Calatorul care-si indreapta pasii catre partea sudica a Romaniei, spre cursul inferior al Dunarii, patrunde pe teritoriul judetului Giurgiu, care se mandreste nu numai cu unul din cele mai insemnate porturi dunarene, ci si cu frumusetea padurilor si cu personalitatile de seama care s-au nascut pe plaiurile sale.
Scriitorul Tudor Vianu (1898-1964) de pilda a fost giurgiuvean, precum pictorul Nicolae Darascu (1883-1959), istoricul literar Nicolae Cartojan (1883-1944) sau matematicianul Miron Nicolescu (1903-1975), pentru a aminti doar cateva astfel de nume sonore.
Multe din documentele, operele, obiectele personale sau fotografii care dezvaluie momente din vietile acestora sun expuse la nivelul Muzeului Judetean „Teohari Antonescu” din municipiul Giurgiu – resedinta de judet – dar multe alte obiective interesante se regasesc si pe teritoriul celorlalte localitati care intra in componenta judetului.
Din randurile acestora din urma, va prezentam in cele ce urmeaza zece propuneri menite sa va invite la drumetie pe carari giurgiuvene:
- Bustul lui Dimitrie Bolintineanu din Bolintin-Vale
Poetul si diplomatul Dimitrie Bolintineanu (1819-1872) s-a nascut la Bolintin-Vale, in judetul Giurgiu, dintr-o familie de macedoneni aromani stabiliti aici dupa o lunga calatorie ce avu drept punct de plecare o indepartate asezare de pe malul lacului Ohrida, cunoscuta sub denumirea de „Ierusalimul Balcanilor”, intrucat detine 365 de lacasuri de cult – cate una pentru fiecare zi a anului.
Participant de seama la revolutia pasoptista din 1848, Dimitrie Bolintineanu fu exilat, nereusind sa mai ajunga in tara decat abia in 1859, cand intra in politica, devenind ministru de externe, culte si instructiune publica si membru al Lojii Fratia.
In ciuda aparentei sale prosperitati, dupa suisuri si coborasuri, poetul muri in 1872 afectat psihic din pricina saraciei si mizeriei la Spitalul Pantelimon si fu inmormantat la Bolintin-Vale, unde se regaseste si bustul sau, ridicat la jumatatea secolului XX in curtea Liceului teoretic care-i poarta numele.
Opera a fost realizata in bronz de catre sculptorul Mac Constantinescu (1900-1979), amplasata pe un soclu din beton placat cu travertin si a fost inaugurata in anul 1970.
- Conacul Mociornita din Singureni
Supranumit si „Resedinta Toscana de langa Bucuresti”, Conacul Mociornita din Singureni a fost construit in anii ’20 pe o colina a domeniului cu acelasi nume, punct din care poate fi admirata o priveliste unica spre cursul raului Neajlov.
Proprietatea apartinea ambasadorului italian in Romania intre anii 1941-1945 – Renato Bova Scoppa – care o vandu ulterior Margaretei Mociornita, ai carei mostenitori o vandura la randul lor actualilor proprietari ai conacului declarat monument istoric de importanta locala.
Din punct de vedere arhitectural, conacul prezinta o serie de elemente care imbina stilul local traditional al constructiilor romanesti din perioada respectiva, cu cel italian din Toscana: pe de o parte a fost prevazut cu turn fortificat de aparare si incaperi de locuit, deopotriva, iar pe de alta parte i s-au adaugat porticuri cu arcade in stil mediteranean.
In imediata vecinatate a constructiei se afla si o microdelta ce ocupa circa doua hectare, ale carei ape se varsa ulterior in Neajlov – un colt de natura deosebit, nu numai pentru iubitorii de frumos, ci si pentru pasionatii de pescuit.
- Mausoleul Eroilor si Manastirea din Comana
In curtea Manastirii din Comana – ea insasi inscrisa in categoria edificiilor religioase declarate monument istoric – se afla si Mausoleul Eroilor cazuti in timpul Primului Razboi Mondial.
Istoria acestuia este rascolitoare, intrucat aminteste faptul ca in incinta manastirii, in anul 1916, trupele germane comandate de feldmaresalul german Anton Ludwig August von Mackensen – unua din cele mai proeminente personalitati militare ale Imperiului German de odinioara – au creat un veritabil cimitir de campanie, la nivelul caruia au fost inmormantati peste 500 de eroi cazuti in luptele de pe Neajlov.
Mausoleul a fost construit conform indicatiilor lui Nicolae Iorga in 1932, pe ruinele fostului paraclis al manastirii, iar placa de marmura alba de pe fatada sa, poarta inscriptionate cateva versuri semnificative, scrise de catre poetul Mircea Dem. Radulescu (1889-1946): „Cei ce cazut-au pentru tara / Pe lanul campului bogat / Jertfind o-ntreaga primavara / Nu au murit, ci-au inviat”…
- Padina Tatarului din Comana
In satul giurgiuvean Vlad Tepes, care intra in componenta comunei Comana, se afla o arie acoperita de padure, poieni, liziere cu arbusti si luminisuri, care alcatuiesc Parcul Natural Comana, ce se intinde pe o suprafata de peste 230 de hectare.
In inima acestuia se regaseste rezervatia naturala Padina Tatarului, care constituie o zona de conservare si protectie pentru o planta deosebita din flora spontana romaneasca: bujorul romanesc (Paeonia Peregrina), ale carui flori sunt atat de frumoase, parfumate si delicate incat au inspirat o serie intreaga de opere celebre ale unor mari pictori romani, precum Stefan Luchian sau Theodor Aman.
Una din cele mai reprezentative flori pentru folclorul si cultura poporului nostru, bujorul acesta este un adevarat sipet cu nestemate din punct de vedere al semnificatiilor locale, detinand o valoare deosebita din punct de vedere al traditiilor si al pretuirii in constientul colectiv, ca simbol al dragostei si al sacrificiului, imaginea sa fiind regasita frecvent la nivelul costumelor populare giurgiuvene, cat si in icoanele manastirilor, ca sa nu mai vorbim despre versurile cantecelor populare.
- Schitul Mironesti
Situat in comuna Gostinari, asezamantul monahal ortodox de calugarite Schitul Mironesti a fost inscris in categoria monumentelor istorice din judetul Giurgiu, in incinta sa aflandu-se o biserica veche, ctitorita din porunca Doamnei Ilinca, sotia postelnicului Constantin Cantacuzino, unul din cei mai pretuiti dregatori ai domnitorului Matei Basarab, ucis la Manastirea Snagov in anul 1663.
Biserica pastreaza inca vechile sale picturi, are ziduri impresionante, cu grosimea de un metru, usi si ferestre impodobite cu ornamente traditionale romanesti de tip floreal, sculptate in piatra incadramentelor cu o maiestrie deosebita.
Potrivit inscriptiei de la intrare, lacasul a fost inaltat in perioada 3 mai – 18 septembrie 1668 si poarta hramul Sfantului Nicolae.
- Conacul Stefan Bellu din Gostinari
Se regaseste pe domeniul ce a apartinut spre sfarsitul secolului al XVIII-lea marelui vistiernic Stefan Bellu (1767-1833), care a poruncit cladirea unei grandioase curti boieresti, din care azi mai pot fi vizitate doar ruinele Bisericii, cele ale turnului de clopotnita si cele ale zidurilor de incinta.
Pe masura trecerii timpului, conacul s-a deteriorat grav, putini din localnicii comunei Gostinari amintindu-si azi de faptul ca actualul cimitir Bellu din Bucuresti poarta numele unuia din urmasii logofatului Alexandru Bellu, fiul lui Stefan.
Din pacate, din impozanta curte boiereasca de la Gostinari, azi n-au mai ramas decat urmele palide ale bogatiilor nemasurate detinute odiniara de cate membrii acestei mari familii boieresti.
- Ostroavele Cama-Dinu-Pasarica
La numai 15 kilometri de Giurgiu, pe sectorul dunarean al judetului, se regaseste o zona de ostroave care intra in componenta Rezervatiei Naturale Cama-Dinu-Pasarica, ce acopera o suprafata de aproximativ 2400 de hectare, subdivizate la nivelul localitatilor Slobozia, vedea, Gaujani, Malu si Cetatuia.
Ostrovele apartin categoriei luncilor inundabile, adapostind o mare varietate avi-faunistica si botanica, incluzand specii de arbori si plante deosebite, precum nucul american, hameiul, vita salbatica, plopul negru sau stejari seculari.
Acestea favorizeaza un habitat natural optim pentru pasari, pesti si animale, multe din acestea protejate prin lege, dar si conditii ideale pentru zone acoperite cu diferite specii de ciuperci si muschi, ce fascineaza de multa vreme oamenii de stiinta prin caracteristicile lor unice.
Aici pot fi admirat si frumosii nuferi albi, ghioceii de balta si florile de marul lupului, aflate pe cale de disparitie, asadar ocrotite la nivel european.
- Padurea Manafu
La nivelul bazinului paraului Ismar sin Valea Bujorului se regaseste o zona forestiera speciala, cu statut de rezervatie naturala: Padurea Manafu.
Padurea include mai multe arii plantate cu salcami, dar acestora li se alatura specii de copaci deosebiti, precum stejarul brumariu, garnita sau cerul.
Luminisurile acestei paduri rezerva insa o surpriza plina de farmec pentru drumeti: in lunile mai-iunie etaleaza un splendin tablou floreal, fiind incarcate cu rosul aprins al bujorilor romanesti.
Este un colt de natura in care au fost implementate in diferite faze, colonii de fazani si de caprioare, ceea ce a daunat in buna masura poienilor de bujori, dar florile se dovedesc inca in masura sa supravietuiasca musafirilor nepoftiti, continuand sa imboboceasca spre sfarsitul primaverii.
- Ruinele curtii domnesti a lui Radu si Constantin Serban de la Dobreni
Intre anii 1605-1611, la Dobreni, fu ctitorita o constructie impresionanta, cu „odai, firide, bolti, jgheaburi cu olane, helesteu si gradini frantuzesti, din porunca lui Radu Serban, care dadu sfoara in tara precum ca in acest loc sa poposeasca pentru vrerea sa, domnul Mihai Viteazu”, dupa cum scria odinioara diaconul Paul din Alep.
Cronicile vremii amintesc aceasta curte domneasca ca drept fiind inundata de flori si spatii verzi, cu ape traversate de podeturi arcuite ca-n povesti, chiosc pentru umbra in plina vara si biserica domneasca, asa cum se cuvenea ca loc de rugaciune pentru voievodul tarii, inaltata sub hramul Adormirii Maicii Domnului.
Din toate acestea insa azi cu greu se mai deslusesc urmele stralucirii din trecut, vizitatorului neavizat ramanandu-i sa se multumeasca doar cu ruinele jalnice ale zidurilor cu rosturi de mortar vechi si o balta acoperita de stuf si papura, in afara bisericii.
- Padurea Tesila din Vlasin
Rezervatia Padurea Tesila din Vlasin este la randul sau o arie la nivelul careia se urmareste protejarea speciei de bujor romanesc, intinzandu-se pe o suprafata de peste 52 de hectare.
In imediata sa vecinatate exista multiple posibilitati de cazare, fiind sosotita o atractie turistica deosebit de valoroasa, pentru frumusetea rara a traseelor sale si pentru biodiversitatea pe care o adaposteste.
In Vlasin se afla de asemenea numeroase monumente istorice – sase din acestea de interes arheologic, dezvaluind repere apartinand culturii Gumelnita si Boian – si alte trei de interes arhitectural: biserica Sfantul Ioan Botezatorul, ctitorita in anul 1857, Scoala Veche din Schitu, datand din anul 1900 si fundatiile vechii biserici Sfantul Nicolae din Camineasca (1867), reconstruita in anul 2003.
Bibliografie:
- Ghinea, Dan – „Enciclopedia geografica a Romaniei”, 2000;
- Opris, Ioan – „Muzee si colectii din Romania: mica enciclopedie”, 2002;
- Radvan, Laurentiu – „Orasul din spatiul romanesc intre Orient si Occident: Tranzitia de la medievalitate la modernitate”, 2007;
- Chiva-Coada, Petre – „Embleme si efigii giurgiuvene: glosse, catrene”, 2007;
- Coman, Marian – „Putere si teritoriu. Tara Romaneasca medievala (secolele XIV-XVI)”, 2016.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.