Mitul folcloric al „Zburatorului” este unul erotic, legat de un personaj fantastic, insa care este adevarata lui origine? Ce sau cine se ascunde in spatele Zburatorului?
Binecunoscut deja din poeziile lui Mihai Eminescu sau Heliade-Radulescu, Vasile Alecsandri, sau Cezar Bolliac, Zburatorul este unul dintre miturile esentiale romanesti alaturi de Traian si Dochia, Miorita si Mesterul Manole.
Zburatorul este unul dintre cele mai prezente mituri românesti.
În credintele populare romanesti acesta este ca un zmeu care intra în odaile fetelor tinere nemaritate sau cele proaspat maritate si le musca sau tortureaza în somn. Fetele se trezesc slabite si fara vlaga si uneori au vânatai pe corp. Daca fata este expusa în repetate rânduri atacurilor Zburatorului aceasta cade la pat si boala se numeste “lipitura”. Si pentru ca si flacaii si barbatii sunt chinuiti de asemenea vise, poporul a închipuit pentru ei o Zburatoroaica frumoasa sau Lipitura despre care vom vorbi mai tarziu!
Zburatorul este o creatura fara sentimente si fara compasiune, desi în multe dintre creatiile popular, el se îndragosteste de o faptura omeneasca. Iubirea dintre Zburator si femeie este de fapt reprezentarea legaturii cosmicului cu umanul, a ceea ce vedem dar este imposibil de stapânit si de patruns.
Zburatorul reprezinta dragostea mistuitoare si neîmplinita, este focul nestins al iubirii neîmpartasite.
Zburatorul ca zmeu/demon in basmele populare
Este foarte posibil ca demonul sa fie asemantor variantelor succubus din legendele medievale. Succubus era varianta feminina care aparea in forma unei femei ce seducea barbatii in somn. Varianta masculina se numea incubus.
Zburatorul simbolizeaza înmugurirea sentimentului de dragoste la fetele aflate la vârsta pubertatii. Trairile tinerelor sunt declansate de un personaj fantastic, cu o mare putere de seductie, care apare pe înserat, le face sa se îndragosteasca de el, apoi pleaca, lasând în urma lui melancolie, zbucium. Este ca o boala, o dragoste patimasa, o iubire pasionala, nestapânita care mistuie si distruge sufletul omului.
Zburatorul este o semi-divinitate erotica, un demon arhaic de tip malefic (cu o influenta nefasta, fatala, rea). Caracter cu aspect malefic, pe de o parte prin placerea de a chinui si isteriza pe tinerele fete, Zburatorul este pe de alta parte demonul frumos care aduce tulburarile si zbuciumul iubirii.
Mitul Zburatorului a fost sesizat în aspectul lui cultural de George Calinescu. Acesta afirma ca „Zburatorul este un demon frumos, un Eros adolescent care da fetelor pubere tulburarile si tânjirile întâii iubiri”. Mitul Zburatorului s-a nascut si traieste în mediul visului.
Ramâne una dintre cele mai ascunse taine ale visului, pierdut printre credintele superstitioase ale poporului.
Cum putem recunoaste un Zburator si cum te poti pazi de el? Credinte si superstitii!
Zburatorii pot fi zariti trecând ca o dâra luminoasa, mai ales în noptile senine de vara. Ziua ei traiesc în scorburile copacilor batrâni din lunci sau poiene. Cine cunoaste scorbura în care se ascunde zmeul poate scapa de el, dând foc copacului; îndata ce i-a dat foc, trebuie sa fuga, fara sa se uite îndarat, caci zmeul, vazând ca arde, îl striga pe nume. Daca omul se întoarce, atunci zmeul îl poceste sau chiar îl ucide; daca nu se întoarce, zmeul plesneste de necaz si moare, arzând cu scorbura cu tot. Din zmeul ars curge o grasime, care, daca se da cailor, acestia se fac iuti ca zmeii.
În capodopera sa poetica, ”Zburatorul”, Ion Heliade Radulescu surprinde foarte bine credintele populare cu privire la acest ”zmeu”:
Dar ce lumina iute ca fulger trecatoare
Din Miazanoapte scapa cu urme de scântei?
Vro stea mai cade iara? Vrun împarat mai moare?
Ori e – sa nu mai fie! – vro pacoste de zmei? (…)
Balaur de lumina cu coada-nflacarata,
Si pietre nestemate lucea pe el ca foc.
Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curata;
Dar lipsa d-a lui dragosti! Departe de ast loc!
Pândeste-l, bata-l crucea! Si-n somn colea mi-ti vine
Ca brad un flacaiandru, si tras ca prin inel,
Balai, cu parul d-aur! Dar slabele lui vine
N-au niciun pic de sânge, s-un nas – ca vai de el!
Exista si o metoda de protejare împotriva Zburatorului, pe lânga cea în care sa nu-i raspunzi la chemari: sa se unga hornul si tocurile ferestrelor si usilor cu “untura de zmeu pleznit” – un amestec de plante si grasime animala stiut doar de vraci si batrânii satului.
Zburatorul ca tanar frumos in literatura romantica
Zburatorul este întrupat cel mai adesea ca fiind un barbat tânar ce se strecoara în casa prin horn sau prin crapaturile usilor. Fetele tinere trebuie sa aiba grija si sa închida bine ferestrele si usile ca nu cumva sa intre demonul. Daca acesta nu gaseste nicio poarta de acces, el îsi striga victima si încearca sa o îmbie cu vorbe dulci. Daca fetele nu raspund, creatura se stinge si dispare.
Mitul Zburatorului a fost preluat foarte mult si în literatura, în special în cea romantica, în care era un barbat frumos, seducator care întrupa de fapt dorul neîmplinit al fetelor si le aparea în vis sa le seduca.
Mihai Eminescu în poezia “Calin”, surprinde foarte bine imaginea demonului cu chip frumos:
“Ea a doua zi se mira cum de firele sunt rupte,
Si-n oglind-ale ei buze vede vinete si supte –
Ea zâmbind si trist se uita, sopoteste blând din gura:
– Zburator cu negre plete, vin’ la noapte de ma fura.”
Zburatorul ca sarpe cu aripi sau flacara in folclorul romanesc
Zburatorul mai apare in basme uneori si ca un sarpe cu aripi sau ca o flacara. Personajul actioneaza doar noaptea si este capabil sa ia forma unui barbat, a unei femei sau a unei stele. Din punct de vedere al simbolului, în general, zburatorul personifica fiinta iubita la care nu se poate ajunge.
Duhul dragostei apare câteodata acoperit de solzi argintii, purtând aripi albe si mari. El da vise de dor, framântari si neodihna si lasa uneori vânatai pe trupul fetelor ce de-abia au iesit la hora, nevestelor cu barbatul plecat si vaduvelor.
Zburatorul ca spirit/duh in cultura populara
Cea mai comuna descriere a zburatorului, întâlnita în majoritatea credintelor populare, este cea a unui flacau tânar. Acesta ia nastere ca urmare a interzicerii unei relatii de amor, dintre o fata si un baiat, de catre parintii fetei. Tânarul îndragostit se transforma în zburator, se întoarce noaptea în camera fetei, iar în timp ce aceasta doarme o chinuie în diverse feluri, o saruta si o musca. Exista mai multe moduri prin care zburatorul patrunde în camera fetei, în general acesta se foloseste de hornul casei, gaura cheii, fereastra sau chiar de crapatura usii. Fata îl vede pe zburator ca fiind real, se trezeste din somn si este mereu cuprinsa de fior, iar ca stare generala, fata vizitata de un zburator, slabeste din ce în ce mai mult. Boala care o cuprinde pe fata este numita „lipitura”, iar cele care sunt chemate sa o vindece pe cea bolnava sunt babele care au priceperea de a descânta.
Se considera ca acesta este un barbat care, în timpul vietii, a fost respins de o femeie si care, dupa moarte, bântuie femeile de pe Pamânt, dar mai ales pe cea care l-a refuzat (daca aceasta mai este în viata). Este considerat simbolul iubirii neîmpartasite, spun specialistii în Etnografie si Folclor. În functie de regiuni, zburatorul este asemanat cu un zmeu, are coada de foc si este supranumit „ceasul cel rau” sau „al mai rau”.
Lipitura, boala dragostei supreme si cum se vindeca ea
Deseori Zburatorul se transforma chiar în iubitul celei ademenite si petrece cu ea pâna la cântatori. Cei atinsi de Zburator nu mai au chef de nimic si tânjesc toata ziua. Boala lor este numita popular Lipitura sau Zburator si se vindeca astfel: martea sau vinerea se iau noua feluri de buruieni si se pun într-o oala cu apa neînceputa, descântându-se:
Avrameasa,
Cârstineasa,
Leustean
Si odolean,
Matraguna,
Sânge de noua frati,
Iarba ciuta
Si muma padurii!
Cum se sparge târgul,
Asa sa se sparga faptul
Si Lipitura
Si Zburatorul!
Cum se raspândesc raspântiile,
Asa sa se raspândeasca
Si Lipitura
Si Zburatorul!
Cum se raspândesc raspântiile,
Asa sa se raspândeasca vrajile
Si Lipitura
Si Zburatorul!
Dupa ce fierbe pe foc caldarea cu noua feluri de buruieni, la spartul târgului sau oborului, bolnava se scalda în acea apa, care apoi se azvârle cu o oala noua, rostindu-se în trei zile consecutive descântecul de mai sus. Este cu desavârsire interzis celor vizati de Zburator sau de Lipitura sa descrie cuiva visul ce l-a avut; e bine ca atunci când simte ca duhul coboara prin horn, bolnavul sa înfiga un cutit în pamânt. Atunci Zburatorul fuge si nu mai vine la acea casa.
Ion Heliade Radulescu în poezia sa Zburatorul, descrie foarte bine simptomele “lipiturii”:
“Vezi, mama, ce ma doare! si pieptul mi se bate,
Multimi de vinetele pe sân mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate,
Îmi ard buzele, mama, obrajii-mi se palesc!
Ah! inima-mi zvâcneste! … si zboara de la mine!
Îmi cere … nu-s’ ce-mi cere! si nu stiu ce i-as da:
Si cald, si rece, uite, ca-mi furnica prin vine,
În brate n-am nimica si parca am ceva;
Ca uite, ma vezi, mama? asa se-ncruciseaza,
Si nici nu prinz de veste când singura ma strâng
Si tremur de nesatiu, si ochii-mi vapaiaza,
Pornesc dintr-însii lacrimi, si plâng, maicuta, plâng.”
Zburataroaica sau Lipitura, demon feminin
Poporul roman a inventat si o versiune feminina a Zburatorului. Iar numele ei este identic cu al bolii. Ca doar nu puteau tocmai flacaii sa ramana nevizitati noaptea. Zburatoroaica, la rândul ei, chinuie flacaii si barbatii. În descântece se face deseori aluzie la rautatea acestor zmei:
Cât o sta Zburatorul cu Zburatoroaica în Rai,
Atât sa stea izdatul la N.!
Zburatorii umbla noaptea pâna la primul cântat al cocosilor, când pleaca
Sub pamânt,
Unde cocosul nu cânta,
Unde securea nu taie,
În paduri,
Pe sub buturi.
Toate popoarele vechi aveau în mitologia lor divinitati ale dragostei, asemanatoare cu ”zmeii” nostri. Il cunoastem deja pe Eros sau Cupidon din mitologia greaca sau Amor in cea latina, Bes in mitologia egipteana, Oengus in cea celtica sau Lempo in cea finlandeza. Insa mai degraba, acest zeu seamana cu demonii sexualitatii din mitologia sumeriana precum sucubus, cei care te sufoca in timpul somnului – demonii dorintelor sexuale.
Bibliografie
Dictionar de mitologie, George Lazarescu, Casa editoriala Odeon, Bucuresti 1992, ISBN 973-9008-28-3
Folclorul medical român comparat, Aurel I. Candrea, Polirom, Iasi 1999, ISBN 973-683-182-5
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.