Adamclisi: cand pietrele vorbesc despre razboi si glorie
Dobrogea, un tinut de legenda, ascunde printre dealuri si vanturi povesti vechi de doua milenii. Aici, la Adamclisi, istoria nu se citeste in carti, ci se simte in fiecare piatra a unui monument colossal: Tropaeum Traiani. Acest monument nu este doar o ruina; el e o cronica in piatra a unui razboi uitat, un ecou al unei batalii decisive care a avut loc cu mult inainte de aripile de vultur ale Romei sa planeze asupra Daciei.
Dunarea, o granita de sange si foc
Uita de Dunare ca de o simpla linie pe harta. Acum doua mii de ani, fluviul, numit de romani Histru, era o artera vie, pe ale carei maluri traia un singur popor: daco-getii. Contactul lor cu Roma a fost, de la inceput, o poveste de putere si conflict. In timp ce Roma isi extindea imperiul peste Peninsula Balcanica, dacii, organizati in “regate” si condusi de lideri carismatici precum Burebista, au demonstrat ca nu sunt o prada usoara. Ei au luptat alaturi de scordisci si bastarni, iar generalii romani, precum C. Scribonius Curio si Lucius Terentius Varro-Lucullus, au simtit pe pielea lor forta razboinicilor nord-dunareni.
In timp, Roma a inteles ca expansiunea nu e un program prestabilit, ci o consecinta a ambi?iei nestavilite. Imperiul nu se construieste doar cu victorii, ci si cu o buna administrare. Augustus, primul imparat, a pus bazele unui nou concept strategic: armata permanenta. El a inteles ca pacea si securitatea se mentin nu prin razboaie continue, ci prin anihilarea focarelor de neliniste de la granita. Tocmai aceasta abordare a transformat regiunea Dunarii de Jos intr-un pol de tensiune.
Ripa Histri: Santinela de la margine de imperiu
La nord de Balcani si pana la Dunare, s-a format un comandament militar, o zona sub autoritate strict militara, numita praefectura Ripae Histri sau Danuvii. Aici, flota romana patrula constant, iar fortificatii precum Aegyssus si Troesmis erau puncte de aparare cruciale.
Calmul s-a rupt brutal in timpul razboiului civil de dupa moartea lui Nero. Profitand de retragerea legiunilor, dacii si roxolanii au atacat si au distrus fortificatiile romane, ucigandu-l pe guvernatorul Fonteius Agrippa. Roma a reactionat prompt. Noul guvernator, Rubrius Gallus, a reorganizat armata, sporind numarul de legiuni la cinci si construind noi castre. Insa masura decisiva a venit de la Domitian, care, inainte de a lansa o contraofensiva, a divizat Moesia in doua, oficializand statutul de provincie pentru teritoriile de la granita: Moesia Inferior.
O lupta pe viata si pe moarte: Misterul de la Adamclisi
Acum ajungem la miezul povestii. Razboiul lui Domitian cu dacii a fost unul crunt, marcat de esecuri rasunatoare. In 85 d.Hr., o ofensiva dacica a distrus armata moesica si l-a ucis pe guvernatorul Oppius Sabinus. O alta campanie, condusa de Cornelius Fuscus, s-a incheiat tragic, cu moartea sa si a legiunilor sale.
Si aici intervine un detaliu uimitor: Altarul funerar de la Adamclisi. Acesta a fost ridicat in memoria a aproximativ 300 de soldati. Cercetari amanuntite sugereaza ca nu au fost victimele unei infrangeri, ci ale unei victorii sangeroase, obtinute intr-o lupta dusa in 85 sau 86 d.Hr. Cel mai probabil, soldatii au cazut alaturi de Oppius Sabinus, intr-o confruntare la granita, si nu cu Cornelius Fuscus, al carui mormant se afla la nord de Dunare. Pe altar, o inscriptie in latina aminteste de un “praefectus” din Pompei, un personaj misterios a carui identitate continua sa starnita controverse printre istorici.
Simbolul puterii lui Traian: Tropaeum Traiani
Pacea “rusinoasa” incheiata de Domitian i-a permis lui Decebal sa isi consolideze regatul. Acest lucru a facut inevitabil un al doilea conflict. Sub comanda lui Traian, cele doua Moesii, intarite militar, au devenit rampa de lansare a operatiunilor de cucerire a Daciei.
Un episod crucial al primului razboi dacic (101-102 d.Hr.) a avut loc in Dobrogea. Dacii si roxolanii au lansat un atac de diversiune la sud de Dunare. Istoricul R. Vulpe a sustinut ca lupta de la Adamclisi, in care romanii i-au respins pe atacatori, a fost decisiva pentru victoria finala. In amintirea acestei batalii, Traian a ridicat un monument colossal: Tropaeum Traiani.
Inaugurat in anul 109, monumentul avea un diametru de 30 de metri si o inaltime de 12 metri. Pe exterior, erau 54 de metope, reliefuri care infatiseaza scene de razboi intre romani si daci, dar si prizonieri sculptati in crenele, reprezentand daci, roxolani si germanici. In varf, un trofeu colosal de 10,75 metri si o inscriptie masiva dedicata lui Marte Razbunatorul (MARTI ULTOR[I]). Acesta nu e doar un monument, ci un adevarat manifest al puterii romane.
O oglinda a istoriei
Tropaeum Traiani nu e o simpla victorie sculptata in piatra. Arta sa “grosolana”, specifica artei provinciale, ne arata o perspectiva diferita fata de cea a Columnelor de la Roma. Relieful de la Adamclisi nu e o naratiune precisa a evenimentelor, ci o reprezentare simbolica a triumfului, o oglinda a modului in care Roma vedea victoria si pe “barbari”. E o dovada vie a faptului ca istoria are multe fatete, iar adevarul se ascunde uneori in detaliile pe care le-am putea trece cu vederea. Un memorial al razboiului, un omagiu adus soldatilor cazuti si un simbol al puterii romane, toate intr-un singur loc.
Ce alte secrete mai ascund dealurile de la Adamclisi?
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.