Telepatia si telekinezia constituie doua din cele mai controversate pseudostiinte, aducand de-a lungul anilor in prim-plan o serie intreaga de aspecte asupra carora specialistii par sa dezvolte polemici fara sfarsit.

Daca ne gandim putin la Profesorul Charles Xavier din X-Men, Cerebro sau la Jean Grey observam ca ocupa o buna parte din Universul nostru. Doctor Strange, Silver Surfer, Martial Manhunter si multe alte caractere dezvolta astfel de abilitati. Ca sa nu mai vorbim de Spock din Star Trek, Yoda din Star Wars, Dormammu si altii. Nu este vorba doar de supereroi, ci si de credinta innascuta ca gandul si mintea umana sunt mai presus de lumea fizica, de ratiune.

Asa au aparut aceste motive prezente in carti si cinematografie:

  • puteri telepatice,
  • scuturi defensive,
  • iluzii telepatice,
  • controlul mintii si manipularea,
  • proiectia astrala,
  • manipularea viselor,
  • posedarea mintii si modificarea amintirilor,
  • inducerea amneziei sau paraliziei mentale,
  • seductia mentala,
  • gandirea de “stup”,
  • legarea constiintelor,
  • transferul mintii,
  • inducerea durerii pe cale mentala,
  • vindecarea cu ajutorul puterilor psihice,
  • cresterea puterilor,
  • clarviziunea,
  • precognitia,
  • manipularea unor valuri teribile de energie,
  • construirea de obiecte cu ajutorul mintii

 

Motivul pentru care telepatia si ruda sa apropiata, telekinezia, se demonstreaza subiecte generatoare de controverse, este legat de doza relativ echilibrata a miturilor si afirmatiilor nefondate in raport cu fenomenele concrete inregistrate de-a lungul timpului.

Ce este telepatia si ce stim despre ea?

Telepatiacapacitatea individului de a comunica la nivel mental cu semenii sai sau chiar cu alt gen de vietuitoare, pare sa reprezinte o calitate cu care omul ar fi fost inzestrat in timpuri stravechi, dar din lipsa de exercitiu si-a pierdut treptat „intensitatea”, regasindu-se in epoca moderna intr-o forma oarecum „amortita”, undeva in bagajul resurselor pe care omul a decis sa le ignore.

Ce este telekinezia si este ea posibila?

Telekineziacapacitatea individului de a deplasa obiecte fara a le atinge, utilizand doar concentrarea mentala in scopul miscarii obiectelor respective (ridicare, lansare la distanta sau deplasare in orice directie), dar si in producerea unor sunete similare celor provocate de izbituri repetate sau ciocanituri.

Ambele fenomene sunt incadrate in categoria celor paranormale, dar in realitate, persoanele in masura sa le puna in aplicare sunt ceva mai numeroase decat s-ar putea crede. Teama de a nu fi catalogati drept circari, sarlatani sau „ciudatenii ambulante”, a determinat multi subiecti sa pastreze discretia absoluta asupra capacitatilor lor in acest domeniu.

Oamenii de stiinta, la randul lor, nu neaga existenta unor astfel de fenomene, dar nici nu se dau in vant dupa munca de cercetare in salsa telepatico-telekinetica, fie din teama de a nu fi ridiculizati, fie pur si simplu din pricina ca aceste doua pseudostiinte se prezinta la ora actuala asemenea unui ghem de ite incalcite, al carui cap si coada sunt dificil de indentificat.

 

Telepatia si telekinezia – calitati dobandite la nastere sau cultivate de-a lungul vietii?

Atat telepatia cat si telekinezia constituie capacitati asociate unor indivizi care nu par sa aibe nimic in comun din punct de vedere al caracteristicilor generale: cei ce demonstreaza astfel de abilitati pot fi copii, adolescenti, oameni maturi sau varstnici de varsta a treia. De asemenea, pot fi barbati sau femei ce provin din cele mai diverse colturi ale lumii si pot apartine unor categorii sociale mai simple sau mai privilegiate.

Potrivit sustinatorilor celor doua teorii, este vorba despre o chestiune la care omul a avut acces din cele mai vechi timpuri, dar superficialitatea sa comportamentala si lipsa de interes fata de adevaratele valori spirituale a condus la pierderea treptata a abilitatilor respective, cu care ar fi fost dotat inca din nastere si pe care ar fi avut datoria de a le mentine „vii” pe durata intregii sale existente.

Aceasta ipoteza include si posibilitatea „improspatarii” memoriei specifice in lumea moderna, astfel incat orice persoana normala sa beneficieze de avantajele controversatelor capacitati mentale, atata vreme cat e dispusa sa-si reevalueze potentialul si sa-si reeduce resursele in scopul „trezirii” unor asa-zise superputeri launtrice.

In sprijinul acestei teorii pare sa pledeze si Iisus atunci cand afirma ca omul detine puteri nebanuite, care sunt blocate insa de catre propriul sau comportament: „Adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta (Matei 17, 20)”.

De remarcat ca in acesta celebra fraza, Iisus nu spune „daca veti avea credinta in Domnul”, ci „daca veti avea credinta in voi” – ceea ce tinde sa confirme ipoteza ca omul se complace intr-un soi de comoditate existentiala, sau se concentreaza asupra unor lucruri neesentiale, in loc sa se orienteze spre ceea ce e cu adevarat important pentru binele sau si al semenilor sai.

Poarta catre dezvoltarea unor astfel de capacitati ar fi insa vesnic deschisa, asadar de-a lungul vietii, omul ar putea sa se antreneze atat in ceea ce privste transmiterea gandurilor proprii catre un receptor anume, cat si in vederea capacitatii de a muta lucruri din loc doar prin concentrarea mentala.

Mai mult decat atat: omul ar putea detine si alte calitati deosebite, dar despre care nu are habar inca, fiindca isi inchide mintea dinaintea oricaror idei ce depaseste hotarul legilor fizicii acceptate oficial.

 

Studiile orientate catre beneficiile asociate telepatiei si telekineziei

In ciuda dozei de neverosimil pe care o implica mai orice fenomen catalogat drept „paranormal”, in Statele Unite, Canada, Germania, Marea Britanie si Rusia, o serie intreaga de oameni de stiinta si-au dedicat eforturile studierii telepatiei si telekineziei.

Resursele implicate in astfel de studii nu sunt de neglijat, astfel incat e limpede ca tarile respective cautau sa obtina ceva mai mult de pe urma cercetarilor dedicate decat simpla satisfacere a curiozitatii.

In realitate, e suficient sa ne imaginam ce porti ar deschide omenirii capacitatea de a comunica la distanta fara ajutorul tehnologiei si ce schimbari radicale ar putea avea loc la nivel planetar daca omul ar fi in stare sa deplaseze orice doar cu puterea gandului.

Excluzand varianta malefica a utilizarii unor astfel de abilitati in scopuri distructive, cum ar fi de pilda scenariul apocaliptic al unui razboi mental de proportii inimaginabile, aplicabilitatea telepatiei si telekineziei in domenii din cele mai variate ar putea demonstra beneficii iesite din comun.

Telekinezia ar deveni „utilajul numarul unu” in domeniul constructiilor sau in evitarea catastrofelor naturale de pilda, chirurgii ar putea extrage cu puterea mintii tumori, pietre la rinichi sau corpuri straine din organismele celor suferinzi, iar erorile de comunicare ce conduc in prezent la o multime de conflicte, ar fi sterse definitiv din jurnalul activitatilor umane.

Acestea sunt doar cateva aspecte benefice de pe lista celor asociate unui eventual protocol menit sa controleze si sa gestioneze astfel de capacitati – suficient de motivante pentru a justifica investitia in cercetarea dedicata si in experientele de laborator destinate deslusirii, fie si in mica masura, a tainelor ce guverneaza un domeniu atat de bizar.

 

Mituri in salsa telepatico-telekinetica

E dificil de demonstrat un act telepatic real si de a-l distinge de trucurile ieftine circaresti, atunci cand nu se dispune de un context bine definit in vederea stabilirii unei juste evaluari a fenomenului, dar nu e imposibil.

Scepticii sustin ca atata vreme cat fenomenul nu ofera rezultate vizibile si masurabile, concluziile sunt irelevante si discutabile, dar sustinatorii telepatiei nu ezita sa raspunda universului oamenilor de stiinta cu demonstratiile lor de „transmitere de mesaje pe cale mentala”, subliniind chiar importanta tratarii cu toata seriozitatea a acestui fenomen, atata vreme cat poate constitui un veritabil instrument de manipulare a unor persoane in anumite circumstante.

Cum ramane insa cu telekinezia, care ofera rezultate vizibile si masurabile, deopotriva? Ei bine si in acest context se inregistreaza polemici fara de sfarsit, pornind de la ideea ca „orice obiect mutat cu puterea mintii demonstreaza capacitati telekinetice”.

Este vorba despre o chestiune destul de controversata, care aduce in prim-plan si mai multe intebari fara raspuns: daca o persoana reuseste de pilda sa intoarca o pagina de carte doar concentrandu-se asupra sa, sau sa miste un creion sau o batista, de ce  se impotmoleste atunci cand este vorba despre intentia de „a muta muntii din loc”?

O serie de fizicieni au incercat sa stabileasca o relatie intre dimensiunile obiectului in cauza si campul magnetic al persoanei cu capacitati telekinetice, precum si sa defineasca un mod valid de evaluare a fortei de concentrare a subiectului respectiv, pentru a determina parametrii ce influenteaza gradul de importanta a fenomenului.

Potrivit sustinatorilor telekineziei, capacitatea de a misca lucrurile din loc cu puterea mintii poate fi influentata negativ doar de un singur parametru: blocarea interioara, determinata de o concentrare redusa – limitele concentrarii ar putea fi extinse pe masura ce subiectul isi exercita abilitatile in scopul „antrenarii”, asa dupa cum un sportiv de performanta isi intareste musculatura pentru a obtine prestatii din ce in ce mai bune.

Se presupune ca acelasi tip de antrenament al mintii este valabil si pentru telepatie, asigurand, prin exercitiu continuu, o imbunatatire neta a performantelor, atat in ceea ce priveste transmiterea infirmatiilor si mesajelor, cat si in actiuni de natura manipulativa, putand influenta la nivel mental o persoana sa adopte o decizie anume sau un comportament dictat sub forma telepatica.

Potrivit celor ce recurg la astfel de practici, antrenamentul mintii consta intr-o serie de faze preparative, urmate de cele ale actiunii concrete: relaxare, descarcare de stres, eliminarea oricarui stimul fizic, deschiderea „portilor imaginatiei”, identificarea unei frecvente comune cu persoana sau cu obiectul cu care se doreste interactiunea (conexiune energetica), vizualizarea imaginii receptorului, „incarcarea” mesajului in memorie si lansarea propriu-zisa a acestuia la nivel mental.

Pentru  multe persoane, toate aceste indicatii ar putea constitui doar o pierdere de vreme, in conditiile in care insasi telepatia sau telekinezia sunt socotite fleacuri bune doar de a pacali copiii mici, dar asta nu-i impiedica pe cercetatorii epocii moderne sa lucreze cu diferiti subiecti inzestrati de la natura cu astfel de capacitati, in vederea intelegerii legilor mescrise inca, ce guverneaza fenomenele in cauza.

Poate ca intr-o buna zi, lumea va dobandi raspunsurile pe care le asteapta de multa vreme pentru multe fenomene bizare pe care deocamdata nu si le poate explica si pentru misterele corpului si mintii, care fac din om o vietuitoare atat de spectaculoasa si de plina de surprize…

 

 

 

Bibliografie:

  1. Mascolo, Filippo – Il primo libro italiano sulla Psicocinesi, Feltrinelli, 2014;
  2. Sawyer, Heidi – Il potere dell’intuito, Armenia Edizioni, 2016;
  3. Guaia, Lorenzo – Telepatia, percezione e coscienza, eBook Kindle, 2013;
  4. Ryzl, Milan – Come svilupare le facoltà paranormali. Telepatia, chiaroveggenza, precognizione, psicocinesi, Edizioni Mediterranee, 2004.

 

 

 

 

(Visited 175 times, 1 visits today)