Uriasii din Carpati: legendele uriasilor din Bucegi, Vrancea, Buzau, Scaeni, novacii si jidovii din Muntenia

Povesti si legende cu uriasi se întâlnesc cam pe tot cuprinsul tarii noastre, iar multe din ele sunt sustinute si de denumirile zonelor: in Muntii Apuseni in Tara Motilor, in Maramures, peste tot in zona Vrancei si Buzaului. Nu numai ca avem mult legende despre uriasi, dar avem si presupusi descendeti ai acestora in anumite sate din zona Prahovei, Gorjului sau Alba.

 

Zidul Uriasilor

La limita dintre Vrancea si Buzau exista comuna Vintileasca. În aceasta zona circula o legenda conform careia în vremurile de început ale omenirii convietuiau pe pamânt atât oamenii cât si uriasii sau jidovii, cum mai erau numiti acestia din urma. Despre uriasi se spune ca erau atât de mari încât calcau cu un picior pe un deal si cu celalalt pe un alt deal. Însa erau putini la numar si locuiau destul de departe unii de altii. În zona aceasta se spune ca ar fi fost o familie de uriasi ce avea doi copii, un baiat si o fata. Si jucându-se ei într-o zi au vazut într-o vale oamenii, ce pentru ei pareau niste furnici, oameni care trebaluiau la muncile de pe lânga casa sau de pe câmp. Parându-li-se tocmai buni de a servi drept jucarii, fata i-a adunat în poala si a dat fuga la maica-sa sa îi arate. Când s-a uitat mama si a vazut despre ce este vorba i-a zis fetei: -Du-i, draga mamei, înapoi de unde i-ai luat. Acestia sunt oameni si ei vor mosteni si vor stapâni pamântul mult timp dupa ce noi n-om mai fi.

Interesant este ca exact aceeasi legenda se întâlneste în Muntii Apuseni, în zona Hategului. Si nu cred sa fie o simpla coincidenta.

Oamenii din zona si-au creat o istorie paralela, fantastica, ce vorbeste despre stramosi razboinici condusi de un rege întelept, Luana, despre lupta lor cu forte ceresti, despre disparitii misterioase si multe alte ”episoade” incredibile.

 

Tartarii din Muntii Buzaului

În vechime, cu mult înainte ca localitatea sa fie atestata, se spune ca zona era locuita de uriasi sau „tartari”. Legenda spune ca acestia ar fi construit doua subterane sub niste stânci enorme si ca tot ei ar fi sculptat Stâlpii Tainitei, de pe muntele cu acelasi nume, zona în care nu poate ajunge picior de om în zilele noastre. De asemenea, pe muntele Tainita exista un loc unde în stânca sunt sapate „scaune” domnesti a caror origine este inexplicabila pentru localnici, deoarece se afla, de asemenea, la înaltimi foarte mari si în zone inaccesibile.

Legenda tartarilor este mentionata si de Herodot, care amintea despre ei ca despre un trib nobil si glorios. Numiti si „teutari” sau „titani”, acestia erau, relata Homer, „favoritii zeilor”, deoarece „întreceau pe toti oamenii în înaltime, forta si frumusete”. Ei au ridicat altare imense pe care aduceau ofrande zeilor, dar si constructii sub forma de turnuri si fortificatii ciclopice de aparare, dupa cum spunea Aristotel.

 

Uriasii din Scaieni, stramosii mosnenilor

Scaieni este o asezare straveche situata în muntii Buzaului, atestata pe la 1600. Aceasta era o veche comunitate de tarani liberi care au mostenit pamanturi si aveau proprietatea la comun. Insa ce este foarte interesant aici sunt locuintele acestora. Acestea erau din lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte înalte si aveau forma de turn, denumite astazi ‘cule’. Ele erau construite din trunchiuri întregi de copaci, taiati la o margine de padure. ‘Talpa’ turnului sau fundatia era formata din primii patru copaci doborâti, carora din taiere li se dadea directia de cadere, sub care se asezau pietre mari”. Si astazi satenii din Scaieni pastreaza acelasi mod de constructie a temeliei.

 

Uriasii din Tara Hategului

Tara Hategului este si ea plina de legende despre uriasi. Se spune ca în zona doua fete de uriasi au ridicat cetati, una la Deva, una pe vârful muntelui Retezat. Cum cea de pe munte era mult mai frumoasa, cealalta fata de urias s-a suparat si a aruncat cu un fier de plug, distrugând cetatea „rivalei” sale si retezând, totodata, si vârful muntelui despre care se spune ca atunci si-a primit si numele.

 

Uriasii din Buzau si Vrancea si Zidul Uriasilor

O alta legenda din zona vorbeste tot despre doi copii de urias care se jucau. La un moment dat s-au gândit sa se ia la întrecere, sa vada care arunca cu piatra mai departe. Doar ca ei nu aruncau pietricele, cum fac acum copiii când se joaca, ci aruncau cu ditamai bucatile de stânca. Primul a aruncat baiatul, apoi a aruncat si fata. Si cu asa forta a aruncat ca zbârnâia aerul nu alta. Si a cazut piatra fetei mai departe decât a baiatului. Tare s-a mai înfuriat baiatul când a vazut, ca se gândea cum sa fie el mai prejos decât o fata. Si atunci, a luat buzduganul si a lovit piatra aruncata de fata, atât de puternic încât a despicat piatra în doua. Asa e piatra si acum, iar numele si-l pastreaza din acea vreme, Piatra Fetei

Dar legendele nu se sfârsesc aici, caci nu foarte departe, în Valea Salciei, exista o legenda înca si mai interesanta. Valea Salciei se afla în judetul Buzau, dar tot la hotarul dintre Buzau si Vrancea. Iar legenda este sustinuta si de ceea ce se poate vedea cu propriii ochi.

Este vorba despre ceea ce în zona se numeste Zidul Uriasilor. Si înainte de a vorbi despre acest zid o sa va spun legenda lui.

Zice-se ca, pe vremea uriesilor, acestia au vrut sa-l înfrunte pe Dumnezeu. Si au pus ramasag cu El ca vor muta albia Râmnicului pe Slanic. Atunci, Dumnezeu le-a zis ca-i recunoaste învingatori doar daca vor face asta pâna ce vor cânta cocosii de dimineata. Zis si facut. Uriesii s-au apucat de treaba si au început sa care la pietre, sa faca un zid, un baraj. Si au muncit ei din greu si tot ridicau si faceau zidul, dar când se apropiau de final numai ce s-au auzit cocosii cântând de dimineata. Si atunci s-au umflat apele tare, au darâmat o parte din zid, iar uriesii s-au înnecat în apele acelea mari si vijelioase. Iar urmele zidului se vad si-n ziua de azi.

 

Novacii si jidovii din Giurgiu si Teleorman

În folclorul românesc se vorbeste de uriasi cu numele popular de ”novaci” sau ”jidovi”.

Legendele românilor sunt pline de astfel de Sfarma Piatra sau Strâmba Lemne, care au intrat si în literatura culta prin povestirile fantastice ale lui Mircea Eliade. Sigur si Biblia vorbeste de giganti.

Mai erau denumiti in cultura populara si capcauni sau colosi. În partea de sud a Munteniei, în Giurgiu si Teleorman, exista mai multe legende despre uriasi. Sau „jidovi”, cum li se mai spune. Cea mai populara este legenda lui Novac, care s-ar fi luptat cu un balaur care le facea rau oamenilor. Novac a reusit sa-l izgoneasca, iar când a fugit, balaurul a lasat o dâra pe pamânt, care poarta si acum numele „Brazda lui Novac”.

În zona exista si o multime de maguri, despre care povestile din batrâni spun ca au fost ridicate de jidovi.

 

Uriasii blanzi din Maramures si stramosii morosenilor

O interesanta traditie maramuresana vorbeste despre uriasul Cingalau, “inalt cat varful Pietrosu”, care avea o fata frumoasa, pe nume Roza Rozalina.

Chiar daca pareau fiorosi la infatisare, acesti uriasi erau foarte blanzi si prietenosi.

Intr-o zi, Rozalina a intalnit pe malul Izei un grup de oameni, pe care i-a luat acasa, crezand ca sunt jucarii. Apoi, ea s-a indragostit de un barbat, “capetenia daco-romana Turda Robonban”.

Batranul Cingalau a inteles ca i se apropie sfarsitul si ca el va fi ultimul din aceasta nobila stirpe de uriasi. A pus la cale nunta celor doi, iar Rozalina s-a rugat zi si noapte sa nu mai fie o uriasa, ca sa se poata uni cu alesul inimii sale. In cele din urma, dorinta i-a fost ascultata si ea s-a transformat intr-o femeie obisnuita.

Vazand minunea, tatal ei a impietrit. Unii dintre locuitorii de aici cred ca el este de fapt stanca numita “dealul Gogasa”. Si locul de unde Roza Rozalina i-a cules pe oameni ii poarta acum numele: comuna Rozavlea. Iar din unirea cu sotul ei s-au nascut stramosii morosenilor de azi.

 

Uriasii din Tara Barsei: Brasov, Piatra Craiului si Muntii Persani

Se zice ca, pe vremea cînd pamîntul României de azi era un fund de mare, au venit dinspre Rasarit niste uriasi. Calcînd din munte în munte, s-au oprit pe Piatra Mare. Pîna în Fagaras, oricît de mare le-ar fi fost pasul, nu puteau ajunge, asa ca au ridicat o movila ca sa aiba unde pune piciorul. Au scobit piatra din zona Timisului si au aruncat-o în mare, pe locul unde este acum Tîmpa, pîna ce s-a ridicat deasupra apei muntele pe care îl vedem acum. Asa s-a nascut muntele brasovenilor.

O legenda povesteste ca uriasii, dupa ce au trecut Oltul, si-au scuturat încaltarile de noroi si astfel au luat nastere cele opt enigmatice movile. Si astazi, localnicii continua sa creada în uriasi si transmit mai departe povetele mostenite cum ca nu e bine sa facem sapaturi în zona, ca sa nu-i deranjam pe gigantii care îsi au salasul sub piramide.

Colinele de la Cristian ar fi opera unui copil de urias, care, jucîndu-se, a scapat pamîntul adunat în poala si astfel s-au înaltat dealurile de azi. În Piatra Craiului, pe peretele de Vest, la 1.600 m altitudine, se poate observa un fenomen carstic cu totul deosebit, denumit Poarta Basmelor. Seamana cu o uriasa intrare spre adîncul pamîntului. Legenda spune ca pe acest munte îsi ducea veacul un urias.

Un flacau viteaz i-a venit de hac aruncînd cu pietre în el. Pietrele au trecut prin trupul uriasului, facîndu-i gauri mari. Namila a împietrit si astfel s-a format Poarta Basmelor. Cele patru pietre care l-au doborît pe urias se pot vedea si astazi, în apropierea portii. Pestera Comana din Muntii Persani este si ea sediul unei legende despre fapturi mitice, numele lor ramînînd în denumirile galeriilor. Astfel, exista o Sala a Uriasilor, descoperita în 1994. Se pare ca Tara Bîrsei a fost populata cîndva de umanoizi cu statura colosala, buni la suflet, care stateau la masa cu oamenii. Au fost creati de Dumnezeu si anihilati tot de el, dupa ce s-a dovedit ca sînt al doilea experiment esuat, dupa cel al capcaunilor.

 

  • Author Posts
Editor-in-Chief Archaeologist Mythologica
Autor si cercetator independent, specializat in istoria religiilor, mitologie, istorie antica si religie comparata, cu studii la Universitatea din Pennsylvania, Catalin ne arata calatoria rasei umane si cum sa intelegem mitologia prin ochii stramosilor nostri.

Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.

 

(Visited 3,655 times, 1 visits today)

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.