Firul narativ al fanteziei House of Dragon aduce in prim-plan o serie de nobile case, a caror implicare in intrigile istorisite este esentiala; printre acestea se numara si Casa Velaryon, ale carei origini sunt legate de insula Driftmark – cea mai intinsa din intregul golf Blackwater.
Detinatori ai castelelor Driftmark si High Tide in acelasi timp, nobilii Velaryon care s-au perindat la carma acestei importante famii purtau atat titlul de „Lord de Tides” cat si cel de „Stapan al Driftmark-ului”, aflandu-se insa intr-un raport de vasalitate fata de Dragonstone.
Casa Velaryon are drept blazon un scut ce infatiseaza un calut de mare argintiu-sidefat pe un fond de culoare turcoaz, precum nuanta apelor strabatute de navele lor timp de secole.
Desi nu au asociat acestei efigii o lozinca menita sa fie inscrisa in mod oficial in hrisoavele cronicarilor Citadelei, surse colaterale dezvaluie ca membrii familiei Velaryon se mandreau cu trei caracteristici definitorii pentru stirpea lor inca din cele mai vechi timpuri: „The Old, the True, the Brave” – socotindu-se „antici, iubitori de adevar si curajosi”, deopotriva.
De-a lungul vremurilor nimeni nu le-a contestat aceste virtuti demne de tot respectul.
Casa Velaryon – istoric si caracteristici
In venele membrilor Casei Velaryon curgea sange Valyrian, iar din punct de vedere al infatisarii, aveau parul argintiu, purtat in plete lungi, ochi de culoare purpurie si privire patrunzatoare, care dezvaluia darzenie, inteligenta si pasiune, in egala masura.
Anumite izvoare istorice ar fi indicat faptul ca Velaryonii ar fi poposit in Westeros chiar si inainte de Targaryeni, stabilindu-se pe insula Driftmark:
„… Velaryonii formau o familie cu descendenta valyriana, antica, istorica si care ajunse pe tarmurile continentului Westeros inainte de Targaryeni, straduindu-se sa inchege si ulterior sa puna la dispozitia regilor cea mai mare parte a flotei lor maritime”, dupa cum scria maestrul Yandel al Citadelei.
Fu tocmai Driftmark insula unde cu timpul isi ctitorira propriul castel, ce gazduia anticul tron cunoscut sub denumirea de „Driftwood”.
Respectabilul tron Driftwood le-ar fi fost daruit, potrivit legendelor, in vremuri stravechi, chiar de catre zeitatea ce proteja apele marii care despartea continentele Westeros si Essos – Merling King – pentru a pecetlui un pact care-i lega intr-un mod pe cat de tainic pe atat de profund, de mare si de arta navigatiei in general.
Ca urmare a acestui pact respectat de ambele parti, din generatie in generatie inca din cele mai vechi timpuri, in traditia Casei Velaryon intra un obicei pe cat de sugestiv pentru un domeniu in care excelau – marinaritul – pe atat de folositor pentru formarea lor ca oameni de nadejde in situatii din cele mai dificile: inca de la varste fragede, copiii de parte barbateasca erau incurajati sa se imbarce si sa deprinda tainele marinaresti, muncind cot la cot cu membrii echipajului, pentru a-si castiga stima si pretuirea acestora pe masura trecerii anilor.
Nu era de mirare asadar faptul ca adeseori, pe puntile corabiilor din Driftmark se regaseau copii Velaryon in varsta de doar 9-10 ani, gata sa dea piept cu primele lor experiente pe mare, strabatand caile navigabile comerciale ce legau cele doua continente, dar si in orice alta directie le-ar fi dictat proiectele mai mult sau mai putin aventuroase ale propriei familii.
Din randurile acestora erau numiti ulterior comandantii de nave si amiralii, pe de o parte gratie abilitatilor dobandite inca din copilarie si a pretuirii de care se bucurau in randurile membrilor echipajelor, iar pe de alta parte din pricina faptului ca cea mai mare parte a flotei era asigurata tocmai prin alocarea resurselor Casei Velaryon acestui domeniu de activitate.
Puternici aliati ai Casei Targaryen, dar si cei mai periculosi potentiali inamici
In ciuda faptului ca nu se dadeau in vant dupa dragoni, alegand inca din vremuri ancestrale apele in locul vazduhului, Casa Velaryon se demonstra cea mai veche si mai loiala aliata a Targaryenilor.
Totusi, fiii rezultati din casatoriile mixte de sange regal, detineau dragoni si zburau pe coamele acestora, deprinzand aceasta iscusinta prin traditie de la Targaryeni, dupa cum se desprinde din firul narativ al fanteziei, urmarind istoria copiiilor printesei Rhaenyra adusi pe lume in timpul primei sale casnicii, cea avuta cu Ser Laenor Velaryon: printul Jaecaerys Velaryon zbura de pilda pe coama dragonului Vermax, fratele sau mijlociu, printul Lucerys Velaryon, detinea dragonul Arrax, iar mezinul familiei, printul Joffrey Velaryon era la randul sau un dragonrider, zburand pe coama lui Tyraxes).
In timpul campaniei de cucerire purtate de Argon Targaryen fura insa navele flotei Velaryon cele ce transportara soldatii regelui prin Golful Blackwater, pentru ca mai tarziu acestea sa intre in componenta flotei regale, acoperind cea mai mare parte din efectivele sale.
De altfel, de-a lungul secolelor, atat de numerosi membri ai Casei Velaryon servira pe post de lorzi-comandanti de nave, adjudecandu-si un binemeritat loc in cadrul Consiliului Restrans al regelui, incat acest rol fu considerat cu timpul aproape drept o componneta de natura ereditara a familiei.
Pozitia geografica a insulei lor de resedinta le oferea avantajul unei pozitii privilegiate, in imediata vecinatate a stramtorii Gullet, ceea ce le-a favorizat acumularea unor averi considerabile de pe urma afacerilor comerciale, dobandind treptat o influenta importanta asupra hotararilor adoptate de regii Targaryeni, prin prisma resurselor de care dispuneau si a iscusintei de a-si plasa omul potrivit la locul potrivit, in imediata vecinatate a suveranului.
Pe de alta parte, relatiile stranse dintre Casa Velaryon si Casa Targaryen contribuira la celebrarea a numerose casatorii intre membrii acestor familii, atat inainte cat si dupa declansarea razbiului de cucerire.
Tocmai de pe urma unei astfel de casatorii veni pe lume Valaena Velaryon, care la randul sau il avu drept sot pe Aerion Targaryen, caruia-i darui trei copii: Visenya, Aegon si Rhaenys – trei personaje care aveau sa-si puna amprenta asupra unor importante evenimente istorice.
Dar cel mai de seama reprezentant al Casei Velaryon in timpul domniei regelui Viserys I Targaryen fu Ser Corlys, supranumit Sea Snake (Sarpele de Mare), casatorit cu printesa Rhaenys Targaryen, unica indreptatita, potrivit lorzilor ce votara succesiunea la tron, sa rivalizeze cu Viserys.
Cand acesta din urma dobandi totusi tronul, tensiunile dintre Casa Velaryon si coroana se accentuara, conducand treptat la o ruptura ireparabila.
Corlys alese in cele din urma sa se alieze cu printul Daemon Targaryen in realizarea unui proiect strategic de cucerire, cand printul fu alungat de la curte pentru a-l fi maniat pe rege prin comportamentul sau nechibzuit.
Impreuna pusera stapanire pe cea mai mare parte a insulelor Stepstones, controland caile navigabile dintre acestea si cele ce conduceau spre Westeros, deopotriva.
In taina insa, Viserys I sprijini financiar aceasta campanie a fratelui sau, socotind ca este mai intelept sa-l tina la distanta si sa-i incredinteze totodata o sarcina care-i satisfacea orgoliul si-i potolea in buna parte instinctul razbionic.
Timp de trei ani, din 106 pana in 109, Daemon si Corlys isi hartuira adversarii, ajungand in cele din urma sa-si impuna autoritatea asupra tuturor insulelor, cu exceptia a doua din acestea, motiv pentru care Daemon se utoproclama rege al Stepstones si al Marii Narrow , incoronat fiind chiar de catre Corlys Velaryon.
Casa Velaryon – implicarea in razboiul civil Dansul Dragonilor
Corlys Velaryon si sotia sa, Rhaenys fura puternici sustinatori ai cauzei printesei Rhaenyra Targaryen pe durata desfasurarii razboiului civil Dansul Dragonilor, opunand rezistenta taberei rivale, a printului Aegon al II-lea Targaryen.
Acesta din urma revendica Tronul de Fier in ciuda faptului ca Rhaenyra fusese proclamata ca succesoare de drept a regretatului rege Viserys I, lorzii jurandu-i credinta la vremea respectiva.
Nu putini fura membrii familiei Velaryon care-si pierdura viata in aceasta confruntare sangeroasa – printre acestia se numara printul Lucerys Velaryon (Luke, al doilea fiu al printesei Rhaenyra din prima casatorie a acesteia cu Ser Laenor Velaryon), care fu trimis ca mesager la Storm’s End – resedinta Casei Baratheon – intr-o misiune socotita initial lipsita de riscuri.
Printesa nadajduia sa fie primit calduros de lordul Baratheon, dar lucrurile luara o intorsatura dramatica intrucat tanarul fu ucis de printul Aemond Targaryen, trupul sau lipsit de viata si al dragonului Arrax, pe coama caruia strabatea vazduhul, fiind aduse la tarm de apele ce scaldau malul stancons din Storm’s End, dupa trei zile de la confruntarea aeriana cu mult mai puternicul si mai experimentatului dragon al lui Aemond, Vhagar.
Si sotia lui Corlys, Rhaenys, isi pierdu viata la randul sau intr-o batalie apriga, la Rook’s Rest, avantandu-se cu temeritate intr-o lupta inegala, pe coama dragonului sau, Meleys, impotriva regelui Aegon al II-lea Targaryen si a printului Aemond, care-i intinsera o cursa si o atacara pe neasteptate cu infricosatorii lor dragoni – Vhagar si Sunfyre.
In timpul bataliei ce avu loc in stramtoarea Gullet, muri si printul Jacaerys Velaryon, iar insula Drifrmark fu invadata de adrversari – o lovitura dubla si extrem de dureroasa pentru familie si pentru toti cei ce luptau impotriva verzilor.
Ulterior, reraltiile dintre Corlys Velaryon si Rhaenyra se deteriorara, iar aceasta din urma il acuza de tradare si porunci sa fie aruncat in temnita.
Abia dupa ce printesa fu capturata de regele Aegon al II-lea si oferita drept hrana dragonului sau, Sunfyre, Corlys fu eliberat si intra in serviciul coroanei, obtinand un loc privilegiat in Consiliul Restrans al regelui pana la moartea acestuia.
Corlys Velaryon muri de batranete in anul 132 – unul din putinii membrii ai familiei sale care avu parte de o moarte naturala si nu de una violenta – un adevarat miracol, tinand seama de aventuroasa viata pe care a trait-o.
Bibliografie:
Martin, George R.R. – „Fire & Blood”, 2018;
Young, Joseph Rex – „George R.R. Martin and the Fantasy Form”, 2019;
Martin, George R.R. – „Fire and Blood: 300 Years Before a Game of Thrones (a Targaryen History)”, 2020;
Wilson, Jeffrey R. – „Shakespeare and Game of Thrones”, 2020;
Day, Debbie – „Everything We Know About Game of Thrones Prequel Series House of the Dragon”, 2021.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.