciditatea solului. Din aceasta s-au mai pastrat doar cateva fragmente foarte mici din calota, decorate cu motive reprezentand suvite de par.
Masca de coif roman este realizata dintr-o placa de bronz si impresioneaza prin dimensiuni si executie: aproximativ 24 cm inaltime, 20 cm latime maxima si o grosime medie de 1,5 mm. Tehnica de realizare combina turnarea, ciocanirea, traforarea si incizarea fina a detaliilor faciale si a coafurii. Ochiul si gura sunt traforate, iar trasaturile fetei sunt atent modelate prin incizii discrete.
Artefactul apartine categoriei coifurilor romane cu masca realizate din doua componente, tip Garbsch A.2. Partea posterioara din fier, disparuta astazi, era fixata de masca prin nituri sau curele, lucru indicat de cele doua orificii circulare aflate pe partea superioara si inferioara din spatele piesei.
Chipul reprezentat este unul feminin, cu trasaturi solemne si aproape hieratice. Nasul este usor acvilin, ochii sunt realizati sub forma unor fante lungi, iar pleoapele sunt discret marcate. Narile circulare si gura usor intredeschisa accentueaza expresia statica a figurii. Atat gura, cat si barbia sunt marcate prin mici gropite incizate. Coafura este realizata prin suvite paralele oblice, despartite de o carare centrala. Pe frunte apare un ornament de tip lunula, iar partea superioara este completata de o diadema simpla, reprezentata sub forma unei benzi segmentate.
Masca de parada de la Gilau este incadrata in tipul iconografic Kohlert VI, categoria mastilor cu trasaturi „orientale”. Cea mai apropiata analogie cunoscuta provine de la Visegrád, in Pannonia Inferior. Potrivit lui J. Garbsch, acest tip de coif roman cu masca poate fi datat intre a doua treime a secolului al II-lea d.Hr. si inceputul secolului al III-lea d.Hr., existand posibilitatea ca cele mai timpurii exemplare sa fi aparut chiar in perioada imparatului Traian.
Contextul stratigrafic al descoperirii nu permite o datare absolut precisa, deoarece santurile fazei Gilau II au fost umplute spre sfarsitul secolului al II-lea d.Hr., atunci cand castrul roman a fost reconstruit din piatra. Totusi, specialistii considera ca masca a fost pierduta in timp ce era inca utilizata, cel mai probabil dupa reorganizarea fortificatiei in timpul imparatului Hadrian, in jurul anilor 117–118 d.Hr., moment in care fortul a fost extins pentru stationarea unei ala quingenaria.
Este evident faptul ca piesa a apartinut unui cavaler din cadrul unitatii auxiliare ala Siliana, trupa care a stationat la Gilau si care a folosit masca pana in momentul pierderii ei in santul ulterior nivelat pentru reconstructia fazei Gilau III.
Coifurile de parada romane realizate din bronz sunt extrem de rare in Dacia romana, iar exemplarul de la Gilau reprezinta al treilea astfel de artefact descoperit pe teritoriul provinciei. O alta masca similara a fost gasita in raul Olt, in apropierea anticei Romula, si se afla astazi in Kunsthistorisches Museum din Viena. Aceasta apartine aceluiasi tip Kohlert VI si a fost datata intre a doua jumatate a secolului al II-lea d.Hr. si mijlocul secolului al III-lea d.Hr.
Conform unei inscriptii gravate pe marginea mastii de la Romula, piesa a apartinut la doi cavaleri romani diferiti. Cercetatorii au incercat identificarea acestora prin interpretarea numelor si a unitatilor militare mentionate, insa concluziile raman in mare parte ipotetice. Autorul considera totusi ca datarea propusa initial pentru masca de la Romula este prea tarzie si ca aceasta trebuie incadrata mai degraba in perioada timpurie a celei de-a doua jumatati a secolului al II-lea d.Hr.
Un alt exemplar de masca romana de cavalerie a fost descoperit la Cincsor, tot in apropierea raului Olt, pe un platou aluvionar aflat la aproximativ 50 de metri de malul drept al raului. Piesa a fost recuperata impreuna cu fragmente de ceramica romana si este considerata de specialisti ca provenind dintr-un castru sau vicus militar de pe linia Oltului transilvanean. Si aceasta apartine tipului Kohlert VI si prezinta asemanari evidente cu masca de la Gilau, mai ales in ceea ce priveste expresia fetei.
Autorul observa faptul ca deformarea accentuata a partii stangi a mastii de la Cincsor nu pare sa fie rezultatul deteriorarii in sol sau al excavarii mecanice, ci o caracteristica originala a piesei. Acest lucru ar putea indica fie un rebut de atelier, fie o adaptare realizata special pentru un purtator cu deformari faciale. In mod similar, si masca de la Gilau pare prea ingusta pentru un chip masculin obisnuit, ceea ce ar putea sugera trasaturi faciale aparte ale proprietarului.
Daca masca de la Cincsor provine intr-adevar din castrul sau vicusul militar local, apare o problema interesanta: unitatea stationata acolo, cohors II Flavia Bessorum, era o unitate de infanterie fara componenta de cavalerie.
In concluzie, mastile de parada romane descoperite la Gilau, Romula si Cincsor apartin aceluiasi tip Kohlert VI si pot fi incadrate cronologic in a doua jumatate a secolului al II-lea d.Hr. Descoperirea de la Gilau ramane cea mai importanta dintre acestea datorita contextului arheologic clar si bine documentat, oferind date esentiale despre cavaleria auxiliara romana si despre coifurile de parada utilizate la frontierele Imperiului Roman din Dacia.
Bibliografie:
Dan Isac, „The Cavalry Parade Mask from Gilau”, Ephemeris Napocensis, XIX, 2009, 191–198.
Cr. M. Vladescu, Masca de parada de la Romula si incercarea de reconstituire a coifului de cavalerie romana. StudiiCercIstorVeche 32.2, 1981, 195–203.
Cr. M. Vladescu, Armata romana in Dacia Inferior, Bucuresti, 1983.