Un singur popor, patru tari. Lumea magica din Lapland. Ultimii crescatori de reni din Laponia
Ultimul popor din Laponia care mai creste reni liberi. Sami este populatia indigena de origine fino-ugrica care locuieste in nordul indepartat, ocupand Norvegia, Suedia, Finlanda si peninsula Kola din Rusia. Sami sunt singurul popor indigen din Scandinavia recunoscut si protejat de conventiile internationale.
Pamanturile strabunilor Sami se intindeau pana departe in nord, asemanatoare ca intindere intregii Norvegii. Limba lor traditionala este limbajul Sami si continua sa traiasca in continuare dupa modelul stramosilor lor, pescuind la copca, vanzand blanuri si crescand turme de reni. Acest ultim obicei este si cel pentru care sunt cel mai cunoscuti. Doar 10% din populatia Sami mai duce un astfel de stil de viata semi-nomad, folosind renii pentru carne, blanuri si transport. Aici putem gasi ultimii crescatori de reni din Laponia.
In Norvegia, populatia Sami are Samediggi – propriul Parlament care actioneaza in numele lor in problemele culturale. Dupa secolul al XVIII-lea insa, credintele lor animist-samaniste au fost pierdute. Din cauza discriminarii, multe dintre obiceiurile si parti din limbaj au fost uitate pentru ca in secolul al XIX-lea guvernul a impus ca educatia sa fie facuta numai in limba norvegiana. In zilele noastre, industria lemnului, a turismului, si chiar cea auto, au contribuit la pierderea unor parti semnificative din stilul de viata nomad.
Religia traditionala – samanismul
Religia sami traditionala este politeista. Exista diversitate cauzata de imensul areal geografic al Sápmi, permitand transferul si evolutia credintelor si practicilor intre triburi. Vechile credinte sunt adanc inradacinate in pamant, conectate prin animism si credinta in supernatural. Spiritualitatea sami este caracterizata adesea ca panteism, cu emfaza pe importanta spiritualitatii proprii si interconectivitatea acesteia in viata zilnica si, deasemenea, conexiunea deplina intre lumea naturala si lumile spirituale. Astfel, samanii sami, numiti noaidi, inlesnesc comunicarea intre aceste lumi prin ritualuri si cantece, tobe, incantatii si obiecte sacre. Unele ritualuri vechi implica locuri sacre precum muntii, izvoarele, diferite formatiuni, dar si petroglife si labirinte.
Religia sami si ultimii crescatori de reni din Laponia, impartaseste elemente comune si cu mitologia nordica, posibil prin contactele timpurii cu vikingii. Mitologia sami are deasemenea elemente comune cu alte mitologii si religii traditionale ale indigenilor din Siberia si nordul Americii. Anumite studii vorbesc chiar despre magia sami sau saga sami.
Societatea ultimilor crescatori de reni
Societatea sami este formata din grupuri numite siida care traiesc si utilizeaza resursele impreuna. Unele traiesc in asezari permanente pescuind in lacuri, rauri, mari si fiorduri, altele duc o viata semi-nomada vanand si crescand reni. Acum jumatate de secol, unele comunitati au devenit in intregime nomade, insa exista dovezi arheologice vechi de 10.000 de ani.
Liderul unui grup siida este de obicei batranul cel mai in varsta, fie el barbat sau femeie. Acesta decide si controleaza toate aspectele vietii. Societatea se bazeaza pe bunavointa zeilor si pe intelepciunea batranilor. Batranii sunt ascultati si li se cere sfatul, insa numai samanii ia contact cu zeii.
Noaidi sunt oameni cu puteri speciale si care pot vedea viitorul. Unii chiar pot vindeca bolile
Legendele sami contin multe povestiri legate de jefuitori care vin sa ia comorile sami. Odata cu ei vine si misionorismul crestin, din pacate. Persecutiile ii imping sa renunte la religie, credinte si obiceiuri. Lumea noua vine sa le ia resursele. Incepe sfarsitul pentru un popor care locuieste si traieste la limita nordica, in cele mai grele conditii cunoscute de om, dezvoltand o superba cultura incarcata de traditii, dansuri, muzica, o bogata literatura si nu numai. Si au facut toate acestea locuind in natura si imbratisand natura.
Cresterea renilor
Nimeni nu poate spune cu siguranta de cat timp creste poporul sami reni. In anul 98, istoricul roman Tacitus vorbeste despre un astfel de popor nordic. In anul 500, surse chineze amintesc despre un popor nordic care foloseste reni pentru transport. Spre sfarsitul secolului al VIII-lea, norvegienii vorbesc despre bogatia poporului sami. Deci sunt dovezi ca sami au trait cu renii timp de peste 1.000 de ani. Mai exista si astazi circa 43 de sate sami in care se mai practica crescutul renilor.
Samanismul si zeii la ultimii crescatori de reni din Laponia
Samanismul poporului sami este caracrerizat de animism si politeism si difera de la o regiune la alta. Animismul este manifestat ca si credinta ca toate obiectele naturale (animale, plante, pietre etc) poseda un suflet, si dintr-o perspectiva politeista, traditiile sami includ numeroase spirite. Deasemenea, religia sami pune accent pe venerarea strabunilor prin cultul mortilor dar si a animalelor spirit (precum ursul).
Exista si alte spirite ale animalelor precum Haldi care vegheaza asupra intregii naturi. Unii sami au si un zeu al tunetului numit Tiermes. Radien sau Vearalden este un zeu suprem al cerului. Simbolul arborelui lumii la ultimii crescatori de reni din Laponia (stytto) este reprezentant printr-un stalp ce ajunge la Steaua Nordului, asemanator mitologiei finice.
Zeul padurii, Laib olmai vegheaza asupra animalelor, asupra norocului la vanatoare. Era atat de important sa-i castigi bunavointa incat se rugau si ii aduceau ofrande in fiecare dimineata si seara. Existau siedi – pietre de rugaciune – in acest scop. Acestea sunt locuri importante, porti catre lumea spiritelor. Aici erau facute sacrificii de animale datand din secolele IX-XIV.
Noaidi – samanii gheturilo, ultimii crescatori de reni din Laponia
Noaidi este legatura dintre lumea oamenilor si saivo – lumea de jos. El foloseste o toba sami si un flaut fadno in ceremoniile sale. In dansul sau frenetic el cade intr-o transa, isi paraseste corpul si vorbeste cu spiritele si zeii pentru a-si ajuta comunitatea. Ca toate religiile din zona nordic-polara, sami au o ceremonie dedicata vanatorii ca parte a cultului de adorare a ursului. Barbatii se confeseaza zeilor barbati catre care sacrifica, iar femeile se confeseaza zeitelor fertilitatii. Animalele albe – reni – jucau un rol foarte important.
Elemente vikinge dar si crestine de mai tarziu se impletesc in folclorul sami. Una dintre notiunile pe care misionarii crestini nu le-au putut intelege si le-au respins era ca mortii si viii erau vazuti ca doua jumatati ale aceleiasi familii – un concept fundamental in lumea sami. Aceasta credinta nu era doar o religie, ci un dialog viu cu stramosii lor, o societate in continua legatura cu trecutul si natura.
Zeii lumii sami, ultimii crescatori de reni din Laponia
Zeii Akka includeau:
- Jabme-Akka “akka/batrana mortilor”, stapana lumii de dincolo
- Maderakka, primul Akka, mama tribului, zeita mamelor si copiilor, a dat corpul sau oamenilor.
- Cele trei fiice ale lui Maderakka:
- Sarakka – zeita fertilitatii, dragostei, nasterii – una dintre cele mai importante zeitati.
- Juksakka “Akka cu o Sageata” – protectoarea copiilor
- Uksakka – ea dezvolta copilul in pantece si ii da sexul
- Raedieahkka – sotia lui Radien-attja.
- Beaivi – zeita soarelui, mama omenirii
- Beaivi-nieida – zeita vindecarii si medicinei, “Fiica Soarelui” sau “Fecioara Soarelui”
- Bieggagallis – zeul furtunii, tatal umanitatii, sotul lui Beaivi.
- Bieggolmai “Omul Vanturilor”- zeul vanturilor de vara.
- Biegkegaellies – zeul vanturilor de iarna.
- Horagalles – zeul tunetului numit Bunicul, Bajanolmmai, Dierpmis sau Tordöm.
- Ipmil “Zeul” – adoptat ca singurul zeu crestin mai tarziu, face referire la Radien-attje sau Waralden Olmai, creatorul suprem al lumii, zeu pasiv si indepartat.
- Lieaibolmmai – zeul vanatorii, zeul adultilor.
- Maderatja – tatal tribului, sotul lui Maderakka; le da oamenilor sufletul si locuieste in cer. .
- Mano, Aske sau Manna – zeul lunii
- Mubpienålmaj – “Cel rau”; posibil diavolul crestin.
- Rana Niejta “fata pamantului verde si fertil” – fata lui Raedie.
- Radien-pardne – fiul lui Radien-attje si Raedieahkka.
- Ruohtta – zeul bolilor si zeu al mortii, descris calarind un cal.
- Stallo – temutii giganti canibali locuind in salbaticie.
- Tjaetsieålmaj – oamenii apelor.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
4
Pingback: Renii – Spiritul poporului Sami, una dintre cele mai vechi culturi din nordul Europei - Akan