Am tot auzit in aceasta perioada despre invierea lui Isus. Lumii occidentale i se pare un mare fenomen biblic. In fond, acesta e liantul pe care si-au cladit credinta: invingerea fricii fata de moarte. Toate religiile au facut asta de-a lungul timpului, crestinismul a facut-o doar mult mai evident si lipsit de subtilitate.
Specialistii cred ca acest mit a fost preluat de crestini din Babilon, locul unde au fost in captivitate. Aici exista cultul lui Tammuz/Damuz. Deasemenea, putem vedea si elemente imprumutate de la egipteni sau de la cultul lui Mithra.
Pana la urma in culturile si religiile lumii exista si alte personaje care mor si invie. Haideti sa aflam cate ceva despre istoria lor.
Moartea fascineaza oamenii, si, probabil, i-a fascinat întotdeauna. Cea mai veche poveste existenta, cea a lui Ghilgames, adreseaza în mod direct întrebarea de ce exista moartea. Cu Pastele pe drum, mi se pare oportun sa ne amintim o figura religioasa care a murit si a înviat – dar pur si simplu nu sunt sigur pe care sa o alegem. Mitologiile lumii sunt pline de figuri religioase care au murit si inviat. Iata unele dintre cele mai interesante povesti:
Dionis – zeul grec al vinului
Dionysos este zeul grec antic al vinului si al nebuniei divine. Unul dintre cele mai cunoscute nume pe care le poarta este “cel nascut de doua ori.” Exista o serie de mituri care ar putea explica acest lucru, dar unul singur implica moartea si renasterea lui Dionysos.
Cand Zeus a lasat-o insarcinata pe Persefona, sotia lui Hera a cazut într-un acces de gelozie si furie nebuna. Ea a trimis Titanii sa-l rupa pe copilul Dionysos in doua. Apoi au consumat tot corpul, cu exceptia inimii. Inima a fost singura salvata si cusuta în coapsa lui Zeus, unde s-a nascut din nou.
Unii atribuie acest mit al mortii si renasterii direct viticulturii. La sfarsitul sezonului de struguri, vita de vie se taie imediat, ea pare aproape moarta pana cand în cele din urma va tasni înapoi la viata în sezonul urmator. Nu ar fi ultima oara în istoria vinului cand a fost asociata o zeitate legata de înviere.
Persefona – zeita lumii de dincolo in mitologia greaca
Persefona este fiica zeitei grecesti Demeter, zeitate a recoltelor si a cresterii granelor. Cand Hades, Domn al lumii de dincolo, s-a indragostit de ea, a condus-o pe Persefona spre moarte pentru ca numai asa putea fii regina lui si putea pasi in lumea de dincolo. Dar, de îndata ce Demeter a început sa tina doliu pentru fiica ei, plantele Pamantului au început sa se usuce.
În scopul salvarii si conservarii vietii de pe Pamant de la moarte, Zeus a ordonat lui Hades sa o elibereze pe Persefona. Din pacate, Persefona a mancat deja o parte din hrana mortilor, si asa ar trebui sa se întoarca în lumea de dincolo pentru o treime din fiecare an. Deci, ori de cate ori fiica ei se întoarce la Hades, Demeter plange, si acesta este motivul pentru care iarna coboara pe Pamant. Cresterea se reia corect numai atunci cand Persefona se intoarce în lumea celor vii. Celor din ziua de azi li s-ar parea ciudata o astfel de poveste sau mit dar trebuie sa intelegem modul simplu in care cei vechi isi explicau viata si experientele ei. Simplu, dar elegant.
Osiris – inviatul egiptean
Exista mai multe versiuni ale mitului lui Osiris din Egipt, dar toate cele legate de viata sa timpurie vorbesc de moartea si renasterea sa. Osiris nu a fost initial un zeu in adevaratul sens al cuvantului si cu toate drepturile divine, dar a fost cel putin partial divin – si în timpul sau pe calea spre dumnezeire, Osiris a murit si a revenit la viata de cel putin doua ori.
Pe de o parte, rivalul gelos l-a ucis pe Osiris si îl arunca în rau. Sora lui (si sotie) Isis ii cauta corpul in toate cele patru zari si il intoarce la viata cu ajutorul unei vraji magice. Dar Osiris curand a murit din nou. De data aceasta corpul sau a fost rupt în bucati si împrastiat în întreaga lume. Isis a adunat fragmentele si le-a alaturat împreuna pentru o înmormantare decenta. Cand ceilalti zei au vazut gradul de devotament al lui Isis, l-au recompensat pe Osiris prin învierea sa si facandu-l Dumnezeu al celor morti. Se crede, dealtfel, din cauza simbolurilor care il insotesc in moarte, ca Osiris ar reprezenta moartea si invierea agriculturii.
Odin – fiorosul nordic, tatal zeilor la vikingi
Odin este zeul parinte al mitologiei nordice, care a castigat o mare întelepciune in cursul a mai multor incercari si teste severe. În scopul obtinerii acestor cunostinte din lumea de dincolo si din taramul mortilor, Odin a decis sa se sacrifice. El a luat o sulita si s-a lovit cu ea in coasta. Apoi, el a legat un lat de marele copac al lumii Yggdrasil, si s-a spanzurat timp de noua zile.
Dupa acest sacrificiu Odin s-a intos mai puternic decat oricand. Daca aceasta poveste despre suferinta, moartea si învierea unui zeu va sunt familiare, este probabil pentru ca crestinismul a ajuns in nordul Europei cu mult înainte de scrierea poeticei Edda, si ar fi coexistat alaturi de religia nordica. Chiar si dupa convertirea oficiala a Islandei la crestinism, a fost raportat ca marinarii ar sacrifica pentru Thor înainte de o calatorie pe mare. Substratul vechilor religii e mult mai puternic decat crestinismul. Pana si astazi le putem simti prezenta.
Ganesha – zeul elefant indian
Ganesha, din cauza capului sau de elefant, este una dintre cele mai usor de recunoscut figuri a zeilor din panteonul hindus. Avand în vedere originile antice ale hinduismului si numarul mare de traditii, exista o varietate de povesti care explica cum a ajuns în posesia acestui cap destul de neortodox.
Într-o poveste, Ganesha a fost facut de catre zeita Pavarti si pus sa-i protejeze camera. Cand Shiva a încercat sa intre, Ganesha a facut cum i s-a spus si a încercat sa-l opreasca, dupa care Shiva a taiat capul lui Ganesha. Pavarti a fost scos din sarite, asa ca Shiva a decis sa faca o fapta buna readucandu-l pe Ganesha la viata si oferindu-i un nou cap in timpul acestui proces. Poate ca într-o încercare de a-l face pe Ganesha mai putin frumos, Shiva a folosit capul de elefant.
Lemminkainen – eroul finlandez care l-a inspirat pe Tolkien in Stapanul Inelului
În mitologia finlandeza, Lemminkainen este un erou care pleaca într-o misiune pentru a captura una dintre lebedele negre de la raul care traverseaza lumea de dincolo. El moare în încercarea sa, iar trupul sau scufundat în apele raului se pierde. Corpul este rupt pe stanci în partea de jos, iar ramasitele sale sunt împrastiate. Mama lui Lemminkainen vine în cautare sa si ea ii reuneste toate partile corpului, cusandu-le împreuna. Acest lucru nu ii întoarce fiul la viata, asa ca trimite o albina pentru a aduce mierea zeilor si astfel eroul este readus la viata.
Tamuz din Babilon, cel mai vechi zeu al vegetatiei
Tamuz a fost un zeu sumerian al vegetatiei care se presupune ca la început a fost un rege muritor. Cand el a fost luat ca un iubit de zeita Inanna lucrurile s-au complicat intr-un mod destul de dificil. Potrivit Epopeei lui Ghilgames, toate fiintele iubite de Ishtar (o paralela babiloniana cu Inanna) sfarsesc rau din dragoste.
Tamuz nu a fost diferit: el a ajuns în împaratia mortilor. Inanna se presupune ca a cedat, si a mers sa-l salveze pe Tamuz si sa-l transforme intr-un zeu. Ea a facut acest lucru, nu doar o data, ci de mai multe ori. În fiecare an Tamuz moare si lumea (cel putin în Orientul Apropiat) este lovita de seceta si caldura extrema, si atunci cand ploile vin si culturile încep sa creasca, acesta este un semn ca Tammuz a fost din nou înviat.
Krishna, zeul indian
În conformitate cu Mahabharata, o alta epopee hindusa, Krishna este o încarnare a lui Vishnu. Forma de Krishna i-a permis zeului sa înteleaga mai bine creatia lui si sa interactioneze cu oamenii lui. Dupa multe aventuri, razboaie, si explorari a naturii universului, Krishna participa la un festival. La acest festival izbucneste un conflict si Krishna se retrage in padure pentru a medita. În timp ce el mediteaza sub un copac, un vanator îl ia drept un cerb si il raneste mortal cu o sageata. Krishna moare si trupul sau este ars, dar, fiind un zeu, el nu se descompune si în loc se înalta spre cer.
Quetzalcoatl, zeul-sarpe din Mexic
Quetzalcoatl a fost unul dintre marii zei ai diferitelor popoare din Mezoamerica. În iconografie el este de obicei prezentat ca un sarpe cu pene. Lui i-a fost dat acest aspect înfricosator în locul chipului sau oficial urat si marcat de crapaturi.
Odata, cand era beat, a cerut sa-i fie adusa sora sa si a incercat sa faca sex cu ea. Trezindu-se din betie, i-a fost rusine de ceea ce a facut, si el însusi s-a pus într-un sarcofag si s-a lasat sa pluteasca in deriva pe un rau. Venind sa se odihneasca pe malul unui rau, el a aranjat posesiunile sale într-un rug si s-a pregatit sa fie ars. Cenusa lui s-a ridicat in aer si s-a trasformat in pasari, iar inima lui a urcat pe cer ca Luceafarul de dimineata. Dupa patru zile în lumea de dincolo, s-a întors la cer.
Attis, zeul mortii si renasterii
Attis era un zeu frigian care a intrat mai tarziu in panteonul grec si roman în calitate de partener al zeitei Cybele. Ca unii dintre ceilalti zei asociati cu moartea si învierea, Attis era o zeitate a vegetatiei. El a fost nascut dintr-o migdale hranita în organismul unei zeite. Attis era pe cale de a fi casatorit cu o printesa cand zeita Cybele a aparut, aruncandu-l pe Attis într-o frenezie.
Înnebunit, el s-a castrat si a sangerat pana la moarte. Cybele a cedat si l-a adus pe Attis înapoi la viata, posibil renascut sub forma unui pin. În fiecare an, moartea lui Attis este plansa intrucat plantele nu mai cresc. Cand viine primavara, învierea lui este sarbatorita cu un ritual specific – impodobirea unui pin. Va aduce aminte de Pomul de Craciun?
Asadar, chiar daca aceste zeitati par stranii, ciudate si straine noua, trebuie sa intelegem modul in care anticii vedeau lumea. Vegetatia si agricultura erau cele mai importante. La fel si aparitia si disparitia soarelui in timpul iernii. Acestea trebuiau explicate si cea mai buna forma era mitul invierii. Crestinii au preluat acest element si l-au inglobat in religia lor.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
corect…..istoria religiilor
Pingback: MITUL ÎNVIERII,PREMERG?TOR IUDEO-CRE?TINISMULUI – Basarabia Literara
Pingback: Mituri si legende despre anotimpuri si lunile anului | Mythologica.ro