Cea mai faimoasa, mai respectata si mai vizitata sfânta de pe teritoriul României (da, ati ghicit, e vorba de Cuvioasa Paraschiva) a fost în realitate o creatie 100% a evului mediu balcanic.
Cândva, în veacul al 12-lea, pe malul Marii Marmara, nu departe de Constantinopol, în satul Epivates (azi Selimpasa), cu ocazia înmormântarii unui marinar batrân, oamenii au dezgopat oasele unei femei. În efervescenta profund religioasa a epocii, cumva, s-a dus vestea ca au fost gasite oasele unei Sfinte. Probabil ca la raspândirea vestii au contribuit si preotii locali care au intuit potentialul. Într-o epoca a Cruciadelor si a negustoriei cu moaste, orice biserica îsi dorea sa devina loc de pelerinaj datorita unor relicve sfinte. Câstigurile erau enorme pentru toata lumea, atât pentru biserica, cât si pentru comunitate. Iar daca nu aveai niste relicve autentice, provenite de la un om sfânt cunoscut, le inventai. Pur si simplu. Orice os putea deveni ”sfinte moaste” daca erau însotite de o poveste frumoasa si eventual de un ”miracol”. Socant? Era o adevarata afacere!
Povestea Cuvioasei Paraskeva are toate aceste ingrediente. Legenda, scrisa peste mai bine de 200 de ani spune cum o femeie tânara (o împarateasca) i s-a aratat într-un vis miraculos unui localnic si a cerut sa îi fie deshumate oasele de lânga ale batrânului marinar, un pacatos, si sa fie duse în Biserica. Într-o alta varianta a legendei, visul l-au avut doua femei diferite, în aceeasi noapte.
Nimeni nu stia ale cui erau acele oase si cui apartinusera. Dar SE STIA ca-s ale unei sfinte.
Numele i-a fost adaugat mai târziu. Înseamna ”VINERI” în limba greaca. Vineri este o zi sfânta atât în iudaism cât si în crestinism: este ziua de pregatire de dinaintea Sabatului (Paraskevi=pregatire), ziua Rastignirii, cea mai respectata zi de Post saptamânala! Aceasta este Sfânta Vineri de care mai citim în basme. Sfânta Paraschiva sau Sf. Vineri sunt acelasi personaj.
Initial, scheletul unei necunoscute fara nume, gasit întâmplator, Sfânta a ajuns în biserica din Kalikratea, cu hramul Sf. Apostoli unde au stat aproximativ 175 de ani. În acesti ani faima sfintei a crescut iar în 1231 mai marii Bisericii de la Constantinopol, au hotarât ca moastele Sfintei sa fie transferate în marele oras, în Catedrala Patriarhala. Devenisera mult prea importante pentru o bisericuta provinciala!
Din considerente politice si diplomatice, moastele Cuvioasei au ajuns apoi în capitala Taratului Bulgar, la Târnovo (azi Veliko Târnovo). Tarul Ioan Asan al II-lea tocmai ajunsese cel mai puternic lider militar din Balcani. Pentru prestigiul noului Tarat avea nevoie de un sfânt patron al Capitalei (aflata în plina reconstructie) si al tarii, iar conducerea latina de la Constantinopol le era datoare. Pentru consolidarea relatiilor diplomatice, împaratul a oferit bulgarilor moastele Sfintei Vineri de la Kalikratea.
Tarii Bulgariei au luat treaba foarte în serios. În primul rând au organizat moastelor o primire plina de solemenitate la Târnovo, una demna de un împarat. Înalte fete bisericesti din Bulgaria în frunte cu patriarhul Vasile, familia tarului, aristocatie, popor au participat la festivitatile aducerii moastelor Sfintei Vineri de la Constantinopol. Pentru ca ele sa fie depuse în chiar centrul Puterii politice a Taratului: în biserica din curtea palatului tarilor din Târnovo de pe colina Tarevet (vezi ilustratia). Pentru ca bulgarii zic zilei de vineri ”petka”, de la ( pet=cinci, a cincea zi), Sfânta a ajuns sa fie cunoscuta în lumea slava ca Sveta Petka.
Apoi i-au construit Sfintei o ”poveste”, o hagiografie. Patriarhul Eftimie de Târnovo s-a apucat si a scris viata Sfintei Petka si a ales serbarea ei la 14 octombrie. Abia acum s-a raspândit o varianta oficiala si detailata a vietii si faptelor Cuvioasei.
Ca sfânta patroana a Bulgariei, asociata cu puterea politica de la Târnovo, Paraskivei îi creste enorm prestigiu si faima. Este numita Sf. Paraskeva/ Petka a Bulgariei sau de la Târnovo (Sveta Petka Târnovska)
Moastele au stat la Târnovo timp de 160 de ani. În 1394, capitala Târnovo, laolalta cu întreaga tara a cazut sub ocupatia otomana. Sfintele moaste ale orasului – Petka, Philothea si Teofan au fost transferate la Vidin, apoi trimise peste Dunare lui Mircea cel Batrân al Tarii Românesti, unde timp de câteva luni au fost adapostite la Craiova (la sugestia Sf. Nicodim de la Tismana).
Apoi s-au întors iar la Vidin, devenit temporar, sub tarul Stratimir, capitala ultimului bastion bulgar neocupat de turci. Trei ani mai târziu, când taratul de Vidin a cazut sub otomani (1396), moastele au fost trimise despotului Stefan Lazarevic al Serbiei si duse într-o biserica din cetatea Belgradului, unde au ramas 125 de ani, pâna în 1521, când turcii condusi de Soliman Magnificul au ocupat si cetatea Belgradului.
Capturate de turci, moastele Sfintei au fost rascumparate de patriarhia Constantinopolului pentru 12.000 de ducati de aur si aduse înapoi în Constantinopol, în catedrala patriarhala din cartierul Fanar.
În 1641 domnul Vasile Lupu al Moldovei a donat o importanta suma patriarhiei Constantinopolului, care reprezenta tributul anual impus de turci patriarhilor din Constantinopol si Ierusalim. Ca recunostinta, Patriarhul Partenie îi ofera lui Vasile Lupu moastele Sf. Paraskiva a Balcanilor spre a fi depuse în noua biserica Trei Ierarhi ridicata la Iasi.
De atunci oasele sfintei se pastreaza în capitala Moldovei, Iasi.
Asta este pe scurt povestea adevarata a osemintelor din satul Epivates. Nu am insistat pe povestea Cuvioasei imaginata de preoti, deoarece este o fantezie în întregime.
Cultul Sfintei Vineri a fost urias în Balcani, în Bulgaria, Serbia, Grecia si tarile valahe.
Bibliografie:
Scoala de arta moldoveneasca. Interactiuni cu spatiul cultural polono-rutean, în secolele XV-XVI
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5