Intotdeauna am fost atras de personajele stranii, extrem de carismatice dintr-un anumit punct de vedere, insa ciudate pentru intelegerea multora. Ioana D’Arc este cu siguranta un astfel de personaj. O persoana simpla, insa extrem de religioasa, nebuna sau poate sfanta, si pe buna dreptate, Ioana a ramas in istorie. Ce fac oamenii pentru a putea intra in amintirea colectiva? Adesea, foarte adesea, o ignora.
A existat Ioana D’Arc – Fecioara din Orleans?
Istoria e in acest caz impletita cu misticismul. Persoana sfanta care are viziuni mistice e aceeasi cu razboinicul curajos manat de dreptate. Dar omul a fost diferit de simbol. Caci istoria are propriile ei cai de a crea imagini. In circa doi ani a cunoscut o glorie mai mare decat a unui rege. O taranca din popor a condus armate si a castigat batalii. In acele vremuri, francezii erau fara speranta. Aproape invinsi de englezi, ei s-au intors la profetii. Una dintre ele spunea ca Franta, pierduta de o femeie, va fi salvata tot de o femeie. Si iata ca destinul s-a implinit. Si desi auzea voci, astazi considerate simptom clar al schizofreniei, a reusit sa schimbe fata lumii.
Care este adevarul?
Ioana ajunge in Orleans dupa ridicarea asediului de catre englezi. Insa victoriile se tin lant si legenda infloreste. Se pare ca Ioana nu a luat parte direct la lupte, afirma cercetatorii, iar faptele de arme i-au fost puse in carca de falsificatori. Legenda ei a fost creata pe la 1900 de nationalistii francezi. Tot atunci a fost si sanctificata. Poate a avut epilepsie, acufena sau vreo tumoare cerebrala, poate nu. Informatiile nu sunt suficiente. Ba chiar mai mult, pe la 1800 cineva afirma ca Ioana ar fi fost vlastar regal. Ideea unei origini nobile nu e deloc noua. Mitul putea fi creat de cei “bine intentionati”. Istoria se schimba, dar legenda continua.
Si asa intra pe scena vietii Fecioara din Orleans
Niciodata Franta nu a fost supusa unor nenorociri ca acelea din jumatatea de secol care a precedat cumplitul an cand vitejii razboinici francezi erau gata sa cada sub jugul asupririi straine si cand curajul lor a renascut la vocea unei fete de 18 ani. Carol al VII-lea era pe punctul sa cedeze Chinon dusmanului, cand a aparut pe acele locuri Ioana D’Arc, spre sfarsitul lui februarie 1429. Era o simpla taranca. Tatal ei se numea Jacques D’Arc, iar mama sa Isabella Romee. Inca din copilarie manifesta o timiditate fara pereche si fugea de orice placere, dedicandu-se cu totul lui Dumnezeu. Dar facea exercitii sa struneasca caii si se observa de atunci aplecarea razboinica ce avea s-o faca eliberatoarea francezilor.
Copilaria si viata Ioanei D’Arc – Fecioara din Orleans
Tinutul care o nascuse era menit sa-i inspire credinta. Paduri pe care oamenii simpli le credeau vizitate de zane, un fag caruia i se spunea “arborele zanelor”, erau, in luna mai, locul de intalnire al tinerilor de pe aceste meleaguri. La 16 ani, imaginatia Ioanei se exalta si are stari de extaz. La orele pranzului vedea in gradina parinteasca pe arhanghelul Mihail si pe ingerul Gabriel, pe Sfanta Ecaterina si Sfanta Margareta, stralucind de lumina. Acesti sfinti o conduceau in toate actiunile ei si se intalneau intotdeauna langa “arborele zanelor”. “Vocile”, cum le spunea ea, i-au ordonat sa mearga in Franta, sa contribuie la ridicarea asediului orasului Orleans. Cu toate amenintarile parintilor, ea asculta vocile si pleca. Jean de Metz se obliga s-o prezinte regelui. Au ajuns la Chinon la 24 februarie 1429, unde regele isi avea resedinta. Ioana ingenunchie in fata regelui:
“Nu sunt eu regele, i-a spus Carol, pentru a o incerca. Iata-l, a adaugat el, aratandu-i un senior din suita sa”.
“Sire, a raspuns tanara fecioara, tu esti acela si nimeni altul. Sunt trimisa de Dumnezeu pentru a da ajutor regatului tau si tie. Regele cerurilor iti spune prin mine ca vei fi salvat si incoronat ca rege in orasul Reims, si vei fi locotenent al regelui cerurilor, care este si regele Frantei”.
Surprins, Carol a luat-o deoparte si dupa aceasta intrevedere el a declarat ca Ioana i-a spus niste lucruri atat de secrete, pe care nu le puteau sti decat Dumnezeu si el. Lucrul acesta atrase increderea curtii. In acelasi timp, trebuia sa se clarifice indoielile lor: daca era intr-adevar fecioara, ceea ce s-a verificat, daca era inspirata de Dumnezeu sau de diavol, ceea ce, la acea epoca era foarte important. Dupa mai multe consfatuiri, i s-au dat cai si ostasi. I s-a dat o sabie pe care o vazuse intr-una din starile ei de extaz si intr-adevar au gasit-o ingropata in biserica Sfintei Ecaterina din Fierbois. Ea a plecat indata sub zidurile cetatii Orleans, unde s-a luptat cu un curaj care a eclipsat pe cei mai vestiti osteni ai Frantei. A alungat pe englezi din Orleans apoi, dupa ordinul sfintilor, l-a incoronat pe rege la Reims, a cucerit Troyes, Chalons, Auxerre, in sfarsit cea mai mare parte a regatului. Apoi a vrut sa se retraga. Dar daduse dovada de prea mult curaj si vitejie pentru a-si permite aceasta libertate. Aceasta a si fost cauza nenorocirilor sale.
Ioana D’Arc – Fecioara din Orleans devine simbolul Frantei
Ioana D’Arc devine dintr-o simpla tarancuta un adevarat simbol al intregii Frante. Daca astazi ar fi fost legata intr-un spital de nebuni, la acea vreme a fost urmata de mii de oameni. Aparand orasul Compiegne a fost prinsa de englezi. Acestia, pentru a se razbuna, caci ii invinsese de prea multe ori, au acuzat-o de a fi folosit magia si vrajitoria. A fost adusa in fata tribunalului ecleziastic. Inchizitorul si episcopul de Beauvais, Pierre Cauchon, au vrut s-o supuna torturilor, dar temandu-se sa nu moara, au declarat-o fanatica si vrajitoare. Acest proces ar fi fost ridicol daca n-ar fi fost cumplit. Ceea ce a fost mai ingrozitor e ca monarhul ingrat, caruia ii datora coroana, a parasit-o deoarece credea ca nu mai are nevoie de ea. Nici in cele mai grele momente nu si-a tradat tara, nici onoarea.
Un senior englez a vrut sa o violeze in inchisoare. Fecioara, obosita si satula de aceste tratamente a cazut bolnava. Englezii au chemat doi medici cerandu-le sa aiba grija sa nu moara de moarte naturala pentru ca regele Angliei o cumparasa prea scump pentru a fi lipsit de bucuria de a o arde pe rug. De aceea, procesul ei a fost grabit.
Procesul si condamnarea la moartea a Ioanei D’Arc – Fecioara din Orleans
Procesul ei a fost o mascarada. Tot spectacolul infricosator al Inchizitiei era facut pentru a-i smulge marturisiri. I s-au citit niste dispozitii prin care i se interzicea sa urce pe cal, promitea ca-si va lasa parul sa creasca si ca nu va mai purta arme. Trebuia sa moara sau sa semneze acest inscris. A acceptat. Apoi a aparut alt inscris in care ea se recunostea eretica, razvratita, vrajitoare, comunicand cu diavolul. A fost condamnata sa-si petreaca toata viata in inchisoare, dupa modelul Inchizitiei. La plecare, judecatorii fura urmariti de popor cu pietre.
Ioana promisese ca nu va mai purta haine barbatesti. Asa au pacalit-o. I s-a citit pedeapsa cu moartea. Pe 30 mai, Ioana a iesit din inchisoare, escortata de 120 de soldati. Pe cap purta o mitra pe care stateau scrise aceste cuvinte: eretica, necredincioasa, apostata, idolatra. Era imbracata in haine femeiesti si sustinuta de doi calugari dominicani. Pe drum a spus urmatoarele cuvinte: ” Ah, Rouen, Rouen, vei fi oare ultimul meu lacas?”
A fost urcata pe esafod si, in timp ce flacarile o cuprindeau, nu s-a auzit decat numele lui Iisus. Cenusa sa a fost aruncata in Sena. Doar inima ei a supravietuit focului – intreaga si nevatamata. Ioana a ramas o eroina. Dupa 20 de ani de la moartea ei memoria i-a fost reabilitata. Doi dintre judecatorii ei au fost arsi de vii, iar alti doi au fost dezgropati pentru a fi dati flacarilor din cauza judecatii lor nedrepte. Dar procesul ei a ramas un oprobiu.
Unii au considerat-o pe Ioana o inspirata, altii o nebuna, o entuziasta sau o vizionara. Orice ar fi fost, Ioana D’Arc a fost un simbol. Franta ii datoreaza salvarea si posteritatea o aseaza alaturi de cei mai mari oameni ai tarii.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Pingback: Harun al-Rashid, sultanul celor O mie si una de nopti - Mythologica.ro
Pingback: S-a întâmplat în 30 mai 1431 - Jurnal Spiritual
Pingback: S-a întâmplat în 30 mai 1431 - ..:: Radio Jurnal Spiritual ::..
Pingback: S-a întâmplat în 30 mai 1431 – Jurnal FM
Extraordinar textul.