Viata secreta a unei concubine din lumea antica

Cei mai multi oameni asociaza concubinele cu China antica. Aici, imparatii aveam mii de concubine. Totusi, practica aceasta nu a fost exclusiva pentru china. In timpul Imperiului Otoman, al califatelor arabe, in timpul celor O mie si una de nopti exista acest obicei. Astfel, foarte multe culturi, pornind de la vechile civilizatii, practicau aceasta traditie.

Practica dateaza de mii de ani. Chiar civilizatia din Mesopotamia si Babilon o practica. Multe concubine erau sclave. Totusi, primele sotii aveau intaietate in familie. In unele orase-state, femeile serveau ca preotese. Aveau un statut social foarte inalt si se bucurau de respect. De obicei, acestea nu se maritau. In unele culturi din Mesopotamia, aceste femei erau prostituate alte templelor sacre. Ele indeplineau datorii religioase.

Concubinele si religia

Concubinele apar chiar si in Biblie. Israelitii tineau concubine pe langa sotii. Distinctia intre concubine si sotii se facea prin zestre. Cel mai faimos tiitor de concubine este chiar Regele Solomon (1011-931 i. Hr.). Se spune ca avea 300 de concubine. Si asta pe langa cele 700 de sotii. Exagerat, nu? Desi concubinele nu sunt acceptate astazi in crestinism (mare pacat din punctul nostru de vedere), unii inca spera. Comentatori ai bibliei chiar sugereaza ca Dumnezeu ar fi permis asta intre Marele Potop si Vechiul Legamant pentru a spori populatia.

In iudaism, concubinele exista. Ele sunt “amantele din casa”. Potrivit Talmudului babilonian, diferenta dintre concubina si sotie este ca sotia avea un contract si o logodna formala. Unii ganditori precum Maimonides credeau ca aceste concubine ar trebui sa fie rezervate regilor.

In islam, era permis sa-ti iei concubine. In Coran scrie ca poti avea maxim 4 daca le tratezi corespunzator. Concubinajul era acceptat in anumite privinte doar. Puteai lua femei non-musulmane ca prizoniere de razboi. De asemenea, inainte de islam, vanzarea de sclave era posibila.

Istoricul Al-Tabari a calculat ca Profetul Mohammed avea 15 sotii, insa doar 11 in acelasi timp. Plus 4 concubine. Concubinele erau toate sclave. Potrivit relatarilor, le si vizitau pe toate 11 sotii intr-o noapte.

Concubinele in lumea antica

In Grecia antica, practica de a avea o sclava concubina apare la atenieni. Legea spunea ca il poti ucide pe acela pe care il prinzi cu concubina ta. Copiii din aceasta relatie nu primeau cetatenia.

Sub legea romana, concubinele erau tolerate. Relatia trebuia sa fie de durata si exclusiva. Practica era recunoscuta oficial. De obicei exista un obstacol social ca diferenta de clasa. Sa fii numita concubina in acele vremuri nu era deloc rau. Chiar si baietii puteai fi facuti sclavi in acest sens. Dar aceste relatii trebuiau sa indeplineasca un rol secundar. Romanii erau foarte libertini in privinta relatiilor si a partenerilor sexuali multipli.

In China antica, exista si un sistem de favoruri. Cu cat atrageai favoarea imparatului, urcai scara succesului. Scara mergea de la pseudo-sotii la prostituate. Concubinele puteau urca scara si daca aveau un mostenitor. Una dintre consoartele favorite a Imparatului Zuanzong s-a numit Wu. Era faimoasa pentru frumusetea ei. A reusit sa se ridice la cel mai inalt rang. Dupa moartea imparatului, a fost tratata ca o imparateasa.

Imparatii chinezi tineau concubinele in Orasul Interzis. In dinastia Qing erau 20.000 concubine. Concubinele imperiale erau pazite de un numar obscen de eunuci.

In multe povesti, concubinele sunt vandute sau furate cu forta. Dar nu este cu totul adevarat. In unele culturi, familiile sarace isi prezentau fiicele in acest sens.

Viata zilnica a unei concubine in Orasul Interzis

Ierarhia interna era foarte importanta. Concubinele faceau orice pentru a o pastra. In spatele zidurilor, erau un razboi. Razbunari, comploturi, scene de gelozie erau la ordinea zilei. Competitia era acerba. Numarul fiind foarte mare, era greu sa atingi tinta. Anume, patul imparatului. Doar pentru o noapte.

Atat timp cat erau in palat, concubinele nu aveau voie sa comunice in exterior. in niciun fel. Nici macar doctorii nu aveau voie in Orasul Interzis.

Dar existau situatii in care o concubina putea parasi palatul. Imparatul putea alege sa daruiasca o concubina ca dar pentru un alt conducator strain. La fel, putea si primi. Concubinele erau bunuri de consum.

Unora li se permitea reintoarcea in familie la “pensie“. Perioada minima era de 5 ani. Puteau apoi sa se casatoreasca. Chiar sa aiba o viata normala. Multe concubine prea batrane aleageau sa serveasca palatul ca si cameriste sau calugarite.

Concubinele erau proprietatea imparatului. In multe morminte de nobili gasim ramasite ale femeilor. Consoartele imperiale erau executate de eunuci sau alese sa se sinucida. Trebuiau sa-l insoteasca pe imparat in viata de apoi.

De multe ori se spanzurau cu o esarfa de matase. Alteori, se otraveau sau erau incinerate.

Ultima concubina

Ultima concubina imperiala a Chinei a fost Li Yuqin. Ea a devenit sclava la varsta de 15 ani. Asta se intampla in 1943. Atunci era imparat Pu Yi. Imparateasa lui, Wan Rong, era distrusa de opium. Alte doua concubine murisera. I-a fost dat sa aleaga intre fotografii ale tinerelor scolarite. A ales-o pe Li Yugin. Ea a fost luata de acasa. I s-a spus ca merge la palat la invete si sa studieze.

Li a ramas credincioasa “regimului”. A fost eliberata in 1959. A fost trimisa sa lucreze in gradinile botanice pana la moartea sa. Ea spunea despre imparat ca era timid, suspicios si iritabil. Dar si suferea mai mult decat oamenii de rand.

Li a fost ultima concubina. Desi concubinajul a fost abandonat, practica traieste chiar astazi in multe religii si culturi.