Ati crede ca isteria in masa e ceva nou! Ei bine, avem dovezi inca din timpul Egiptului antic. Stiati ca exista epidemii ale terorii, epidemii de ras, de dans sau de sughit? Acestea au aparut de-a lungul istoriei, de la biserica si secte la OZN-uri, de la dans la sughit, la vrajitoare si terorism si pana in epoca moderna, din anii 1500 pana in 2012.
Primele semnale de panica degenerata in isterie ca forma de nevroza concretizata in accese convulsive, agresivitate si excitabilitate sporita, se regasesc zugravite in scrierile egiptenilor antici, inca din anul 1900 i.e.n..
Ce este isteria in masa?
Termenul de „isterie” are insa origini elene, fiind imprumutat din lucrarile inegalabile ale parintelui medicinei – Hipocrate – care extinde semnificatia cuvantului „hysteron” (uter), la manifestarile anumitor femei nevrotice, din pricina unei patologii asociate deplasarii uterului.
In Evul Mediu, femeile nevrotice erau considerate nebune sau vrajitoare si nu de putine ori erau supuse unor ritualuri de exorcizare sau chiar condamnate sa fie arse pe rug.
E necesar sa realizam un salt catre anii 1900 pentru a descoperi primele abordari realiste ale chestiunii, incepand din momentul in care psihoanaliza defineste isteria drept o tulburare de natura psihica.
Cand o astfel de manifestare afecteaza insa largi mase de oameni, asociata fiind unor stiri false cu neputinta de controlat, se declanseaza fenomenul unei „nebunii colective” care genereaza monstri.
Isteria de masa constituie asadar un fenomen sociopsihologic extins, ale carui caracteristice devin pregnante intr-o perioada de stres bine definita, iar istoria a rezervat si acesui gen de scenariu felia sa din tortul comportamentelor bizare ale omului, inscriind pagini intunecate in cartea evolutiei societatii, inca de timpuriu.
Epidemia terorii – isteria in masa si terorismul
Un hohot de ras fara temei, un impuls necontrolat de a dansa sau pur si simplu un banal sughit – au fost cazuri in care aceste actiuni cvasi-nesemnificative au constituit in realitate simptome ale unei forme de isterie in masa, contagiind zeci sau chiar sute de persoane, in cadrul unor episoade ce s-au soldat cu consecinte tragice.
„Spre sfarsitul lunii septembrie 2001, in SUA, cateva persoane asteptau autobuzul in statie, cand una din ele remarca un rucsac uitat pe o banca si intra in panica, asociindu-l unui dispozitiv cu bomba, plasat de o mana terorista intr-un loc aglomerat. Aproape instantaneu, toti cei prezenti se declarara convinsi ca au vazut un om cu trasaturi arabe abandonand intentionat rucsacul si indepartandu-se in graba”.
Acesta este tipicul scenariu descris in lucrarile de specialitate americane, in scopul creionarii episoadelor de isterie in masa care s-au inregistrat in Statele Unite dupa atentatul asupra turnurilor gemene din New York: diferite persoane au raportat episoade similare, fiind convinse de pilda ca au respirat un gaz toxic dupa ce au deschis o punga inofensiva sau ca ar fi zarit presupusi teroristi plasand bombe in locuri aglomerate – consecinte sociopsihologice ale unui stres considerabil.
Epidemia dansului frenetic din Austria (1518)
In iulie 1518, o femeie pe nume Frau Troffea, incepu sa danseze pe strazile din Salzburg dupa o muzica numai de ea stiuta – nimic grav in aparenta, dar avand in vedere ca dupa o saptamana inca nu se opri, atragand alaturi de sine circa o suta de alte persoane, e cu adevarat iesit din comun.
Autoritatile locale nu reuseau sa inteleaga ce se petrece, astfel incat declarara ca ar fi vorba despre un soi de „febra a dansului” care se presupunea ca se va potoli din senin, tot astfel dupa cum s-a declansat.
Mai mult decat atat: construira un ring de dans din lemn si angajara muzicanti si balerini profesionisti pentru a oferi consultanta participantilor la manifestare si a le ghida miscarile in scopul evitarii accidentarilor ocazionale.
Dupa cateva zile se convinsera ca nu era vorba de divertisment, intrucat cei mai putini rezistenti facura infarct sau accident vascular cerebral, o parte din ei gasindu-si sfarsitul tocmai din pricina epuizarii.
Decesele nu reusira sa franeze valul celor ce se alaturau grupului initial, numarul dansatorilor ajungand la circa 400, in ciuda numeroaselor glezne scrantite si a cazurilor de fracturi de femur cu efecte letale.
Totul se calma abia spre sfarsitul lunii septembrie, dupa ce nebunia dansului cauza zeci de raniti si de morti, fara ca cineva sa-i poata ajuta in vreun fel sa se salveze de la efectele dramatice ale unei asemenea manifestari.
O serie de medici ai epocii respective atribui acest comportament absurd unei intoxicari survenite din pricina consumului de faina din secara afectata de o ciuperca parazita cu efect psihotrop, cunoscuta tocmai sub numele de „cornul secarei” (sau ergot), cu toate ca poate fi identificata si la nivelul altor categorii de cereale.
Cornul secarei era folosit in vremuri antice in cadrul unor ritualuri mistice tibetane, iar efectele sale sunt similare celor asociate consumului de LSD, dupa cum se desprinde si din textele sanscrite ale „Cartii Mortilor”.
In perioada cuprinsa intre anii 1960-1970, substante extrase din cornul secarei erau utilizate de catre intelectualii americani ca „drog recreativ”, lansand chiar o noua forma de arta: arta psihedelica.
Ipoteza ca un astfel de drog sa fi declansat „febra dansului” din 1518, fu insa inlaturata de catre specialisti, din pricina efectului mult prea indelungat si a faptului ca anumiti subiecti afectati se rugau fierbinte sa se opreasca din dans – o actiune care nu corespunde comportamentului unei persoane drogate.
Concluzia acceptata pe scara larga in mediul stiintific avanseaza ipoteza unei „forme de isterii in masa, provocata de foamea si saracia lucie in care traiau oamenii simpli la vremea respectiva”, oricat de stranie ar parea aceasta la prima vedere.
Epidemia vrajitoarelor posedate de Diavol: Procesul Vrajitoarelor din Salem (1692)
Salem este un oras din Essex (Massachusetts), care a devenit faimos datorita dramaticului eveniment in cadrul caruia au fost condamnate la moarte prin spanzurare, in anul 1692, o serie de persoane acuzate de vrajitorie.
Nu multi sunt cei care stiu insa ca celebrul „Proces al Vrajitoarelor” a fost instituit in urma unor manifestari cel putin stranii a doua fetite – Elizabeth Parris si Abigail Williams – care, in iarna anului 1691, incepura sa se comporte ciudat: se ascundeau de ceilalti, se tarau pe burta in loc sa se deplaseze pe doua picioare ca orice om normal, pentru ca la un moment dat, sa inceteze chiar si sa mai vorbeasca.
N-a fost nevoie de manifestari suplimentare pentru ca, la vremea respectiva, comunitatea riguros puritana sa inceapa sa vechiculeze zvonul potrivit caruia cele doua adolescente ar fi practicat vrajitoria sau ar fi fost victime ale acesteia.
Prima persoana acuzata fu o sclava indigena, Tituba Indians, care se ocupa preponderent de cele doua copile, dar nu fu spanzurata, ci in urma propriei sale alegeri de a „marturisi”, fu invitata sa paraseasca orasul, lucru pe care-l si facu in mare graba.
Adevarata problema se ivi odata cu contagierea altor locuitori ai localitatii, care incepura sa se comporte cu adevarat straniu, fenomen ce fu investigat cu metode cel putin la fel de bizare: o femeie prepara pentru cainele sau o turta din secara si urina de „oameni deochiati”, pentru a-l stimula sa identifice vrajitoarea, dar initiativa nu conduse la rezultatele asteptate.
Invinuirile nejustificate incepura sa apara precum ciupercile dupa ploaie, iar degetul acuzator al legii se indrepta catre o serie de femei sarace, din periferie, care „deranjasera” intr-un fel sau altul autoritatile sau comunitatea in trecut si care fura executate far pic de mila, acuzate fiind de vrajitorie.
Specialistii au stabilit ulterior ca manifestarile cu pricina ar fi constituit semnalul unei forme de isterii in masa, declansate pe fondul impactului colonizarii, Salem fiind o localitate situata la granita cu teritoriile amerindienilor – ultimul avampost crestin dinaintea „triburilor de pagani”.
Epidemia de ras din Tanzania (1962)
Pe 30 ianuarie 1962, cand Tanzania se numea inca Tanganyka, trei eleve ale unei scoli de fete din catunul Kashasha izbucnira in ras fara vreun motiv anume si fara a reusi sa se potoleasca zile in sir ci, dimpotriva, contagiindu-si colegele pana in faza critica, in care scoala fu nevoita sa-si inchida portile.
Timp de cateva saptamani, mai mult de jumatate din elevele scolii izbucneau intr-un ras isteric, fara niciun motiv, apoi se opreau pentru o vreme, pentru a reincepe sa rada in hohote pana la epuizare.
O serie intreaga din rudele fetelor fura contagiate, astfel incat, intre lunile aprilie si mai 1962, mai mult de 200 de persoane fura afectate de rasul interminabil.
Multi din cei ce au trait aceasta experienta marturiseau ca durerile, sughiturile si problemele respiratorii cauzate de rasul continuu nu reuseau sa-i faca sa se opreasca.
Epidemia rasului isteric din Tanzania disparu brusc fara urma intr-o buna zi, tot astfel dupa cum isi facuse aparitia, fenomenul fiind pus de catre specialisti pe seama unui eveniment social de o importanta covarsitoare pentru populatie: dobandirea independentei tarii.
Adolescentii, indeosebi cei proveniti din paturile sociale sarace, erau trimisi la scoala de catre parintii dispusi sa faca sacrificii imense pentru a darui un viitor mai bun generatiilor urmatoare intr-un stat autonom – lucru care pare sa fi provocat, in opinia anumitor autori de specialitate, o forma de presiune psihologica in randurile elevilor, cauzandu-le afectiuni psihologice de natura isterica.
Epidemia de sughit din Danvers (2012)
In august 2012, un baietel din Middleton, Massachusetts (SUA) incepu sa sughite fara sa suspecteze ca acest lucru atat de banal se va transforma intr-o manifestare cronica, insotita de ticuri verbale.
Incet-incet, intre elevii scolii pe care o frecventa, se raspandi aceeasi simptomatologie, remarcata concomitent si in Denvers, unde o alta institutie scolara fu afectata de acelasi gen de tulburare.
Ministerul Sanatatii din Massachusetts lansa o investigatie fara precedent, de pe urma careia se lansa ipoteza intoxicarii cu o substanta provenita din laboratoarele cosmetice sau de dulgherie aflate in imediata vecinatate a localitatilor afectate.
Dar aceasta teorie fu curand demontata, intrucat autoritatile nu reusira sa identifice absolut nimic in masura sa justifice varianta intoxicarii.
Potrivit opiniei sociologului neozeelandez Robert Bartholomew, ar fi fost vorba despre o asa-numita „dereglare de conversie” – o noua forma de isterie in masa, asociata indeosebi varstei adolescentine si declansata pe fondul stresului cauzat de fuziunea a doua scoli, proces care ar fi avut loc chiar in perioada respectiva.
Epidemia religioasa: cand isteria conduce la moarte – fenomenul OZN si sectele religioase
Chiar daca multi ar putea socoti ridicole azi evenimentele corelate unor forme de isterie in masa din trecut asociate zvonurilor cu privire la aparitia de OZN-uri sau ca urmare a unor acte extreme savarsite de membrii unor secte religioase, victimele inregistrate in urma acestora sunt de netagaduit.
Asa-numitii profeti ocazionali, care propavaduiau apropierea sfarsitului lumii invitand populatia la sinucidere au existat dintotdeuna, dar reactiile cele mai ingrijoratoare au fost inregistrate in cadrul faimosului (si nefastului) episod din Jonestown (Guyana) din 18 noiembrie 1978, cand Jim Jones – carismaticul lider religios al sectei Templul Popoarelor – trimise pe lumea cealalta nu mai putin de 913 persoane, incurajandu-le sa consume fructe otravite cu cianura, in numele „purificarii”.
In anul 2010, 39 de membri ai sectei Biserica Poarta Raiului isi pusera capat vietii la indemnul liderului lor spiritual, convinsi fiind ca aparitia cometei Hale-Bopp pe cerul lumii semnala inevitabila invazie extraterestra de pe urma careia nimeni nu va scapa nejustitiat conform unor criterii misterioase pentru mintea limitata a oamenilor de rand.
Fie din pricina manipularii, a dezorientarii sau a propriilor lor slabiciuni, oamenii s-au confruntat in repetate randuri de-a lungul istoriei cu episoade de isterie in masa, alimentate din nefericire deseori de difuzarea unor stiri alarmante nejustificate, exacerbate si provocatoare de evenimente dramatice, de pe urma carora s-au inregistrat victime fara numar.
Bobliografie:
- Bartholonew, Robert E. & Good, Erich – „Mass Delusions and Hysterias: Highlights from the Past Millenium”, 2000;
- Viegas, Jennifer – „Dancind Plague and Other Odd Afflictions Explained”, 2008;
- Adams, G. – „The Specter of Salem: Remembrering the Witch Trials in Ninetheenth-Century America”, 2009;
- Dallagiovanna, Giulia – „Isterie di massa: ecco alcuni celebri episodi in cui un gesto banale nascondeva un reale disturbo”, 2018;
- Social Media Working Group for Emergency Services and Disaster Management – „Countering False Information on Social Media in Disasters and Emergencies”, 2018.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
5