De ce trebuie sa dormim, sa mancam si sa facem miscare? Mituri si nebunii

Ne nastem, traim si murim dupa scheme unice, care abunda in detalii fine, irepetibile de la un individ la altul, dar ceea ce oamenii au in comun din indepartatele vremuri ale aparitiei lor pe fata planetei si pana in epoca moderna, se leaga de trei chestiuni fundamentale: mancam, dormim si ne miscam.

Aceasta minunata alcatuire a organismului omenesc, de o complexitate care lasa fara grai generatii intregi de minti sclipitoare ale civilizatiilor Terrei, face ca masinaria insufletita a corpului nostru sa functioneze continuu pana la capatul acelui fir infasurat pe mosorul vietii fiecaruia.

 

De ce trebuie sa dormim, sa mancam si sa facem miscare – teorii mai mult sau mai putin bizare

Fara hrana ne stingem lent dar sigur, ramanand lipsiti de vlaga, fara somn ne epuizam resursele sistemului imunitar si capacitatile regenerative, iar fara miscare ne atrofiem musculatura si articulatiile pana la a ne transforma in veritabile legume.

Care sa fie insa numitorul comun pentru aceste trei „must have” din viata unui om – paradigma ce conduce la rostul sau intr-un anumit context si intr-un anumit interval de timp pentru care-i este ingaduit sa se bucure de toate cele ce se afla sub soare?!?

De-a lungul istoriei, filozofi, antropologi, oameni de stiinta si scriitori de renume au incercat sa formuleze un raspuns pertinent la acest gigantic semn de intrebare, deschizand insa, cu sau fara buna stiinta, o extrem de larga bresa in rigiditatea postulatelor cladite pe formula „crede si nu cerceta”.

 

Omul – perfecta combinatie intre masinarie si entitate spirituala

Cata vreme omul nu a reusit sa puna la punct inca un desavarsit perpetuum mobile, este firesc sa accepte ideea ca orice are un inceput si un sfarsit vine alimentat pe parcursul existentei sale de o forma sau alta de energie.

Spre deosebire de tentativele sale, oricat de ingenioase ar fi ele, de la „surubul hidraulic” si pana „roata lui Orffyreus” – toate absolut ridicole in comparatie cu functionamentul celui mai neinsemnat gandac al Terrei, natura a creat propria sa capodopera, frizand perfectiunea si zamislind astfel cea mai uimitoare combinatie intre masinarie si entitate spirituala: OMUL.

E coplesitor si cutremurator sa ne imaginam trupuri lipsite de suflet, umbland slobode in stanga si-n dreapta – motiv pentru care creativitatea artistica a scriitorilor si regizorilor a plasmuit armatele de „zombie” spre a fascina publicul larg, tot astfel dupa cum e tulburator sa ne imaginam sufletul, spiritul, existand desprins de corp, intr-o dimensiune catre care ne indreptam in varful picioarelor de mii de ani.

Unul fara de celalalt ne apar incomplete, atragandu-se fara putinta de tagada pentru a alcatui un tot unitar, perfect functionant, in spatiu si in timp, intr-o desavarsita armonie, cu atat mai uimitoare, cu cat pare vulnerabila si destinata unei existente efemere.

 

Hrana, somnul si miscarea – singurele noastre caracteristici existentiale?

Raspunsul este: nicidecum, omul reprezinta o fiinta care demonstreaza mult mai multe particularitati ce-i definesc viata de zi cu zi – atat de multe incat cu greu lista ar putea fi intocmita in amanuntime, de la capacitatea de a rationa si pana la calitatile sale creative, de la ingeniozitate la prostie si de la acte de o bravura surprinzatoare la cele savarsite cu o cruzime animalica.

E aproape cu neputinta de crezut cum a reusit sa razbata printre secole pana in timpurile actuale daca e sa aruncam o privire peste umar, analizand originile sale primitive si modul in care se raporta la cele inconjuratoare.

Acesta este desigur motivul care se afla la baza uneia din cele mai bizare teorii sustinute de o serie de analisti in domeniu si anume ca omul nu ar apartine Terrei, ci ar fi de fapt o fiinta extrateresta, plasata pe aceasta planeta pentru a o popula „dupa stiinta si dupa putinta”.

 

Ce sustine religia despre conditia omului pe Pamant?

Potrivit perceptelor religioase, omul a fost alungat din Paradis, fiind condamnat sa traiasca pe Pamant, sa-si canstige painea cu sudoarea fruntii si sa plateasca astfel pretul pacatului Evei, care tot jinduind la ceva de mancare – marul, fructul interzis –  ne-a pus pe umeri o sarcina dificila.

„Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: «Sa nu mananci deloc din el», blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale” (Geneza 3:17).

Ca referinta la modul in care omul isi deapana firul vietii, regasim indicatii si in Epistola a doua catre Tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel: „daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance”.

Si Psalmii subliniaza ca omul e destinat sa trudeasca din zori si pana-n seara:

„omul iese la lucrul sau si la munca lui pana seara” (104:23), precizandu-se ca lucrul este de fapt o binecuvantare si nu o pedeapsa: „cea mai scumpa comoara pentru om este munca” (Pilde 12:27).

De pe urma trudei sale, omul beneficiaza de hrana si mai apoi poate sa se odihneasca in pace:

„Daca un om manaca si bea si traieste bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu” (Eclesiast 13:13) si „Sa ravniti ca sa traiti in liniste, sa faceti fiecare cele ale sale si sa lucrati cu mainile voastre precum v-am dat porunca” (I Tesaloniceni 4:11), caci „Cel ce munceste ogorul sau se satura de paine, iar cel ce umbla dupa desertaciuni este om lipsit de minte” (Pilde 12:11).

 

O teorie bizara despre necesitatea omului de a manca, a dormi si a actiona limitat

Exista sustinatori ai unei unei teorii ceva mai iesite din comun, potrivit careia omul ar proveni de undeva din spatiu, avand origini extraterestre asadar si dintr-un motiv sau altul, ar fi fost nevoit sa se adapteze la conditiile specifice de viata de pe Terra.

In volumul intitulat sugestiv „Humans are not from Earth. A scientific evaluation of the evidence”, Dr. Ellis Silver incearca sa demonstreze tocmai valabilitatea acestui concept:

„Specia umana nu este adaptata pe deplin pentru ambientul terestru. Bolile cronice, necesitatea de a consuma hrana gatita si nu direct procurata din salbaticie, problemele cauzate de expunerea indelungata la lumina solara si nu in ultimul rand, durerile nasterii, sunt numai cateva din argumentele-cheie ale acestei chestiuni”, sustine Dr Ellis.

La randul sau, Prof. Chandra Wickramasinghe, din cadrul Universitatii Cardiff, pledeaza in favoarea acestei ipoteze, publicand in paginile jurnalului de specialitate „Cambridge University’s International Journal of Astrobiology”, un material in masura sa justifice aceeasi teorie:

„Evidentele din astronomie sustin de o maniera coplesitoare faptul ca viata nu a inceput pe Pamant ci a fost sadita aici din spatiu”.

Faptul ca omul nu poate fi in permanenta treaz, nu poate rezista fara hrana si are nevoie sa se miste pentru a da curs actiunilor dictate de propria sa ratiune, ar fi asadar o consecinta a faptului ca aceste trei considerente il ajuta sa supravietuiasca in mediul terestru, sa-si recapete fortele pentru a o lua de la capat in ziua urmatoare si pentru a perpetua specia.

Omul ar actiona asadar doar in limita resurselor sale psiho-fizice socotite firesti in ambientul in care se regaseste, fiind silit sa recurga la intervale de repaos, de odihna, atunci cand se simte istovit.

Anumiti sustinatori ai acestei teorii afirma ca la origini, omul nu ar fi avut nevoie nici de hrana, nici de somn si nici de efort fizic pentru a vietui indelung si bine, fiind in masura sa obtina tot ceea ce-si propunea doar cu ajutorul fortei mentale – capacitate care substituia pana si comunicarea verbala sau scrisa.

Mai mult decat atat: fanii acestei ipoteze afirma ca omul ar detine pana si in prezent capacitati telepatice si multe alte abilitati de care nu este pe deplin constient, mostenite din ambientul sau originar extraterestru si care se manifesta sporadic, in circumstante dificil de analizat si de explicat, sub forma unor „instincte primare” negate insa cu vehementa in mediul academic.

 

Paradoxul fuziunii dintre stiinta si religie

Nu putini sunt analistii care sustin ca in ceea ce priveste acest argument, stiinta si religia nu se contrazic, desi anumite detalii ar putea fi inca despicate in patru pentru a gasi numitorul comun in masura sa actioneze ca un liant intre cele doua.

In volumul lui Alessandro Cordelli – „Scienza e Religione: due diversi sistemi di conoscenza con una radice comune”, autorul afirma ca

„e simplu sa se remarce analogiile dintre cele doua viziuni asupra originii si evolutiei civilizatiei noastre, cu conditia sa se accepte ideea ca stiinta si religia nu se contrazic catusi de putin, ci constituie doua modalitati diferite de raportare la acelasi argument”.

In virtutea unei astfel de convingeri, ar ramane doar ca acele „pozitii negociabile” sa fie aprofundate fara blindajul unor idei preconcepute, ci cu o ingaduinta superioara, sub semnul intelepciunii si setei nedisimulate de adevar, care a marcat calatoria omului inca din primele ceasuri ale aparitiei sale pe acest pamant si pana azi.

„Atat istoria, mitologia, religia precum si stiinta si toate cele din care omul poate trage invatatura trainica pentru a nu repeta greselile trecutului si pentru a-si pune mintea la treaba intru ale ctitoriilor pozitiv-constructive, constituie radacini din care se ridica seve roditoare pentru om si pentru generatiile ce vor mosteni tezaurele sale de cunostinta”, concluzioneaza autorul.

Si pentru a incheia tocmai in acest spirit pacifist materialul de fata, dand curs unei cugetari desprinse din scrierile religioase, sa ne amintim ca „nestiinta, uitarea si trandavia sunt cei trei uriasi ai patimilor”, dupa cum sustinea insusi Sfantul Marcu Ascetul, si „sa dedicam truda noastra invatarii necontenite, ravnei de a intelege cat mai bine fenomenele ce ne inconjoara si sa deschidem larg ochii asupra relatiilor pe care le avem cu semenii nostri, fara sa dam uitarii cele folositoare si aducatoare de prinos curat mintii, trupului si sufletului nostru”.

 

 

Bibliografie:

1. Sitchin, Zecharia – „Le Cronache Terrestri I – Il pianeta degli dei”, 1977;
2. Amoroso, Giovanni G. – „Che cos’e l’uomo? Toccata e fuga silla condizione umana”, 2007;
3. Harrington, Carmel Dr. – „The Sleep Diet”, 2012;
4. Hawking, Stephen – „Brief Answers to the Big Questions”, 2018.