Intelegerea evolutiei noastre sta in descoperirea unui mare numar de fosile, oase si dinti, care au fost descoperite in diferite locuri prin Africa, Europa si Asia. Unelte de piatra, os si lemn, vetre de foc, asezari sau locuri funerare, au fost descoperite, de asemenea. Ca urmare a acestor descoperiri in arheologie si antropologie, s-a reusit formarea unei imagini despre evolutia umana timp de 4 – 5 milioane de ani.

 

Evolutia omului versus evolutia virusurilor

Ce am inteles deabia acum este evolutia virusurilor la om. De ce ne imbolnavim? Ce sunt virusurile? Cate sunt? 

Exista 219 specii de virusuri cunoscute care pot infecta oamenii. Printre primele virusuri devastatoare pentru om descoperite vreodata se numara febra galbena sau frigurile din 1901.

Trei pana la patru specii noi sunt descoperite in fiecare an. Asadar, exista multe altele nedescoperite inca si care “dorm” la ora actuala. Mai mult de doua treimi dintre virusurile umane pot infecta si alte gazde non-umane, in special mamifere, dar si pasari uneori. Multe dintre aceste virusuri au origini animale si pot trece barierele dintre specii. Peste jumatate din ele pot cauza epidemii majore in lume. Este inevitabila impiedicarea aparitiei altor virusuri noi si, in special, trecerea de la o specie la alta.

Aceste noi tipuri de virusuri si agenti patogeni aparuti difera foarte mult. De la specii foarte putin importante si total inofensive la cele rare si si letale, cu potential devastator imens precum cel al HIV-1 sau gripa. Insa nu toate categoriile de virusuri sunt cu adevarat “noi”. Unele au coexistat cu oamenii o mare parte din timp, dar au “iesit” la iveala deabia acum din diferite motive.

Oamenii au fost tot timpul expusi de-a lungul evolutiei lor. Din preistorie pana in Evul Mediu Intunecat, de la simple raceli la ciuma neagra, omenirea a fost expusa unei diversitati imense de virusuri. Mai ales ca noi genotipuri, germeni si specii evolueaza si muteaza rapid in cativa ani sau zeci de ani. Doar o fractiune din aceste virusuri (existente si noi) sunt capabile sa infecteze oamenii.

In viitor va trebui sa anticipam emergenta sau descoperirea unor noi virusuri posibil transmisibile la om. Virusurile sunt problema intregii omeniri, nu doar a tarii sau regiunii in care apar. Mai ales in contextul globalizarii, omenirea trebuie sa fie atenta la fel ca in cazul SARS. Vedem ce se intampla astazi cu noua epidemie COVID-19. Ea s-a raspandit rapid, in cateva luni, din China in intreaga Asie apoi in Europa prin Italia si in America.

 

Trasaturile fizice ale omului

Omul este situat in ordinul primantelor. In acest ordin, omul, impreuna cu stramosii nostri disparuti, si rudele noastre cele mai apropiate, maimutele africane, sunt considerati ambii in familia hominidelor, datorita asemanarilor genetice, cu toate ca tipuri de clasificare des intalnite, inca situeaza marile maimute intr-o familie separata, pongidele. Daca ne folosim de familia hominidelor ca o clasificare, atunci linia evolutiva umana separata din acest grup este plasata intr-o subfamilie, hominide.

 

Pozitia bipeda a omului primitiv

Mersul pe doua picioare, este una dintre cele mai timpurii caracteristici evolutive ale hominidelor. Aceasta forma de locomotie, a dus la modificari ale scheletului, mai ales in partea de jos a coloanei vertebrale, pelvis si picioare. Datorita faptului ca aceste schimbari pot fi determinate studiind oasele fosile, pozitia bipeda este de multe ori vazuta ca o trasatura definitorie a subfamiliei hominide.

 

Marimea craniului si a corpului

Majoritatea abilitatilor umane de a se folosi de unelte si obiecte felurite, isi are originea in complexitatea creierului.

Speciile umane moderne au volumul cutiei craniene cuprins intre 1300 si 1500 cm3. In timpul evolutiei omului, marimea creierului s-a triplat. Aceasta crestere in volum, poate fi pusa pe seama schimbarilor din comportamentul hominidelor.

Cu timpul, unelte din piatra si alte artefacte de acest fel, au devenit extrem de numeroase si complicate. Descoperirile arheologice, arata si ele o ocupatie umana mai intensa in fazele mai tarzii ale istoriei evolutiei.

Cele mai vechi hominide cunoscute, descoperite in sudul si estul Africii, au inceput sa migreze in regiunile tropicale si subtropicale ale Eurasiei cam acum un milion de ani, si inspre zonele temperate acum 500,000 de ani. Mult mai tarziu (acum 50,000 de ani), hominidele au fost capabile sa traverseze bariera naturala a apelor, pana in Australia. Doar dupa aparitia omului modern, migratia a atins si America, acum 30,000 de ani. Este mai mult ca sigur ca sporirea volumului creierului uman, sa fii participat la o complexa dezvoltare, la elaborarea de unelte, ca si la capacitatea de adaptare in medii noi.

Cele mai vechi fosile umane, arata diferente intre marimile corpului, care pot sa fie explicate prin dimorfismul sexual la stramosii nostri. Oasele sugereaza ca femelele aveau o inaltime de 0.9 – 1.2 m si 27 – 32 kg in greutate, in timp ce masculii, aveau mai mult de 1.5 m inaltime si in jur de 68 kg. Motivele care au dus la aceste modificari de marime ale corpului, pot fi legate de modul de viata in comunitati. Acest dimorfism tinde sa dispara in ultimul milion de ani.

 

Fata si dintii omului preistoric

A treia mare tendinta in evolutia hominidelor, este micsorarea treptata a fetei si dintilor. Toate maimutele mari sunt dotate cu dinti mari, si canini proeminenti.

Primele hominide prezentau astfel de canini, dar cele care au urmat au prezentat o tendinta clara de atrofiere. De asementea, premolarii si molarii, s-au atrofiat si ei in dimensiuni. Asociata cu aceste schimbari, este reducerea dimensiunilor fetei, maxilarului si mandibulei. La primele hominide, fata era mare si situata in fata cutiei craniene. Odata cu micsorarea dintilor si cu marirea creierului, fata a devenit mai mica si pozitia ei s-a schimbat. Astfel, fata oamenilor actuali este situata mai degraba sub cutia craniana, decat in fata acesteia.

 

Originile umane

Fosilele provenite de la stramosii omului, se impart in doua genuri: australopitecus si homo, si provin de acum 5 milioane de ani.

Natura arborelui evolutiv al hominidelor dupa aceata data este nesigura. Acum 7 pana la 20 de milioane de ani, maimutele primitive erau raspandite in Africa si mai tarziu in Eurasia. Cu toate ca s-au gasit numeroase fosile, felul de viata al acestor creaturi, si legatura lor cu maimutele actuale si cu oamenii este cauza unor dezbateri intre cercetatori. Una dintre aceste maimute fosile, cunoscuta sub numele de Sivapithecus, pare sa imparta unele trasaturi cu marea maimuta asiatica, urangutanul, care poate fi urmasul direct. Niciuna dintre aceste fosile nu ofera evidente clare ca ar face parte dint-o linie evolutiva care sa duca la familia hominide.

Comparatii ale proteinelor sangvine si ADN – ului maimutelor africane cu cele ale omului, indica faptul ca linia ce conduce la omul modern, nu se desparte din cea a cimpanzeului si gorilei, decat tarziu in evolutie. Bazandu-se pe aceste date, multi cercetatori, cred ca despartirea a avut loc acum 6 – 8 milioane de ani. Este, deci, destul de posibil ca cele mai vechi fosile hominide, care apar acum 5 milioane de ani, sa ne apropie de inceputurile omului. Desoperirea mai multor fosile, ar permite stabilirea exacta a perioadei in care maimutele africane (moderne) s-au despartit de omul actual, si deci evolutia umana va fi redata complet.

 

Australopithecus, stramosul omenirii?

Evidentele fosile ale evolutiei umane incep cu Australopithecus. Fosile din acest gen, au fost descoperite intr-un numar mare de locuri, in sudul si estul Africii. Datand de aproape 4 milioane de ani, acest gen pare sa fi disparut acum 1 milion de ani. Toti membrii erau bipezi, si deci hominide. Dar, observand dintii, falcile si marimea creierului, difereau, totusi destul de mult intre ei, pentru a fi impartiti in sase specii: A. anamensis, A. afarensis, A. aethipicus, A. africanus, A. robustus si A. boisei.

A. anamensis si A. aethipicus sunt decoperiri recente si se stie destul de putine despre ei. A. afarensis traia in estul Africii acum 3 – 4 milioane de ani. Gasit pe teritoriul tarilor Etiopia si Tanzania, A. afarensis avea un creier mai mic decat cel al cimpanzeilor. Unii membri posedau canini mai proeminenti decat cei ai hominidelor de mai tarziu. Nici un fel de unelte nu au fost gasite cu fosilele lor.

Acum 2.5 – 3 milioane de ani, A. afarensis a evoluat in A. africanus. Cunoscut, la inceput in zone din sudul Africii, A. africanus avea un creier similar cu cel al predecesorului sau. Oricum, cu toate ca marimea molarilor s-a pastrat, caninii, au crescut doar pana la nivelul celorlalti dinti. Nici cu A. africanus nu s-au descoperit unelte.

Acum 2.6 milioane de ani, evidente fosile, indica prezenta a cel putin doua, si probabil in total a patru specii separate ale hominidelor. O astfel de despartire evolutiva se pare ca s-a produs cu un segment al hominidelor, evoluand in genul homo, si mai apoi in omul modern, in timp ce celelalte au disparut. Ultimele astfel de specii disparute sunt A. robustus, limitat la Africa de sud, si A. boisei, descoperit doar in estul Africii. A. robustus prezenta dinti, falci si muschi mai mari decat la restul genului. Au disparut acum 1,5 milioane de ani.

 

Genul Homo

Cu toate ca cercetatorii nu sustin aceasta teorie, multi cred ca dupa despartirea evolutiva care a dus la aparitia lui A. robustus, A. africanus a evoluat in genul Homo.

Daca este asa, atunci aceasta schimbare a avut loc acum 1.5 – 2 milioane de ani. Fosile datand din aceasta perioada arata un ciudat amestec de trasaturi. Unele maimute posedau un creier mare, dar si dinti dezvoltati. Altele aveau dinti de dimensiuni reduse, dar si un creier mic. Un numar semnificativ de cranii si mandibule fosile, din aceasta perioada, au fost gasite in Tanzania si Kenya, in estul Africii, sunt catalogate ca apartinand de Homo habilis, primele fosile descoperite impreuna cu unelte de piatra. Homo habilis aveau multe in comun cu primIi australopiteci si cu membrii de mai tarziu ce apartineau genului Homo. Se pare ca aceasta specie face tranzita de la australopiteci la hominide.

Primele evidente considerabile ale uneltelor de piatra vin din Africa, acum 2.5 milioane de ani. Aceste unelte nu au fost gasite asociate cu o specie de hominide in particular. S-au descoperit in Africa, locuri datand de 1,5-2 milioane de ani, unde pe langa uneltele de piatra existau si oase, cu urme (zgarieturi) care ar simboliza incercarea de a le utiliza in taiere. Acestea ne spun ca hominidele consumau carne, dar cata provenea din vanat nu se stie, asa cum nu se cunoaste nici cantitatea de plante si insecte pe care acestea inca le mai consumau. Nu se cunoaste nici daca aceste activitati apartineau exclusiv hominidelor sau si australopitecii aveau aceste obiceiuri.

Descoperiri arheologice atesta existenta acum 1.5-1.6 milioane de ani, in nordul Kentei, a unei specii Homo, cu creierul dezvoltat, dintii mai atrofiati: Homo erectus. Intre 700.000 si 1 milion de ani vechime este atestata raspandirea acestuia in diferite parti tropicale, pana in regiunile temperate din Asia. Un numar de puncte arheologice contin unelte sofisticate. In pestera Zhoukoudian, in nordul Chinei, exista evidentele utilizarii focului. Fosilele care au fost gasite, sunt ale unor animale mari cum sunt elefantii, lucru care atesta specializarea hominidelor.

In timpul lui H. erectus, evolutia umana a continuat. Marimea creierului este mult mai mare decat cea de la hominidele vechi, variind intre 750-800 cm3. Mai tarziu, H. erectus avea cranii cu volume de 1,100-1300 cm3, apropiate de cele ale lui Homo sapiens.

 

Homo sapiens

Acum 200,000 – 300,000 de ani, H. erectus a evoluat in H. sapiens. Este dificil de stabilit exact cand a avut loc schimbarea, unele fosile de H. erectus tarziu fiind interpretate ca H. sapiens timpuriu de unii oameni de stiinta. Acesti H. sapiens nu seamana perfect cu oamenii de astazi. Omul modern, Homo sapiens sapiens, a aparut prima data acum 90,000 de ani. Este aici un nou punct de dezbatere intre oamenii de stiinta, daca cele doua specii sunt consecutive sau nu. Aceste presupuneri se bazeaza pe descoperirea lui H. Neanderthalensis, sau H. sapiens Neanderthalensis. Acestia populau estul si centrul Europei, incepand de acum 100,000 de ani si pana acum 35,000-40,000 de ani, cand au disparut. Fosile de H. sapiens, mai diferite, au fost gasite si in alte parti ale lumii.

Se pune de asemenea problema evolutiei umane la stadiul actual, problema deschisa de aceste fosile de acum 35,000 de ani. Cu toate ca o definitie precisa a raselor umane nu este data, omul contemporan are o serie de diferente fizice. Majoritatea dintre aceste diferente sunt datorate adaptarii la mediu, proces pe care unii cercetatori il cred inceput atunci cand H. erectus a inceput sa se raspandeasca pe glob, acum un milion de ani. Se crede ca H. neaderthalensis este unul din descendentii lui H. erectus, deci stramosii directi ai omului modern.

Altti oameni de stiinta vad diferentierea rasiala ca un fenomen recent. In opinia lor, trasaturile lui H. Neanderthalensis – o frunte joasa, tesita, o fata lata, fara barbie, sunt prea primitivE pentru a putea fi considerati stramosii nostri. Ei plaseaza H. Neanderthalensis pe o ramura diferita, care a disparut. Potrivit acestei teorii, originile omului pot fi gasite in Africa de sud sau in Orientul Mijlociu. Evoluand acum 90,000-200,000 de ani, acesti oameni s-au raspandit pe toata suprafata planetei, luand locul vechilor H. sapiens. SuportUL pentru aceasta teorie vine urmarind ADN-ul din mitocondriile aflate in celulele femelelor stramosilor nostri. Aceasta cautare, confirma ipoteza ca oamenii au evoluat dintr-o singura generatie sud-sahariana, sau din sud-estul Asiei. Datorita metodei folosite, aceasta presupunere poarta numele de “Ipoteza Evei”. Insa nu este acceptata de majoritatea antropologilor, care cred ca omul are radacini mult mai indepartate.

Primele grupuri de H. sapiens erau rezistenti la frig, in perioada glaciara in Europa. Au fost inregistrate si primele morminte deliberate, insotite de unelte de piatra, oase de animal, chiar si de flori.

 

Omul modern

Cu toate ca schimbarile biologice la omul modern nu au schimbat dramatic trasaturile definitorii, acestea sunt totusi importante. Bazandu-se pe descoperirile din Franta si Spania, arta paleolitica, produsa de locuitorii pesterilor, unii antropologi sugereaza ca in aceasta perioada s-a format si limbajul, o etapa importanta in evolutia omului. Acum 10.000 de ani au fost domesticite animale, ca si utilizarea plantelor. Aceste trasaturi sunt primele urme care au dus la dezvoltarea civilizatiei.

 

Intelegerea evolutiei umane sta in interpretarea fosilelor cunoscute, dar imaginea este departe de a fi completa. Doar viitoarele fosile ii pot determina pe oamenii de stiinta sa completeze multe lacune in intelegerea evolutiei omului. Folosind metode sofisticate, cercetatorii incearca acum sa dateze fosilele mult mai exact. In anii ce vor urma vom observa o crestere enorma in informatii despre istoria biologica a omului.

 

 

(Visited 117 times, 1 visits today)