Manastirile romanesti sunt lacasuri de cult, dar si locuri de legenda. Amplasate pe locuri mitice cu povesti deosebite, ele au reprezentat coloana vertebrala a folclorului, datinilor, dar si vietii spirituale rurale.
Manastirile romanesti, ca lacasuri de cult ortodox cu valente istorice remarcabile, constituie marturii autentice ale unei spiritualitati puternic reprezentate in profilul traditional al poporului nostru, dar si veritabile nestemate ale zestrei culturale locale.
Termenul de „manastire” desemneaza in general un asezamant religios la nivelul caruia isi organizeaza viata dupa reguli specifice, calugari sau calugarite, dar in realitate, manastirile constituie un pivot central pentru veritabile ansambluri de structuri, constructii anexe, ziduri de protectie, paraclisuri si cuhnie in care se prepara mancarea, alaturi de multe alte chilii si incaperi cu destinatii din cele mai variate.
Manastiri romanesti cu valoare de unicat
Manastirile romanesti au fost construite inca din cele mai vechi timpuri potrivit unor randuieli aparte, la baza carora se afla un lung sir de reguli arhitecturale, organizative si duhovnicesti, menite sa asigure piosenia si curatia asezamantului inca de la fixarea primei pietre de temelie si pana la finalizarea lucrarilor de constructie.
Fiecare manastire a fost proiectata sub semnul unui hram anume, respectiv inchinata unui sfant sau unui eveniment religios de importanta covarsitoare pentru credinciosi, adoptand prin tarnosire – actul de botez al lacasului – numele pronuntat de arhiereu.
Hramul capata, in urma sfintirii lacasului de cult, rolul de protector si de patron spiritual al acestuia, slavit fiind printr-o icoana specifica, pozitionata in prima linie a iconostasului.
Frumusetea rapitoare a numeroase manastiri ortodoxe romanesti nu se datoreaza numai aspectului exterior al acestora, picturilor care le impodobesc zidurile exterioare si turnurilor impozante ale clopotnitei, ci si zestrei obiectelor de cult pe care le detin, nepretuitelor icoane de la interior si relicvelor sfinte ale anumitor sfinti.
Cele mai literaturizate manastiri ale poporului nostru
Manastirile romanesti detin legaturi profunde cu toate acele trasaturi ce definesc identitatea neamului nostru, exercitand o puternica influenta asupra creativitatii artistice a celor mai de seama reprezentanti ai artelor frumoase.
Manastirea Argesului este protagonista uneia din cele mai populare balade populare romanesti, preluata fiind in literatura culta de catre autori ilustri precum Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu sau Lucian Blaga, sub semnul mitului jertfei pentru creatie si a dragostei pentru frumos.
La randul sau, Manastirea Razboieni din tinutul Neamtului, este legata de numele lui Dimitrie Bolintineanu, care a introdus descrierea aceasta in paginile volumului sau memorialistic intitulat „Calatorii in Moldova” (1859).
Manastirea de maici de la Varatec, trimite cu gandul la personalitatea Veronicai Micle si la versurile celei ce a ales acest colt de tara drept loc de refugiu si de introspectie interioara, dar si drept ultima destinatie a calatoriei sale existentiale, punandu-si capat vietii aici, coplesita de tristete, la doua saptamani dupa moartea lui Mihai Eminescu.
Manastirea Cozia, ctitorie a lui Mircea cel Batran, apare evocata in lucrarile a cateva zeci de autori romani, cea mai cunoscuta dintre acestea fiind „Umbra lui Mircea la Cozia”, semnata de Grigore Alexandrescu, dar si „Scrisoarea a II-a”, a lui Mihai Eminescu sau „Epitaf la manastirea Cozia” – poezie a lui Ion Brad.
La Manastirea Tismana au fost create veritabile capodopere ale literaturii noastre, ca rezultat al harului scriitoricesc al lui Anton Pann, George Cosbuc, Grigore Alexandrescu sau George Calinescu.
Manastirea Snagov este socotita pe buna dreptate, un „exceptional centru de spiritualitate si cultura ortodoxa”, legat de numele lui Vlad Tepes, al carui trup lipsit de viata, dupa decapitarea de catre tradatorii aflati in slujba puterii otomane, a fost depus in mare taina aici de calugarii lacasului.
Manastiri unice, care indeamna la reflectie profunda
Intr-un sens pur spiritual, orice manastire are ceva unic, care o distinge din categoria salasurilor de cult similare si orice manastire indeamna la reflectie profunda, la piosenie si inchinaciune, dar exista astfel de ctitorii in Romania care manifesta un flux de originalitate aparte, insotit de intensa invitatie la cautarea de sine.
Este vorba despre manastiri mai putin cunoscute in context turistic si in randurile amatorilor de drumetii, dar cu aceeasi valoare de unicat, conferita de profilul lor cu totul si cu totul deosebit:
Manastirea Stramba, din imediata vecinatate a Zalaului, este singurul lacas de cult ortodox in care a fost numita stareta… Maica Domnului. Manastirea a fost ctitorita de o vaduva bogata, dar beteaga de un picior – (motiv pentru care i se spunea prin partea locului „Boieroaica Stramba”) – in semn de adanca multumire, pentru ca Dumnezeu i-a insanatosit fiica in urma rugaciunilor fierbinti a doi calugari care se nevoiau in padure, in deplina asceza si carora le promite sa le construiasca salas sfant, daca Domnul le va da ascultare.
Cu timpul insa, manastirea fu calcata de ostile armatei imperiale, atacata de talhari si saracita de obiectele sale cele mai de pret, daruite de credinciosi de-a lungul anilor, dar icoana Maicii Domnului cu Pruncul, zugravita de popa din Iclod, ramase ocrotitoarea salasului in vremuri de restriste.
Coplesit de problemele administrative cu care avea sa se confrunte aici, intre sate nevoiase si noroaie in care se cufunda pana la glezne, parintele-calugar Grighentie cade prada deznadejdii si cu lacrimi amare, suspina catre icoana: „Maica Domnului, eu nu stiu ce sa mai fac. Te rog, te implor, fii stareta tu!”, dupa cum scria Razvan Bucuroiu in 2006.
Sub obladuirea staretei sale, Grighentie incepu din acel moment sa capede daruri de la localnici pentru reorganizarea manastirii, donatii si chiar un… camion militar Mercedes, cu ajutorul caruia deszapezeste localnicii in iernile grele…
Obstea crescu, manastirea dobandi alei, flori, chilii, anexe gospodaresti si un loc de adapostire a catorva batrani nevoiasi din vecinatate, devenind azi un minunat lacas de inchinaciune pentru credinciosi.
Manastirea Musunoaiele, ctitorita sub hramul Adormirii Maicii Domnului in secolul al XVII-lea, la Fitionesti, judetul Vrancea, detine o istorie zbuciumata, marcata de intense presiuni comuniste, carora le-a opus rezistenta cu darzenie, devenind un simbol autentic in acest context. Obstea sa monahala e alcatuita doar din cativa calugari, dar asezamantul poarta amprenta verticalitatii staretului Evghenie Hulea, supranumit si „Sfantul de la Musunoaiele”, pentru fermitatea cu care a respins opresiunile comuniste, torturat fiind pana la moarte, in beciurile Armatei Rosii.
Manastirea Cornet, inaltata la rascrucea a doua vetre spirituale romanesti, intre tinutul Transilvaniei si cel al Tarii Romanesti, poarta hramul Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul si a fost ctitorita in 1666 de catre marele vornic Mares Bajescu.
„Aceasta manastire a fost in istorie o vama a Ortodoxiei si o ultima biserica fortificata a Tarii Romane?ti. Precum si singura din tara pe sub zidurile careia trece trenul. Proiectul caii ferate Ramnicu Valcea-Raul Vadului din 1897 a facut sa fie construit un tunel chiar pe sub manastire. Se spune ca insusi regele Carol I ar fi venit si ar fi hotarat ca un corp de chilii sa fie demolat “ – istorisea parintele staret Macarie Sotarca.
Ulterior, asezamantul se confrunta din nou cu un val de amenintari generate de proiectele megalomane ale epocii ceausiste:
„Ceausescu a vrut si el sa demoleze asezamantul si sa ridice pe Olt o hidrocentrala, chiar aici. Staretul acelei perioade insa a trimis scrisori Papei Ioan Paul al II-lea si Europei Libere, care au facut valva si au zadarnicit planul. Sigur, dupa acest act temerar, staretul a fost fortat sa paraseasca manastirea”, aminteste staretul.
Azi, manastirea adaposteste mostele Sfantului Ioan Rusul si constituie o destinatie cu reverberatii duhovnicesti care atrage credinciosi din lumea intreaga.
Nu putem incheia acest material fara a aminti istoria Manastirii Plumbuita din capitala, cu hramul sfantului Ioan Botezatorul, ridicata in perioada 1559-1568, de catre Petru Voda, fiul Doamnei Chiajna.
Este vorba despre lacasul in care fost faurita in anul 1573, prima tiparnita din Bucuresti, cea care a facilitat tiparirea Tetravangheliarul din anul 1582.
Tot in cadrul acestui complex manastiresc regasim si muzeul de arta religioasa, care expune totodata busturi ale unor insemnati domnitori romani, picturi murale si documente de o valoare incontestabile, vechi de peste o jumatate de mileniu.
Cele mai incantatoare asezaminte manastiresti romanesti
Nu putini sunt cei ce au incercat sa alcatuiasca un top al celor mai frumoase manastiri din Romania, dar o astfel de sarcina este mult mai dificila decat s-ar putea imagina initial.
Lista unor astfel de lacasuri incantatoare, atat prin aspectul lor cat si prin amplasamentul aparte, este lunga si bogata in atuuri de natura arhitecturala, istorica, culturala si spirituala, deopotriva.
Dintr-un astfel de catalog virtual nu pot lipsi insa:
- Manastirea Voronet, unica si faimoasa in intreaga lume prin uimitoarea nuanta de albastru care-i poarta numele,
- Manastirea Agapia, cu frescele sale de o rara frumusete, purtand semnatura pictorului Nicolae Grigorescu,
- Manastirea Putna, supranumita si „Ierusalimul Neamului Romanesc”,
- Manastirea Dragomirna, cea care detine cea mai inalta si mai stramta biserica din lume, in forma de nava,
- Manastirea Prislop – autentic pol al pelerinilor in tara noastra
- Manastirea Pestera Ialomitei, amplasata in pestera Regilor – una din cele mai spectaculoase atractii turistice romanesti, socotita cu atat mai interesanta cu cat i se asociaza prezenta unor energii iesite din comun, cu neputinta de explicat…
Si pentru a aduce un umil elogiu acestor impresionante asezaminte de nepretuita valoare pentru romani, poate ca cea mai potrivita incheiere pentru acest material, ar fi versurile Mariei Banulescu, cea al carei condei a zamislit cel dintai epitaf pentru crucea Veronicai Micle – marea iubire a lui Eminescu, al carei lacas pentru vecie se afla la Manastirea Varatec:
„In singuratatea manastirii
Sub bolta cerului albastru,
Suflet stingher al nemuririi
Lucesti ca cel mai mandru astru”.
Bibliografie:
- Dimitrie Cantemir – „Descrierea Moldovei”, 1973;
- Rusu, Adrian Andrei – „Dictionarul manastirilor din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures”, 2000;
- Stefanescu, Aristide – „Manastirea Cotroceni: un monument istoric disparut”, 2003;
- Marin, Constantin – „Isihasm in manastirile spatiului mioritic romanesc – de la palaism la paisism”, 2009;
- Iufu, Ioan – „Manuscrise slavo-romane sin manastirile romanesti”, 2016.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
4.5